Modificări

'''Antimisul''' (gr. αντιμησιον - "în loc de masă") este o bucată de ţesătură pânză de in sau mătase şi este de formă pătrată sau dreptunghiulară (50/60 cm) pe care este imprimată (<ref>Pânza antimisului nu este niciodată brodată, pentru a nu stânjeni desfăşurarea cultului) .</ref> icoana Punerii în mormânt a Mântuitorului. În Antimis se găseşte o bucată găsesc cusute părticele de sfinte [[Moaşte]]. Pe Antimis se pun [[Potirul]] şi [[Discul]] în timpul Liturghiei şi numai pe el se face [[sfinţire]]a Darurilor. Fără antimis nu se poate săvârşi [[Sfânta Liturghie]]. El În biserică, antimisul se află întotdeauna păstrează în [[altar]], pe Masa [[altarSfânta Masă]], sub [[Sfânta Evanghelie]]ului, iar când Sfânta Liturghie se oficiază în aer liber, el ţine locul Sfintei Mese (după cum îi arată şi numele).

Termenul "Pe antimis" înseamnă "sunt pictate scene din patimile Mântuitorului Iisus Hristos, tema reprezentativă fiind punerea în loc mormânt a Domnului. În colţuri sunt pictaţi cei patru [[evanghelişti]]. În partea de masă"sus, în mijloc, într-o cusătură, se află o părticică din moaştele unui sfânt [[mucenic]].

Are pictată în centru punerea Domnului în mormânt. În colţuri sunt pictaţi cei patru [[evanghelişti]]. În partea de sus, în mijloc, într-o cusătură, se află o părticică din moaştele unui sfânt [[mucenic]]. Sfântul antimis simbolizează giulgiul în care a fost înfăşurat trupul Mântuitorului când a fost pus în mormânt. De aceea, pe marginile lui se află scris [[tropar]]ul punerii în mormânt: "Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-L şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus."

Sfântul antimis este [[sfinţire|sfinţit]], semnat şi dat de [[episcop]]ul locului, indicându-se [[parohia]] sau [[biserica]] unde a fost dat pentru slujire, cu [[hram]]ul ei. Atunci când episcopul se schimbă, antimisele vechi (semnate de episcopul precedent) sunt retrase şi noi antimise sunt sfinţite şi distribuite parohiile de noul episcop <ref>De exemplu, la [[4 noiembrie]] 2007, în paraclisul reşedinţei patriarhale cu hramul Sf. Mucenic Gheorghe, din Bucureşti, Prea Fericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat slujba sfinţirii a 1000 de antimise pentru toate Sfintele Altare din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor. - cf. "Viaţa cultelor", Buletin săptămânal de informare religioasă, Anul XVI, nr. 721 din [[12 noiembrie]] 2007</ref>.

În sfântul antimis se păstrează un burete mic, cu care se adună părticelele căzute din întâmplare de pe sfântul [[Disc]]. Pe acest burete, [[preot]]ul sau [[arhiereul]] îşi pune partea din Sfântul [[Agneţ]] când se împărtăşeşte. Acest burete ne aduce aminte de [[buretele]] cu care ostaşii au adăpat pe Mântuitorul [[Iisus Hristos ]] cu oţet şi fiere, în timpul răstignirii Sale.  ==A se vedea şi==*http://ro.wikipedia.org/wiki/Antimis