Modificări

{{Îmbunătăţire}}'''Alexandru DuţuDuțu''' (n. [[2 septembrie]] 1928, Bucureşti București - m. ianuarie 1999, BucureştiBucurești) a fost un istoric român, cercetător al istoriei sud-estului european (îndeosebi sec. XVI-XIX), istoriei ideilor şi mentalităţilorși mentalităților, specialist în literatură comparată şi și teolog ortodox.

==ViaţaViața==

Se naşte naște la Bucureşti București în anul 1928.

Umează Urmează Facultatea de Drept şi și pe cea de Litere] (1945-1949) ale Universităţii Bucureşti şi Universității București și cursurile [[Facultatea de Teologie Ortodoxă|Institutului Teologic Ortodox]] din Bucureşti București (1956-1958). Doctor în Filologie la Universitatea din Bucureşti București (1970).

A participat la întâlnirile grupului de intelectuali, călugări, studenţi studenți numit al „Rugului Aprins” care se întrunea la [[Mănăstirea Antim]] din Bucureşti București în anii '40-'50 pentru o serie de conferinţe duhovniceşticonferințe duhovnicești, pentru învăţarea şi învățarea și practicarea în comun a [[isihasm|rugăciunii isihaste]].

Regimul comunist instaurat în România avea să îi interzică în anii '50 dreptul la semnătură, constrângere pe care avea să o evite publicând articole sub pseudonim (D. Alexandru) în diferite publicaţii bisericeşti publicații bisericești ortodoxe. De asemenea, îi va fi refuzat accesul în învăţământ învățământ până la căderea regimului comunist. Ca urmare, între 1951 şi și 1963 a fost bibliotecar al Academiei Române, perioadă în care îşi își termină studiile.

Din 1963, de la fondarea acestuia, devine membru al Institutului de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, odată cu relativa relaxare a situaţiei situației politice din ţarățară; va deveni director al acestei instituţii instituții între anii 1990 şi și 1997.

Membru al ''Asociaţiei Internaţionale Asociației Internaționale de Literatură Comparată'' (vicepreşedinte vicepreședinte 1979-1985), al ''Societăţilor Societăților franceză, spaniolă, austriacă pentru studiul secolului al XVIII-lea''.

Obţine Obține mai multe burse importante în Anglia (1968-1969), Italia (1969), SUA (ianuarie 1985, ianuarie 1986), Germania (1987), Austria (1995).

Din 1990 a început să predea la Facultatea de Istorie (cursul de ''Istoria mentalităţilormentalităților'') şi și din 1991 la Faculté Internationale des Sciences Humaines/Facultatea de Ştiinţe Științe Politice şi și Administrative ale Universităţii Universității din Bucureşti București (cursurile de ''Istoria ideilor politice şi și a mentalităţilormentalităților'', ''Istoria ideii de Europa şi evoluţia conştiinţei și evoluția conștiinței europene''), ca profesor titular. A predat până în decembrie 1998, cu puţin puțin timp înainte de moartea sa în ianuarie 1999.

A fost profesor invitat la Universitatea din Bochum; la École des Hautes Études en Sciences Sociales (1990), Sorbona (1994), Collège de France (1995) din Paris; la Universităţile Universitățile din San Antonio, Stanford, Strasbourg, Urbana.

Tot la începutul anilor 1990 se va implica şi și în dezbaterile asupra rolului religiei şi și în mod special al Bisericii Ortodoxe în societatea românească postcomunistă. Va participa la întâlnirile Conferinţei Naţionale Conferinței Naționale a Laicilor Ortodocşi Ortodocși de la începutul anilor 1990.

În decembrie 1997 Guvernul francez îi acordă, în semn de recunoaştere recunoaștere a meritelor sale academice, titlul de ''Chevalier des Palmes Académiques''.

