Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
m
corect. leg. int.
Sfântul antimis simbolizează giulgiul în care a fost înfășurat trupul Mântuitorului când a fost pus în mormânt. De aceea, pe marginile lui se află scris [[tropar]]ul punerii în mormânt: „Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfășurându-L și cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus.”
Sfântul antimis este [[sfințire|sfințit]], semnat și dat de [[episcop]]ul locului, indicându-se [[Parohie|parohia]] sau [[Biserică|biserica]] unde a fost dat pentru slujire, cu [[hram]]ul ei. Atunci când episcopul se schimbă, antimisele vechi (semnate de episcopul precedent) sunt retrase și noi antimise sunt sfințite și distribuite parohiilor de noul episcop <ref>De exemplu, la [[4 noiembrie]] 2007, în [[paraclisCapelă|paraclisul]]ul reședinței patriarhale cu hramul Sf. Mucenic Gheorghe, din București, Prea Fericitul Părinte Daniel, [[Patriarh]]ul Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat slujba sfințirii a 1000 de antimise pentru toate Sfintele Altare din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor. - cf. „Viața cultelor”, Buletin săptămânal de informare religioasă, Anul XVI, nr. 721 din [[12 noiembrie]] 2007</ref>.
În sfântul antimis se păstrează un burete mic, cu care se adună [[Miride|părticelele]] căzute din întâmplare de pe sfântul [[Disc]]. Pe acest burete, [[preot]]ul sau [[Episcop|arhiereul]] își pune partea din Sfântul [[Agneț]] când se împărtășește. Acest burete ne aduce aminte de buretele cu care ostașii au adăpat pe Mântuitorul [[Iisus Hristos]] cu oțet și fiere, în timpul răstignirii Sale.
