4.112 modificări
Modificări
m
→Viața
În vara anului 1916 a mers la sediul armatei dinafara St. Petersburgului, unde țarul [[Nicolae al II-lea al Rusiei|Nicolae al II-lea]] conducea armata rusă. Scopul călătoriei a fost să-l avertizeze pe țar în privința lui [[Grigore Efimovici Rasputin|Rasputin]]. Însă țarul nu l-a luat în serios, iar călătoria a fost un eșec. Dar Nicolae a II-lea a fost mulțumit de darul pe care Andronic i l-a dat spre folosul oamenilor săi, o pereche de ghete pentru soldați ca și cum cei din provincia Permului au aprovizionat armata.
În 1917, a devenit episcop de Perm și Kungur și a devenit unul dintre cei șapte ierarhi din consiliul pre-concilial al [[Consiliul Bisericesc al Tuturor Ruși tuturor Rușilor din 1917-1918|Consiliului Local]] al Bisericii Ruse din Moscova. A fost activ în cadrul consiliului, din august 1917 până în aprilie 1918, când a fost sfârșitul celei de-a doua sesiuni. Cum agitația preluării bolșevice s-a intensificat pe [[25 ianuarie]] 1918, Andronic a făcut un apel scris către credincioși să apere moșterirea Bisericii de agresori și jefuitori, deoarece atacurile au devenit mai frecvente.
În februarie, bolșevicii din regiunea Perm au început să jefuiască [[biserică|bisericile]] și mănăstirile. După ce s-a terminat a doua sesiune a consiliului, Andronic s-a întors în Perm. Patriarhul [[Tihon al Moscovei|Tihon]] l-a ridicat la rangul de [[arhiepiscop]] pe [[12 aprilie]], de [[Intrarea Domnului în Ierusalim]]. De Vinerea Mare, pe [[16 aprilie]], bolșevicii au reușit să-i percheziționeze reședința. El a rămas calm și continuat slujbele de [[Săptămâna Mare]] și cea de [[Sfintele Paști|Paște]].