*''Coordonate ale culturii româneşti românești în secolul XVIII (1700-1821)'', Editura pentru Literatură, BucureştiBucurești, 1968.*''Explorări în istoria literaturii române'', Editura pentru literatură, BucureştiBucurești, 1969.

*''Cărţile Cărțile de înţelepciune înțelepciune în cultura română'', Editura Academiei, BucureştiBucurești, 1972.*''Sinteză şi și originalitate în cultura română, 1650-1848'', Editura Enciclopedică, BucureştiBucurești, 1971.*''Eseu în istoria modelelor umane. Imaginea omului în literatură şi și pictură'', Editura ŞtiinţificăȘtiințifică, BucureştiBucurești, 1972.*''Umaniştii Umaniștii români şi și cultura europeană'', Editura Minerva, BucureştiBucurești, 1974.*''Romanian Humanists and European Culture. A Contribution to Comparative and Cultural History'', Editura Academiei [Bibliotheca Historica Romaniae], BucureştiBucurești, 1977.*''Cultura română în civilizaţia civilizația europeană modernă'', Editura Minerva, BucureştiBucurești, 1978.*''Modele, imagini, priveliştipriveliști. Incursiuni în cultura europeană modernă'', Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979.*''European Intellectual Movements and Modernisation of Romanian Culture'', Editura Academiei [Bibliotheca Historica Romaniae], BucureştiBucurești, 1981.*''Literatura comparată şi și istoria mentalităţilormentalităților'', Editura Univers, BucureştiBucurești, 1982.*''Humanisme, Baroque, Lumières. L'Exemple roumain'', Editura ştiinţifică şi științifică și Enciclopedică, Bucarest, 1984.*''Călătorii, imagini, constante'', Editura Eminescu, BucureştiBucurești, 1985.*''Dimensiunea umană a istoriei - direcţii direcții în istoria mentalităţilormentalităților'', Editura Meridiane [Biblioteca de Artă - Artă şi civilizaţiiși civilizații], BucureştiBucurești, 1986.*''Histoire de la pensée et des mentalités politiques européennes'', Editura Universităţii Universității din BucureştiBucurești, BucureştiBucurești, 1997.

*''Ideea de Europa şi evoluţia conştiinţei și evoluția conștiinței europene'', All Educational, BucureştiBucurești, 1999 [apărut postum].

*Alexandru DuţuDuțu, George Baiculescu, Dorothea Sassu-ŢimermanȚimerman, ''Échos ibériques et hispano-américains en Roumanie. Bibliographie littéraire sélective'', Commission Nationale pour l'UNESCO, Bucarest, 1959.*Alexandru DuţuDuțu, George Baiculescu, Angela DuţuDuțu, Dorothea Sassu-ŢimermanȚimerman, ''Tchékov en Roumanie, 1895-1960. Bibliographie littéraire sélective'', Editura Academiei, BucureştiBucurești, 1960.*Alexandru Duţu Duțu (sous la direction de), « Constantes et typologies sud-est européennes », ''Cahiers Roumains d'Études Littéraires'' 3, Bucarest, 1983.*Alexandru Duţu Duțu (sous la direction de), « La tentation du baroque dans les cultures sud-est européennes », ''Baroque'' 11, Montauban, 1983.*Alexandru Duţu Duțu (edited by), ”Language, Ideas, and Leaders. Studies in Southeast European History”, ''Southeastern Europe'', vol. 11, no. 1, Beekersfield-California, 1984.*Alexandru Duţu Duțu (coordonator), ''Intelectuali din Balcani în România, secolele XVII-XIX'', Editura Academiei, BucureştiBucurești, 1984.*Alexandru Duţu Duțu (sous la direction de), « Écriture et réflexion critique », ''Cahiers Roumains d'Études Littéraires'' 2, Bucarest, 1985.*Alexandru DuţuDuțu, Edgar Hösch etc. (hg. Von) ''Brief und Briefwechsel in Mittel und Osteuropa im 18 und 19 Jh.'', Reimar Hobbing Verlag, Essen, 1989.*Alexandru DuţuDuțu, Norbert Dodille (textes réunis par), ''L'État des lieux en sciences sociales'', L'Harmattan, Paris, 1993.

