Vizualizare sursă pentru „Ambrozie al Milanului”

{{Sfinti
|nume=Sf. Ierarh<br>Ambrozie al Milanului
|Imagine=[[Fișier:Ambrose-milan0010.jpg|250px|Sf. Ierarh Ambrozie al Milanului]]
|nastere= 337, Trier,<br>Imperiul Roman
|adormire=  [[4 aprilie]] 397<br>Mediolanum (Milano)
|localizare= Mediolanum (Milano)
|recunoastere= pan-ortodoxă
|etnie=
|tip= [[Ierarh]], [[Sfânt Părinte]], [[Teolog]]
|canonizare=
|calendar= [[7 decembrie]]
|biserici= 
|site=
|}}Cel întru [[sfinți]] Părintele nostru '''Ambrozie al Milanului''' (340-397) a fost unul dintre marii [[Sfânt Părinte|Sfinți Părinți]] ai Bisericii, [[episcop]] de Mediolanum (Milano) (374-397), [[teolog]], autor al unui mare număr de scrieri [[Apologetică|apologetice]], omiletice, de [[teologie]] morală etc., apărător al dreptei credințe împotriva [[arianism]]ului, [[sabelianism]]ului și a [[erezie]]i lui [[Eunomie (eretic)|Eunomie]]. A fost foarte cunoscut pentru [[Predică|predicile]] sale, care au l-au influențat foarte mult și pe Fericitul [[Augustin de Hippona]], ducând la convertirea acestuia la creștinism.<br>
[[Biserica Ortodoxă]] îl [[Praznic|prăznuiește]] în ziua de [[7 decembrie]].

==Viața==
Sfântul Ambrozie s-a născut cel mai probabil la Trier, în Germania, cândva între anii 337 și 340, într-o familie de rang senatorial, creștină. Tatăl său era prefect al Galliei Narbonensis; mama sa avea preocupări literare. A primit o aleasă educație la Roma, urmându-l pe tatăl său în carieră. După aprofundarea studiilor în literatură, drept și retorică, a fost ales de pretorul Anicius Probus în consiliul din Liguria și Emilia, devenind apoi prefect consular (cu reședința la Milano). Aici și-a dovedit  calitățile de foarte bun administrator. 

La moartea episcopului (arian) Auxentie de Milano în anul 374, [[scaun]]ul episcopal rămâne vacant; între ortodocși și arieni ale loc o acerbă dispută pentru succesiune. În mijlocul acestei crize, Ambrozie ține în mijlocul mulțimii adunate un discurs conciliator, care îi atrage simpatia poporului, care îl aclamă atunci ca pe singurul candidat capabil să îi succeadă lui Auxentie (deși Ambrozie era încă numai [[catehumen]]). Începe să învețe intensiv [[teologie|teologia]] creștină sub supravegherea [[preot]]ului Simplician din Roma. Făcând apoi aranjamentele necesare cu privire la familia sa, își împarte averea săracilor și se consacră cu totul Bisericii. Este [[botez]]at, apoi este în scurt timp [[Hirotonie|hirotonit]], trecând repede prin toate treptele [[cler]]icale, până ce devine [[episcop eparhiot]] de Milano.

A apărat credința ortodoxă a [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului de la Niceea]] în biserică, intrând curând în conflict cu arienii, foarte influenți încă la Mediolanum, precum și și la curtea imperială. Elocința argumentației sale l-a convins pe împăratul roman Grațian (375-383), fiul lui Valentinian I, dar nu și familia foarte tânărului său frate vitreg, co-împăratul Valentinian al II-lea (375-392), care rămâne de partea arienilor.

Agravându-se controversele religioase, Sf. Ambrozie reușește să îl convingă pe Grațian să convoace un [[sinod]] general al [[episcop]]ilor occidentali, la Aquileia. Sinodul a fost convocat la Aquileia în anul 381, reunind 32 de episcopi occidentali și prezidat de Ambrozie. Sinodul i-a cerut lui Paladie să-și apere convingerile, însă acesta refuză să recunoască autoritatea Sinodului, considerându-l nereprezentativ pentru întreaga Biserică. Sinodul îi depune din treaptă pe Paladie și Secundian, singurii episcopi arieni rămași, consolidând astfel poziția ortodocșilor în partea occidentală a Imperiului.
[[Fișier:Ambroseofmilan.jpg|thumb|left|220px|Sfântul Ambrozie, mozaic în biserica „San Ambrogio” din Milano]]
În anul 384 însă, familia lui Valentinian, în frunte cu mama sa Justina, precum și mai mulți clerici și laici aderă public la credința ariană și îi cer episcopului Ambrozie să li se dea două biserici din Milano și din suburbii. Sfântul Ambrozie a refuzat, susținând cauza ortodoxă atât înaintea poporului cât și a administrației imperiale. Nu acceptă să le cedeze nici măcar o singură biserică, considerând că nu există un „drept la erezie”.

