Modificări

[[FileFișier:Anthimus, Bishop of Nicomedia, and those with him (Menologion of Basil II).jpg|thumb|right|250px|Mucenicia Sf. Antim de Nicomidia al Nicomidiei (''Menologhionul'' lui Vasile al II-lea, Constantinopol, cca. 1000 d.Hr.)]]Sfântul [[sfinți]]t mucenic '''Antim de Nicomidiaal Nicomidiei''' a fost episcop de [[Nicomidia]] la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, în timpul domniei împăraților [[Dioclețian ]] și Maximian. A [[mucenic]]it în timpul intenselor [[persecuții împotriva creștinilor]] din această perioadă. [[Praznic|Prăznuirea ]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[3 septembrie]].

Viața Sf. Antim de Nicomidia , înainte de a deveni episcop al Nicomidiei (azi Izmit, Turcia, pe coasta răsăriteană a Asiei Mici, într-un golf al Mării Marmara) , nu se cunoaște. A ajuns [[episcop]] al cetății după anul 280, cînd când aceasta avea deja o numeroasă populație creștină. Nicomidia a fost principala reședință imperială a împăratului [[Dioclețian]] (284-305) și mai târziu în timpul urmașului său la tron, Maximin Daia (308-313). Împăratul a lansat un val de persecuții de mare amploare împotriva creștinilor după ce un incendiu a izbucnit la Curtea imperială. Păgânii i-au acuzat pe creștini că ar fi declanșat incendiul în mod eliberat, iar reacția împotriva creștinilor a fost cumplită, afectând toate comunitățile creștine din provincia Bitinia.

În piețele din orașe au început să fie ridicate altare păgâne, împăratul decretând că orice tranzacție trebuia precedată obligatoriu de o jertfă adusă zeilor păgâni și spiritului împăratului. Ca urmare a acestor măsuri, un mare număr de creștini au fost prinși și siliți să apostazieze, în caz contrar fiind torturați și uciși. La rugămintea credincioșilor, episcopul Antim s-a ascuns la Omana, un sat din apropierea Nicomidiei. De acolo a trimis creștinilor scrisori prin care îi îndemna sp să rămână statornici în credință și să nu se teamă de chinuri.

Ona Una din scrisorile sale către un [[diacon]] pe nume Teofil a fost interceptată și a ajuns în mîinile mâinile împăratului Maximin. Diaconul Teofil a fost interogat brutal și a murit din cauza torturilor îndurate, fără să dezvăluie locul unde se afla episcopul Antim. În cele din urmă, împăratul a reușit însă să afle unde se ascundea episcopul Antim și a trimit un detașament de soldați ca să-l prindă și să-l aducă înaintea sa. Episcopul Antim i-a întâlnit pe aceștia pe drum, fără să le dezvăluie cine era și i-a invitat la masă. La sfârșitul acesteia, episcopul le-a dezvăluit că el era cel pe care îl căutau. Uimiți și impresionați, soldații au hotărât să se întoarcă în oraș și să raporteze împăratului că nu îl găsiseră, însă episcopul Antim nu a fost de acord ca ei să mintă din pricina lui. El le-a propovăduit atunci pe Hristos, și soldații au crezut în El și au primit Sfântul [[Botez]].

[[Categorie: Episcopi de Nicomidiaai Nicomidiei]]