Publică mai multe sute de studii, articole, rapoarte de cercetare etc. pe teme de literatură comparată, istoria mentalităţilormentalităților, istoria ideilor, istorie românească şi și sud-est europeană. Publică şi și studii de teologie (îndeosebi în anii '50, când nu are drept de semnătură în nume propriu, scrie sub pseudonim), colaborarea sa cu revistele teologice continuând de-a lungul întregii perioade comuniste.

Iniţiator si cordonator Inițiator și coordonator al ''Revue d'Études Sud-Est Européennes'' (redactor 1967-72; redactor-şef șef adjunct 1972-1989, director 1990-1997) şi și ''Sud-Estul şi și Contextul European'', reviste ale Institutului de Studii Sud-Est Europene. Membru fondator sau membru în colegiul de redacţie redacție al unor reviste precum ''Mentalités/Mentalities'' (Hamilton), ''New European Quarterly'' (Colorado), ''Revue de Littérature Comparée'' (Paris), ''Dix-Huitième Siècle'' (Paris); al revistelor ''Synthésis'' (redactor-şef șef adjunct 1972-1989), ''Studii şi și Cercetări de Istoria Artei'', ''Viaţa Viața Românească''.

Colaborator important al revistelor româneşti românești ''Cahiers Roumains d'Études Littéraires'', ''Luceafărul'', ''Mitropolia Olteniei'', ''Revista de Filologie Romanică şi și Germanică'', ''Revista de Istorie'', ''Revista de Istorie şi și Teorie Literară'', ''Revue Roumaine'', ''Revue Roumaine d'Histoire'', ''România literară'', ''Secolul XX'', ''Transilvania'', ''Viaţa Viața Românească'' etc., precum şi și al unor periodice şi și cotidiene precum ''Dilema'', ''22'', ''România liberă'' etc.

Scrie studii şi și articole şi și pentru ''Yearbook of European Studies'' (Amsterdam, 1993), ''Komparatistische Schrifte'' (Bayreuth, 1986), ''Shakespeare Survey'' (Cambridge, UK, 1967), ''Studies on Voltaire and the 18th century'' (Geneva 1967, 1972), ''Grazer Theologische Studien'' (Graz, Austria, 1996), ''Romanistische Schrifte für Literatur Geschichte'' (Heidelberg 1984), ''Storia della Storiografia'' (Milano 1983, 1984, 1986), ''Annales Historiques de la Littérature Française'' (Paris 1975), ''Dix-Huitième Siècle'' (Paris 1986), ''Revue de Littérature Comparée'' (Paris 1971, 1986), ''Études Balkaniques'' (Sofia 1991), ''Southeastern Europe'' (Tempe, Arizona, 1976, 1978), ''Kwartalnik Historiczny'' (Varşovia Varșovia 1982), ''East European Quarterly'' etc.

*Alexandru DUŢUDUȚU, ''Lumea dinăuntru şi și lumea din afară'' (articole, interviuri, note de lectură), editura Universităţii Universității din BucureştiBucurești, 2009 (ediţie ediție îngrijită, introducere, note şi și indice de [[Laurenţiu Laurențiu Vlad]])

*Laurenţiu Laurențiu Vlad (coord.), ''Pouvoirs et mentalités, textes réunis par Laurenţiu Laurențiu Vlad à la mémoire du Professeur Alexandru DuţuDuțu'', Éditions Babel [Studia Politica], Bucarest, 1999.*[[Mirela-Luminiţa Luminița Murgescu]] (coord.), ''Identităţi Identități colective şi și identitate naţionalănațională. Percepţii Percepții asupra identităţii identității în lumea medievală şi și modernă'', Editura Universităţii Universității din BucureştiBucurești, BucureştiBucurești, 2000.

