Modificări

{{În cursArticol de calitate}}[[Imagine:Agnatalia.jpg|thumb|150px|'''Sfinții mucenici Adrian și soția sa Natalia''']]Sfinţii Sfinții [[mucenic]]i '''Adrian''' şi soţia și soția sa '''Natalia''' au trăit în Nicomedia [[Nicomidia]] (Asia Mică); ei şiși-au dat viaţa viața pentru credinţa creştină credința creștină la începutul secolului al IV-lea. [[Prăznuire|Prăznuirea]] lor în [[Biserica Ortodoxă]] este pe [[26 august]].

La începutul secolului al IV-lea, împăratul Diocleţian [[Dioclețian]] reformase imperiul instaurând ''tetrarhia'' (cei patru tetrarhi fiind Diocleţian insuşiDioclețian însuși, Maximian, Galerius Maximianus şi și Constantin Chlorus - tatăl Sfântului [[Constantin cel Mare]]).Bucurându-se de mare încredere în faţa fața lui DiocleţianDioclețian, mai ales după victoria pe care o repurtase împotriva perşilorperșilor, Galerius Maximianus l-a determinat pe acesta să promulge o serie de 4 edicte (decrete) împotriva creştinilor creștinilor în anii 303-304, edicte care au declanşat declanșat cea mai mare persecuţie [[Persecuții împotriva creștinilor|persecuție]] din istoria imperiului împotriva acestei religii.

După ce a început această mare persecuţie persecuție împotriva creştinilorcreștinilor, Adrian a întâlnit un grup de martiri în lanţuri lanțuri (23 la număr, se spune în [[Minei]]; 33 conform altor surse ) şi și i-a întrebat cum de pot îndura astfel de chinuri doar pentru credinţa credința lor. Ei au răspuns că ei suferă pentru a câştiga câștiga lucrurile bune pregătite de Dumnezeu pentru cei care au suferit de dragul Lui: "Lucruri„Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi și la inima omului nu s-au suit; aşa așa sunt lucrurile pe cari le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc" iubesc” (1 Corinteni 2, 9). Auzind aceste cuvinte, Adrian a fost cuprins de harul divin şi și a spus oficialilor romani prezenţi prezenți acolo să scrie şi și numele său pe lista acelor martiri, fiind arestat pe loc. Când soţia soția sa, Natalia, a auzit că Adrian a fost închis la un loc cu ceilalţi ceilalți martiri, s-a dus în fugă la temniţătemniță. Ea era născută din părinţi creştinipărinți creștini, dar se temea să mărturisească cuiva credinţa credința sa în Hristos, văzând cumplita prigonire ce se facea creştinilor făcea creștinilor de către păgâni. După ce a auzit că soţul soțul ei a crezut în Hristos şi și că s-a alăturat sfinţilor sfinților mucenici, a avut şi și ea îndrăzneala să arate că este creştinăcreștină. Natalia, intrând în temniţătemniță, a căzut la picioarele bărbatului său şi și i-a sărutat lanţurile lanțurile cu care acesta era legat; după care, implorându-i pe ceilalţi ceilalți martiri să se roage lui Dumnezeu şi și pentru soţul soțul ei, s-a întors acasă, aşa așa cum îi ceruse Adrian.

Chiar înainte de ziua stabilită pentru martiriu, Adrian a mituit gărzile ca să-l elibereze temporar şi și s-a dus acasă, pentru a-i spune Nataliei că a sosit momentul final şi și a-şi și lua rămas bun de la ea. Când l-a văzut venind, Natalia a presupus că el l-a negat pe Hristos şi și astfel a fost eliberat - ea a refuzat să-i deschidă uşaușa, mustrându-l că a fost un laşlaș. Când a aflat în cele din urmă adevărata natură a eliberării sale temporare, ea şiși-a schimbat tonul, încurajându-l pe Adrian şi însoţinduși însoțindu-l la tribunalul imperial.

