Modificări

Se cunosc puține lucruri despre viața patriarhului Anastasie I al Ierusalimului, cele mai detaliate informații provenind din scrierile lui [[Chiril din Schitopolis]]<ref>Chiril de Schitopolis, ''Viețile pustnicilor Palestinei'', ed. bilingvă, traducere din limba greacă veche, studiu introductiv și note de Ierom. Agapie (Corbu), editura Sf. Nectarie, Arad, 2013.</ref> A urmat slujit ca [[preot]] și [[schevofilax]] al [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Bisericii Sfintei Învieri]] din Ierusalim și [[horepiscop]] al Bisericii Ierusalimului. Împreună cu mai mulți clerici din Ierusalim, l-a vizitat pe cuviosul [[Eftimie cel Mare]], care i-a prevestit urcarea sa pe tronul patriarhal din Ierusalim. Tot pe când era horepiscop, a făcut parte din delegația trimisă de împărăteasa [[Evdochia Împărăteasa|Aelia Eudoxia]], pe atunci exilată la Ierusalim, la Sf. [[Simeon Stâlpnicul]], pentru a-i cere sfatul în privința recunoașterii canonicității așezării pe tronul Bisericii Ierusalimului a sfântului [[Iuvenalie al Ierusalimului|Iuvenalie]], în contextul declanșării crizei [[monofizitism|monofizite]]. Anastasie a făcut parte, tot în calitatea sa de horepiscop, și din delegația trimisă, la sfatul Sf. Simeon, la Sfântul Eftimie cel Mare. Anastasie a fost și unul dintre mediatorii reconcilierii dintre împărăteasa Eudoxia și patriarhul Iuvenalie.  La moartea patriarhului Iuvenalie , i-a urmat acestuia în scaunul Ierusalimului în anul 458, în luna iulie. Cerându-i cuviosului Eftimie cel Mare să vină la Ierusalim să îl întâlnească, acesta l-a refuzat <ref>Ierom. Agapie Corbu, traducător și comentator al scrierilor lui Chiril de Schitopolis este de părere (p. 101, nota 82 a ed. citate) că refuzul politicos al Sf. Eftimie ar fi fost datorat unei afinități ascunse a lui Anastasie față de monofizism, ieșită la lumină în jurul anului 475. Dacă interpretarea este corectă, atunci întâlnirea ulterioară dintre Anastasie și cuviosul Eftimie, la moartea avvei [[Teoctist din Palestina|Teoctist]] poate fi interpretată ca o împăcare.</ref>  În timpul păstoririi sale, a slujit la înmormântarea cuviosului [[Teoctist din Palestina]], în anul 467, precum și la înmormântarea cuviosului [[Eftimie cel Mare]], în anul 473, cele mai importante personalități ale lumii monastice palestiniene din vreme vremea aceea. La înmormântarea sfântului Eftimie cel Mare, patriarhul Anastasie a așteptat o zi întreagă ca să poată încheia slujba, până ce călugării și credincioșii din [[Țara Sfântă]] și-au luat rămas bun de la sfântul monah trecut la Domnul. Patriarhul Anastasie s-a îngrijit apoi și de zidirea și împodobirea mormântului Sf. Eftimie.  Patriarhul Anastasie a trecut la Domnul în luna iulie a anului 478.

titlu=[[Listă a patriarhilor Ierusalimului|Patriarh de Ierusalimal Ierusalimului]]|

*ro: [[Chiril din Schitopolis|Chiril de Schitopolis]], ''Viețile pustnicilor Palestinei'', ed. bilingvă, traducere din limba greacă veche, studiu introductiv și note de Ierom. Agapie (Corbu), editura Sf. Nectarie, Arad, 2013. ISBN 978-606-92843-3-9*en: [http://www.christusrex.org/www1/ofm/sbf/escurs/wwc/a.html Anastasius I, patriarch of Jerusalem. (458-479)]*en: [http://www.serbianorthodoxchurch.net/cgi-bin/saints.cgi?view=242317832260 Our Holy Father Euthymius the Great]