În domeniul literaturii comparate, Alexandru Duţu Duțu a început prin a se interesa îndeaproape de receptarea diferitelor tipuri de literatură (de limbă spaniolă) şi și autori (Shakespeare, Cehov, Dante) în România şi și s-a aplicat îndeosebi asupra literaturii române vechi, dedicând un volum special „cărţilor „cărților de înţelepciune” înțelepciune” care circulau în Ţările Țările Române în secolele XVII-XIX.

Pe urmele şcolii școlii istorice franceze din jurul revistei ''Annales'', Alexandru Duţu Duțu avea să fie unul din fondatorii şcolii româneşti școlii românești de istoria mentalităţilor şi mentalităților și istoria ideilor. Avea să se intereseze îndeosebi de perioada care a precedat - şi și care a făcut posibilă - naşterea modernităţii nașterea modernității în România. Aprofundând cercetarea formelor şi și sensurilor transformărilor culturale produse în Ţările Țările Române în perioada modernă, el nu uită să le pună în relaţie relație atât cu tradiţia tradiția istorică şi și culturală locale, cât şi și să le plaseze în dialog, pe de-o parte, cu moştenirea moștenirea religioasă şi și culturală a spaţiului spațiului bizantin cât şi și cu evoluţiile evoluțiile culturale ale Occidentului european.

Formarea sa ca specialist în literatură comparată, istoric, teolog şi și jurist, cultura sa enciclopedică i-au permis să pună în relaţie relație idei şi și interpretări provenind din mai multe domenii de cercetare. Înţelegerea Înțelegerea sa asupra istoriei culturii europene - privită prin ochiul comparatistului, cu perspectiva istoricului, rigoarea juristului şi și cu pasiunea teologului - era vastă şi nuanţatăși nuanțată.

Interesat, pe de-o parte, de tradiţia tradiția istorică locală şi și de specificul culturii române, el nu uită niciodată să le pună în dialog cu transformările culturale dintr-o Europă diversă şi și în permanentă schimbare. Privind Ţările Țările Române ca aparţinând aparținând indiscutabil ariei culturii europene, el pledează pentru o înţelegere înțelegere largă a Europei care să îmbrăţişeze îmbrățișeze nu doar spaţiul spațiul său occidental, ci şi și întreaga moştenire moștenire culturală, poltiică şi politică și religioasă a Imperiului Roman de Răsărit.

Tradiţia Tradiția ocupă un rol important în cadrul reflecţiei reflecției autorului asupra sensurilor comunităţii comunității politice româneştiromânești. Alexandru Duţu Duțu examinează critic naşterea nașterea proiectului politic şi și cultural al României moderne. Sub presiunea modernizatorilor de secol XIX, cu ajutorul unei istoriografii naţionale naționale construite pornind de perspectiva acestora, proiectul politic al României moderne se realizează prin distrugerea "solidarităţilor solidarităților organice" ale comunităţii tradiţionale comunității tradiționale (formate în cadrul familiei, Bisericii etc.), acestea fiind înlocuite de "solidarităţi solidarități organizate" bazate pe adeziunea voluntară (precum naţiuneanațiunea).

Uitarea/ignorarea voluntară a tradiţiei tradiției politice şi și a "culturii scrise" locale, altminteri destul de bogată şi și înlocuirea ei cu folclorul, cultură orală şi și anonimă, argumentează autorul, e parte a unui proiect de modernizare "antiboieresc şi și laic" (Cf. ''Ideea de Europa...'', p. 192) ducând la o egalizare şi și masificare a societăţii româneşti societății românești cu consecinţe consecințe pe termen lung.