Când Adrian a apărut în faţa fața împăratului şi și a mărturisit din nou pe Hristos ca fiind Dumnezeu cel adevărat, chinuitorii săi l-au întins cu faţa fața în jos şi și l-au bătut cu toiegele. Apoi, întorcându-l cu faţa fața în sus, l-au bătut şi și peste pântece, încât i se vedeau măruntaiele. Mucenicul, când pătimea acestea, avea doar de 28 de ani. I-au fost apoi retezate mâinile şi și picioarele, iar în final a fost decapitat. Aceleaşi Aceleași chinuri le-au suferit şi ceilalţi și ceilalți 23 sfinţi sfinți mucenici care erau împreună cu el.

După ce sfinţii sfinții mucenici şiși-au dat sfârşitulsfârșitul, urma ca trupurile lor să fie mistuite prin foc. Natalia a reuşit totuşi reușit totuși să ia una din mâinile soţului soțului ei, ascunzând-o în sân. Dar şi și alte [[moaştemoaște]] ale acestor sfinţi sfinți mucenici au fost salvate, deoarece focul a fost stins de o ploaie mare şi și grea, care a început să cadă ca din senin, iar un credincios creştincreștin, numit Eusebie, a luat aceste moaşte şi moaște și punându-le într-o navă mică (''caic'') le-a dus pentru înmormântare la Arghiropolis, un mic oraş oraș din apropierea [[BizanţBizanț]]ului. Ulterior, Natalia a ajuns şi și ea acolo; după ce şiși-a dat sufletul la Dumnezeu, a fost şi și ea îngropată lânga moaştele lângă moaștele cele muceniceştimucenicești.

În scrierea sa din [[Sinaxar]] despre Sfinţii Sfinții mucenici Adrian şi și Natalia, autorul (Sfântul [[Nicodim Aghioritul]]) s-a bazat pe un manuscris grecesc aflat în [[MănăstireMănăstirea Marea Lavră (Muntele Athos)|Mănăstirea Marea Lavră]]a ''Marea Lavră'' de la [[Muntele Athos]]. El a plasat martiriul în anul 298, atribuindu-l împăratului Maximianus, în a doua sa domnie.

Dar identificarea şi și cronologia prezintă unele dificultăţidificultăți. În primul rând, deşi deși avuseseră loc hărţuiri şi persecuţii hărțuiri și persecuții împotriva de creştinilor şi creștinilor și mai devreme, ''[[Persecuții împotriva creștinilor (epoca antică)#Dioclețian (284-305)|Marea PersecuţiePersecuție]]'' nu a început până în anul 303. În al doilea rând, martiriul se spune că a avut loc la Nicomedia[[Nicomidia]], în Asia Mică - în acest caz, probabil că fost responsabil a fost împăratul (''Cezarul'') din Răsărit, Gaius Galerius Valerius Maximianus, iar nu împăratul (''Augustus'') Marcus Aurelius Valerius Maximianus, care stăpânea partea de Apus a Imperiului Roman în aceeaşi aceeași perioadă a ''Tetrarhiei''. În al treilea rând, Sfântul Nicodim spune că martiriul a avut loc în a doua sa domnie a lui Maximian, ceea ce ar putea însemna că este vorba despre Galerius, după ce acesta a fost promovat de la rangul de ''Cezar'' la acela de ''Augustus'' atunci când Diocleţian Dioclețian a abdicat în anul 305. Este, totuşi totuși posibil ca datarea martiriului în anul 298 să fie corectă: Galerius a fost numit ''Cezar'' în 293, apoi a căzut în dizgraţie dizgrație după eşecul eșecul său într-o campanie împotriva sasanizilor la frontiera de est a Imperiului, iar mai târziu, după o altă campanie împotriva sasanizilor, de această dată victorioasă (297), Diocleţian Dioclețian i-a conferit din nou titlul de ''Cezar''. În acest caz, termenul de " a „a doua sa domnie"domnie”, menţionat menționat de către Sfântul Nicodim, s-ar referi la această revenire a lui Galerius după triumful lui asupra sasanizilor. Influenţa Influența sa asupra lui cu Diocleţian Dioclețian se ştie știe că a crescut, şi și este posibil ca Galerius să fi început să-i persecute foarte tare pe creştini creștini încă din 298.

