Modificări

'''Antonie al III-lea „Studitul”''' a fost [[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Patriarh al Constantinopolului]] între anii 974–980. A devenit patriarh la o vârstă înaintată şi și a adus în [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului]] o atmosferă de moderaţie şi moderație și de blândeţeblândețe, care lipsise de multe ori predecesorilor săi în [[scaun]]ul patriarhal.

==ViaţaViața==Se cunosc puţine puține despre începuturile vieţii vieții [[monah]]ale a lui Antonie al III-lea.

A fost [[călugăr]] la [[Mănăstirea Studion]] din [[Constantinopol]], mănăstire renumită pentru zelul şi și prestigiul călugărilor de aici (numiţi „studiţi”numiți „studiți”, după denumirea mănăstirii [[ctitor]]ite în anul 462 de către consulul roman ''Studios''). Regulile de viaţă viață monastică şi și tipicul de slujbe de la Mănăstirea Studion au devenit mai târziu principalul model al călugărilor de la [[Muntele Athos]], precum şi și al majorităţii majorității mănăstirilor ortodoxe.

În lupta pentru tronul papal purtată de către [[Papă|Papa]] Benedict al VII-lea (974-983) cu „antipapa” Bonifaciu al VII-lea (care era suspectat de a-l fi ucis pe predecesorul său, Papa Benedict al VI-lea), Patriarhul Vasile I îl sprijinea pe Benedict al VII-lea, care fusese ales în mod legitim. Împăratul Ioan I ''Ţimiskes'' îl susţinea susținea însă pe „antipapă”, pe care l-a şi și invitat la [[Imperiul Bizantin|curtea bizantină]]. În urma acestor confruntări, Vasile I a fost depus, iar Antonie a fost instalat ca patriarh în locul acestuia.

Byzantine historians of the 10th century recorded that AnthonyIstoricii bizantini din secolul al X-lea au consemnat că Antonie, entering the patriarchate at an advanced agecare a devenit patriarh la o vârstă înaintată, brought to it a moderation and mildness that had been wanting in that officeadus [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Bisericii Constantinopolului]] un nou suflu, de moderație și de blândețe, care lipsise uneori predecesorilor săi din [[scaun]]ul patriarhal. But his tenacity in upholding the autonomous jurisdiction of the Greek Orthodox church as complementary to the emperor’s secular authority brought him into Dar tenacitatea sa în susținerea jurisdicției autonome a Bisericii Ortodoxe a Greciei, ca fiind complementară cu autoritatea seculară a împăratului, l-a adus în conflict with Emperor Basil cu împăratul Vasile al II-lea „''Bulgaroctonul''”.

Istoricii bizantini din secolul Antonie al XIII-lea au consemnat că Antonie, care a devenit patriarh la o vârstă înaintată, a adus rămas în [[Biserica Ortodoxă a ConstantinopoluluiIstoria Bisericii Ortodoxe (cronologie)|istoria Bisericii Constantinopolului]] și ca un nou suflureformator, de moderaţie şi de blândeţe, care lipsise uneori predecesorilor săi din el străduindu-se să elimine ''[[scaunsimonie|simonia]]ul patriarhal. Dar tenacitatea sa în susţinerea jurisdicţiei autonome a Bisericii Ortodoxe '' (vânzarea și cumpărarea harului de a Grecieisăvârși slujbe bisericești, ca fiind complementară în locul dobândirii acestui har prin vrednicie). Din cauza controversei cu autoritatea seculară împăratul Vasile al II-lea asupra dreptului bisericii de a împăratuluideține proprietăți, l-Antonie a adus fost obligat în conflict cu cele din urmă să demisioneze din demnitatea de patriarh (împăratul era mânios pe Antonie și din cauza presupusei implicări a acestuia în încercarea din anul 979 a generalului Bardas Sclerus de a-l detrona pe Vasile al II-lea).

Singura operă scrisă a Patriarhului Antonie al III-lea „Studitul”, care s-a păstrat până în zilele noastre este ''Monitum'' („Avertismente”). În această scriere Antonie Studitul se adresează călugărilor, dându-le sfaturi despre pocăinţă şi pocăință și mărturisirea păcatelor. Este un tratat care a stabilit un standard pentru [[Biserica Ortodoxă]] în ce priveşte privește [[asceza]].