Totodată, Ambrozie s-a opus atât încercărilor susținătorilor vechii religii politeiste romane de a obține aprobarea împăratului pentru restaurarea altarului zeiței Victoria de lângă Senatul roman, celebrarea riturilor păgâne și întreținerea din fonduri imperiale a colegiului vestalelor, susținând că un împărat creștin nu avea dreptul și nu putea cu nici un chip susține perpetuarea religiei păgâne și a credințelor greșite. Din același motiv, l-a mustrat pe împărat atunci când acesta a susținut reconstrucția sinagogii iudaice care fusese distrusă într-o răzmeriță, amintindu-i că, în calitate de împărat creștin, datoria lui era să (re)construiască mai degrabă biserici; a susținut totuși pedepsirea celor direct responsabili de distrugerea sinagogii.

A fost un predicator foarte popular și foarte respectat; a introdus o serie de reforme în celebrarea cultului public. A introdus cântarea [[antifon]]ală în Biserică (alternanța a două coruri în cântarea bisericească), scriind el însuși o serie de imnuri. Tradiția liturgică întemeiată de el se păstrează parțial până astăzi în Biserica Catolică din Milano, sub numele de „ritul ambrozian”.

Fiind un orator talentat, care vorbea în predicile sale despre problemele actuale și inclusiv despre chestiuni legate de Curtea imperială, fiind totodată și foarte aproape de săraci, și-a atras dragostea poporului, însă de multe ori s-a expus mâniei și invidiei curții imperiale. 

Abilitatea sa diplomatică era și ea recunoscută, Sf. Ambrozie fiind rugat să intervină atunci când, după asasinarea lui Grațian, în Galia, uzurpatorul Magnus Maximus (sau Maximian) se proclamă pe sine împărat în locul acestuia și caută să treacă Alpii spre Italia. Ambrozie este trimis să medieze o împăcare între Maximus și Valentinian, însa până la urmă nu reușește, iar Maximian cucerește Italia și chiar orașul Milano, dar va fi ucis la scurt timp din porunca împăratului de Răsărit, Teodosie I, care devine astfel ultimul împărat al întregului Imperiu Roman. 

[[Teodosie cel Mare (împărat)|Teodosie I]] este cel care a proclamat creștinismul ca religie de stat, interzicând vechile credințe păgâne prin așa-numitele „decrete teodosiene”, în concordanță și cu ceea ce susținea Sf. Ambrozie, căruia îi este uneori atribuit impulsul pentru instituirea acestora. Totuși, ca urmare a masacrării populației orașului Tesalonic (masacru ordonat în anul 390 de Teodosie drept represalii pentru asasinarea guvernatorului local), Sf. Ambrozie îl excomunică pe împărat, cerându-i să facă penitență publică pentru omorul săvârșit. Teodosie dă curs cererii sfântului Ambrozie, primind apoi iertarea. De asemenea, după înfrângerea rebeliunii uzurpatorului Eugeniu, Sf. Ambrozie intervine pe lângă împărat pentru a obține iertarea celor care-l susținuseră pe acesta.

Sfântul Ambrozie a trecut la Domnul pe data de [[4 aprilie]] 397, la doi ani după moartea lui Teodosie. Urmașul lui Ambrozie ca episcop al Milanului a fost Simplician.

==Scrierile==
Sfântul Ambrozie se numără printre cei mai mari teologi și episcopi creștini din Occident din acel timp: Fericitul [[Augustin de Hippona|Augustin]], Sfântul [[Ieronim]], Sfântul [[Grigorie cel Mare]] și Sfântul [[Ilarie de Poitiers]]. Sfântul Ambrozie a fost binecunoscut pentru talentul său administrativ, datorat și educației și experienței sale dinainte de a fi episcop. Totuși, întocmai ca Ilarie, Ambrozie s-a găsit în miezul disputelor doctrinare ale vremii, mai ales cele privind arianismul. Predicile sale au fost bine cunoscute și au avut o influență considerabilă asupra convertirii lui Augustin, pe care l-a și botezat. A scris și [[imn]]uri bisericești, modele de eleganță simplă și demnitate pentru autorii mai târzii. 

În chestiuni de exegeză, Sfântul Ambrozie este, ca și [[Ilarie de Poitiers|Ilarie]], un [[Școala catehetică din Alexandria|alexandrin]]. În chestiuni [[dogmă|dogmatice]], îl urmează pe Sfântul [[Vasile cel Mare]] și pe alți autori greci, însă dă o nuanță occidentală clară reflecțiilor sale teologice, lucru vizibil mai ales din importanța pe care o acordă reflecției asupra [[păcat]]ului omenesc și lucrării [[Har]]ului dumnezeiesc, precum și în locul pe care îl atribuie [[credința|credinței]] în viața creștinilor. 