"Naţionalizarea TradiţieiNaționalizarea Tradiției", pe care Alexandru Duţu Duțu o înţelegere înțelegere ca pe un proces de rescriere, de "reinventare" a acesteia ce o subordonează retoricii proiectului naţionalnațional. Replierea pe elementul naţional național duce la pierderea înţelegerii înțelegerii profunde a ancorării culturii locale atât în tradiţia tradiția culturală regională, cât şi și în cea europeană lărgită.

Pierderea imensului potenţial potențial al solidarităţilor solidarităților organice, a căror distrugere este perfectată de regimul comunist, lasă societatea incapabilă să se autoadministreze, lăsând-o pradă dominaţiei dominației unui stat modern hiperdezvoltat şi și autoritar. Politica devine locul puterii delegate unei minorităţi minorități mai degrabă decât proiectul comun al unei societăţi societăți în căutarea "binelui comun".

Pentru Alexandru DuţuDuțu, tranziţia tranziția postcomunistă a României oferă tocmai şansa șansa regăsirii sensurilor comunităţii comunității politice printr-un efort de recuperare a Tradiţiei Tradiției demult abandonate, atât în dimensiunea sa politică, cât şi și în cea religioasă. Restabilirea raportului dintre spaţiul spațiul public şi și cel privat, reconstituirea solidarităţilor solidarităților organice în completarea celor organizate, regăsirea sensurilor şi și rosturilor comunităţii comunității politice sunt tot atâtea mize ale tranziţieitranziției. Această regăsire de sine a comunităţii româneşti comunității românești ar fi permis, după Alexandru DuţuDuțu, ca integrarea României în proiectul de construcţie construcție europeană să fie nu doar utilă economic, ci şi și fertilă pe plan politic şi și cultural pentru întregul proiect european.

*Keith Hitchins, Alexandru DuţuDuțu, 1928-1999, ''Slavic Review'' [Obituaries], vol. 58, no. 4, Winter 1999, p. 975.*„Alexandru Duţu şi Duțu și dimensiunea umană a istoriei”, ''LA&I, Litere, Arte, Idei'', supliment de cultură al ziarului ''Cotidianul'', s.n., nr. 8 (282), 8 ianuarie 2002, număr dedicat memoriei prof. Alexandru Duţu Duțu la care colaborează, între alţiialții, [[Paul H. Stahl]], [[Ioan Stanomir]], [[Laurenţiu Laurențiu Vlad]], [[Alexandru Zub]]; cu un text inedit al lui Alexandru DuţuDuțu.* Ioan Stanomir, „Un portret al conservatorului ca franctiror”, in ''Conştiinţa Conștiința conservatoare. Preliminarii la un profil intelectual'', Nemira [Biblioteca de politică], BucureştiBucurești, 2004, pp. 149-194, autorul descriindu-l pe prof. Alexandru Duţu Duțu ca pe ultimul dintre gânditorii români de orientare conservatoare.

*Alexandru DuţuDuțu, „[http://grupareaaproape.wordpress.com/2006/11/20/metanoia/ Metanoia]”, ''România liberă'',an XLIX, nr. 14387, s.n. nr 353, 9 martie 1991, p. 5, suplimentul „Lumea creştină”creștină”.*Alexandru DuţuDuțu, „[http://grupareaaproape.wordpress.com/2007/03/06/religie-si-societate-de-alexandru-dutu/ Religie şi și societate]”, ''România liberă'', an XLIX, nr. 14352, s.n. nr 318, 18 ianuarie 1991, p. 5, suplimentul “Lumea creştină”creștină”.

Despre Alexandru DuţuDuțu:*Ioan Stanomir, [http://www.ideiindialog.ro/articol_1116/conservatorism__memorie_si_demnitate.html Conservatorism, memorie şi și demnitate], ''Idei în dialog'', an V, nr. 12, decembrie 2009.*Titus FilipaşFilipaș, [http://blogideologic.wordpress.com/2007/12/24/academicianul-alexandru-dutu-si-spiritul-lui-condillac/ Academicianul Alexandru Duţu şi Duțu și spiritul lui Condillac]