Oricum, fie că martiriul Sfântului mucenic Adrian a avut loc în anul 298, fie în 303306 (după începerea „Marii Persecuții”, așa cum precizează sursele catolice), acest martiriu a fost ordonat de către Galerius Maximianus, Nicomedia Nicomidia fiind sub stăpânirea sa atât în 298, cât şi și în 303306.

[[Tropar]], [[glas]]ul al 43-lea [http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfintilor-adrian-natalia-67153.html]::Aleşilor slujitori Credința cea mântuitoare comoară nerăpită ai lui Dumnezeu şi prealăudaţi mucenici ai lui Hristossocotit-o, :pentru iubirea Lui aţi dispreţuit deşertăciunea lumeascăde trei ori fericite, punândupăgânătatea cea părintească părăsind-vă viaţa ca o jertfă curatăși, urmând Stăpânului, :dorind să primiţi mai degrabă chinurite-ai îmbogățit cu darurile cele dumnezeiești. Adriane mărite, decât roagă pe Hristos Dumnezeu să vă lepădaţi de Dumnezeul cel adevărat, mântuiască sufletele noastre.:cu dragoste vă lăudăm sfinţilor Adrian şi Natalie. :Deci[[Condac]], ca cei ce staţi lângă Tronul cel de har glasul al Domnului desfătându4-vă, lea::rugaţiDumnezeieștile cuvinte ale femeii tale cea cugetătoare de Dumnezeu în inimă punându-vă pentru cei ce cu credinţă şi evlavie vă implorămle, şi cu mulţumire vă cântăm aşa: :Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi NatalieAdriane, prelăudaţi şi neînvinşi mucenici ai Mucenice al lui Hristos, la chinuri ai alergat, împreună cu soția ta cunună luând.

[[Condac]]===Din Acatistul Sfinților Adrian și Natalia:=== '''Condacul 1''':Aleșilor slujitori ai lui Dumnezeu și prealăudați mucenici ai lui Hristos, :pentru iubirea Lui ați disprețuit deșertăciunea lumească, punându-vă viața ca o jertfă curată, [[glas]]ul :dorind să primiți mai degrabă chinuri, decât să vă lepădați de Dumnezeul cel adevărat, :cu dragoste vă lăudăm sfinților Adrian și Natalie. :Deci, ca cei ce stați lângă Tronul cel de har al Domnului desfătându-vă, :rugați-vă pentru cei ce cu credință și evlavie vă implorăm, și cu mulțumire vă cântăm așa: :Bucurați-vă sfinților Adrian și Natalie, prelăudați și neînvinși mucenici ai lui Hristos. '''Condacul al 413-lea:''':O, sfinţilor sfinților mucenici ai lui Hristos, Adrian şi și Natalie, :fericiţi soţi şi fericiți soți și purtători de chinuri străluciţistrăluciți. :AuziţiAuziți-ne pe noi cei ce ne rugăm cu lacrimi, venind la biserică, :rugaţirugați-L pe Stăpânul cel milostiv, Domnul nostru Iisus Hristos, să ne dăruiască noua tuturora:pace în familie, sănătate trupească şi și sufletească, mântuirea sufletului,

*[[w:Adrian and Natalia of Nicomedia|''Adrian and Natalia of Nicomedia'']]

*[http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfintilor-adrian-natalia-67153.html Acatistul Sfinţilor Sfinților Adrian si Natalia] ==Note==<references/>

[[Categorie:SfinţiSfinți]]