Între scrierile sale, amintim:
* ''De fide ad Gratianum Augustum'' (Despre credință, lui [[Grațian|Grațian Augustus]])
* ''De officiis'' (Despre rangurile preoțești, un manual important al funcțiilor ecleziastice)
* ''De Spiritu Sancto'' (Despre Duhul Sfânt)
* ''De incarnationis Dominicae sacramento'' (Despre taina Întrupării Domnului)
* ''De mysteriis'' (Despre Sfintele Taine)
* ''Expositio evangelii secundum Lucam'' (Comentariu la Evanghelia după Luca)
* Lucrări de etică: ''De bono mortis'' (Despre binele pe care ni-l aduce moartea); ''De fuga saeculi'' (Despre fuga de lume); ''De institutione virginis et sanctae Mariae virginitate perpetua ad Eusebium'' (Despre [[Nașterea Maicii Domnului|nașterea Fecioarei]] și despre pururea-fecioria [[Maica Domnului|Mariei]]); ''De Nabuthae'' (Despre Nabot); ''De paenitentia'' (Despre [[pocăință]]; ''De paradiso'' (Despre Rai); ''De sacramentis'' (Despre Sfintele Taine); ''De viduis'' (Despre văduve); ''De virginibus'' (Despre fecioare); ''De virginitate'' (Despre feciorie); ''Exhortatio virginitatis'' (Exortația fecioriei); ''De sacramento regenerationis sive de philosophia'' (Despre taina renașterii, sau Despre filosofie [fragmente]) 
* Comentarii omiletice la [[Vechiul Testament]]: ''[[Hexameron]]ul'' (Cele șase zile ale Creației); ''De Helia et ieiunio'' (Despre Ilie și despre postire); ''De Iacob et vita beata'' (Despre Iacov și despre viața cea fericită);  ''De Abraham'' (Despre [[Avraam]]; ''De Cain et Abel''; ''De Ioseph'' (Despre Iosif); ''De Isaac vel anima'' (Despre [[Isaac]], sau Sufletul); ''De Noe'' (Despre Noe); ''De interpellatione Iob et David'' (Despre rugăciunea lui [[Iov]] și [[David]]); ''De patriarchis'' (Despre patriarhi); ''De Tobia'' (Despre Tobie); ''Explanatio psalmorum'' (Tâlcuire la [[Psalmi]]); ''Explanatio symboli'' (Comentariu la [[Crez|Simbolul credinței]]).
* ''De obitu Theodosii''; ''De obitu Valentiniani''; ''De excessu fratris Satyri'' (discursuri funebre)
* 91 de scrisori
* O colecție de cântări
* Fragmente de predici
* ''[[Ambrosiaster]]'' sau "pseudo-Ambrozie" este un scurt comentariu la ''Epistolele'' Sfântului Apostol [[Apostolul Pavel|Pavel]], care multă vreme i-a fost atribuită Sfântului Ambrozie.

===Online===
*[http://www.monachos.net/library/Patristics_Master_List%2C_Page_1#A_-_Documents_in_the_Monachos_Library Scrieri ale Sfântului Ambrozie, între care "Despre credința în Înviere" și "Despre Duhul Sfânt" (în limba engleză)]

==Imnografie==
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:

:Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Ambrozie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. 

[[Condac]], glasul al 3-lea:

:Cu dumnezeieștile învățături strălucind, ai îndepărtat înșelăciunea lui Arie, povățuitorule de cele de taină și păstorule Ambrozie; și minuni făcând, cu puterea Duhului, ai vindecat cu înțelepciune felurite patimi; Părinte Cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

==Iconografie==
:[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Ambrozie al Mediolanului se zugrăvește sub chipul unui bătrân, cu barba ascuțită (''Erminia picturii bizantine'', ed. Sophia, București, 2000, pp. 152, 192).

==Surse==
*[[:en:Ambrosius of Milan|OrthodoxWiki:Ambrosius of Milan]]
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie07.htm Sinaxar 7 decembrie]

==Legături externe== 
*(en) [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=103485 St. Ambrose the Bishop of Milan] ([[OCA]])
*(en) [http://goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=326 Ambrose, Bishop of Milan] ([[GOARCH]])
*(en) [http://www.ccel.org/fathers2/NPNF2-10/TOC.htm Nicene and Post-Nicene Fathers, Series II, Vol. X: St. Ambrose] from the Christian Classics Ethereal Library
*(en) [[Wikipedia:Ambrose]]
*(en) [http://www.comeandseeicons.com/a/cap09.htm St. Ambrose of Milan's Icon and story]
*(ro) [http://calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie07.htm Sinaxar 7 decembrie]

[[Categorie:Episcopi]]
[[Categorie:Sfinți Părinți]]
[[Categorie:Sfinți]]

[[en:Ambrose of Milan]]