Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
→Relaţiile cu Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului: completări
În anul 794 Carol cel Mare a convocat un [[sinod]] la Frankfurt pe Main la care au participat episcopi din apusul Europei, atât din teritoriile controlate de franci, cât și din alte zone, ca Britania etc. Au participat, de asemenea, și trimiși ai Papei Adrian. Acest sinod marchează începuturile înstrăinării creștinismului franc de învățăturile apostolice și patristice ale Ortodoxiei. Printre altele, la acest sinod au fost respinse unele dintre hotărârile luate la [[Sinodul VII Ecumenic|cel de-al șaptelea Sinod Ecumenic]] (în principal datorită traducerii greșite în limba latină), iar în [[Crez]] a fost introdus articolul ''[[Filioque]]''.
Problema traducerii defectuase din limba greacă în latină a hotărârilor luate la Sinodul VII Ecumenic, traducere făcută din porunca lui Adrian I, a constat îndeosebi din faptul că grecescul προσκύνήσις, care înseamnă ''venerație'', fost tradus în latinește prin ''adorație'', ca și cum acel sinod ar fi definit ''adorarea'' icoanelor și nu cinstirea, venerarea, acestora. Din inițiativa și sub controlul regelui Carol cel Mare, un grup de teologi apuseni a compus o detaliată și polemică ''refutatio'' (respingere) a tot ceea ce li se părea mai puțin favorabil din actele sinodale; această ''refutatio'' a fost publicată și este cunoscută sub numele de „''Libri Carolini''”. Adrian I a luat apărarea hotărârilor Sinodului VII Ecumenic și i-a furnizat regelui franc toate explicațiile necesare – a făcut-o cu o erudiție remarcabilă.<ref>''Patrologia latină'', ediția Migne, coll. 1247 – 1292</ref> Se pare însă că aceste explicații au ajuns prea târziu pentru a mai împiedica sinodul de la Frankfurt (794) să respingă o parte din hotărârile Sinodului VII Ecumenic ca și cum ar fi susținut adorarea icoanelor. Acest sinod de la Frankfurt pe Main a acutizat tensiunile deja existente dintre [[Biserică|Bisericile]] Răsăritene şi cea Apuseană. Aceste tensiuni aveau atât motive dogmatice (''Filioque'', practica utilizării ''azimei'' la [[euharistie]] în Biserica Apuseană etc.), cât și, mai ales, motive politice. În plus, cererea [[Papă|papilor]] de la Roma de a avea o autoritate mai mare asupra celorlalţi [[patriarh]]i nu era acceptată de către aceştia, care îl considerau pe [[episcop]]ul Romei doar ca pe un ''primus inter pares'' („primul între egali”).
==Scrieri==
