Vizualizare sursă pentru „Acachie al Constantinopolului”

'''Acachie al Constantinopolului''' a fost [[Patriarh]]ul [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolului]] din anul 471 până în 489, în timpul domniei [[Imperiul Roman de Răsărit|Împăratului Roman de Răsărit]] [[Zenon]]. Participarea sa împreună cu Zenon într-o încercare de aplanare a disputei dintre calcedonieni și ne-calcedonieni a dus la prima ruptură dintre [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Biserica din Constantinopol]] și [[Biserica Romei]]. Această separare a primit numele de [[Schisma acachiană]] după numele său.

==Viața==
Nu se cunosc date despre copilăria și tinerețea lui Acachie. El apare prima dată în istorie deținând poziția de ''orphanotrophos'', o poziție din cadrul Bisericii din Constantinopol care era responsabilă cu grija orfanilor, sarcină de care Acachie s-a ocupat cu succes. De asemenea, el este menționat ca având o personalitate plăcută și maniere sociale foarte bune, inclusiv un discurs plin de curte, ceea ce îl făcea un curtean desăvârșit și provocând astfel interesul împăratului Leon I.

La moartea Patriarhului [[Ghenadie I al Constantinopolului|Ghenadie I]] în 471, Acachie i-a succedat ca noul patriarh al Constantinopolului. După cinci ani și ceva în care el nu a provocat nici o controversă, Acachie a fost implicat în disputele [[Hristologie|hristologice]] din Biserică. În 474, Zenon i-a succedat lui Leon I ca împărat după moartea acestuia. Aproape imediat, în 475 într-o conspirație cu văduva lui Leon I, Basiliscus a uzurpat tronul. Sub influența lui Timotei Aelerus, patriarhul [[monofizitism|monofizit]] de Alexandria, Basiliscus a sprijinit poziția lui [[Eutihie]] și a pregătit o proclamație imperială (''egkylios'') care respingea învățăturile Sinodului de la Calcedon. Inițial, Acacius și-a pus numele pe proclamația lui Basiliscus alături de numele altor episcopi, dar după presiunile lui [[Daniel Stâlpnicul]] și ale comunităților [[monah]]ale din Constantinopol el a trecut de partea celor care apărau Sinodul de la Calcedon. Totuși, sinceritatea lui în privința susținerii calcedonienilor a fost pusă sub semnul întrbării din cauza intereselor personale ale lui Acachie în această problemă.

Spre sfârșitul anului 475, Zenon și-a recuperat tronul și, împreună cu Acachie, a sprijinit tabăra calcedonienilor. În 482 au izbucnit tulburări mari când ne-calcedonienii l-au propus pe Petru Mongus ca Patriarh de Alexandria. Ioan Talaia, un aderent declarat al calcedonienilor fusese [[hirotonire|hirotonit]] ca Patriarh al Alexandriei în 481, această zonă fiind una cu puternice sentimente ne-calcedoniene. Într-o încercare de unire cu forța, Zenon i-a cerut în acest moment lui Acachie să pregătească un document de unire, numit ''[[Henoticon]]'', care afirma Crezul de la Niceea, îi condamna pe [[Eutihie]] și [[Nestorie]] și accepta anatemele Sfântului [[Chiril al Alexandriei]]. Totuși, învățăturile de la Calcedon erau ignorate iar Iisus Hristos era descris ca „unul-născut Fiul lui Dumnezeu ... unul și nu doi”, fără nici o mențiune la cele două firi. În timp ce Petru a acceptat Henoticonul de bună voie, Talaia a refuzat să îl accepte și a fost depus din scaunul patriarhal de Zenon, fiind înlocuit cu Petru Mongus. 

Papa Simplicius al Romei a protestat împotriva numirii lui Petru Mongus (Petru al III-lea) pe [[tron]]ul Alexandriei din cauza implicării lui Petru în mișcarea ne-calcedoniană din Alexandria și a stat de partea lui Talaia, care îl dăduse de-o parte pe Acachie căutând sprijunul direct al lui Simplicius. Petru s-a prezentat la Acachie și i-a spus că poate repara ruptura dintre cele două tabere dacă este reconfirmat ca patriarh. Acachie, împreună cu Teofan de Antiohia, l-au recunoscut pe Petru, care, în 479, fusese hirotonit ca patriarh în scaunul Antiohiei de către Acachie. Aceste evenimente i-au dat lui Acachie ocazia mult așteptată să pretindă întâietatea de onoare și jurisdicție asupra întregului Răsărit. În timpul păstoririi lui Acachie în scaunul Patriarhiei de Constantinopol a fost folosit pentru prima dată titlul de "oikoumenikos" (ecumenic). Acachie a intrat în grațiile lui Zenon sugerându-i acestuia că este de partea lui Petru și că respinge obiecțiile Romei.
 
După ce a pierdut partida în Alexandria, Ioan Talaia a început să corespondeze cu Roma pentru a-și susține cauza. Dar corespondența a fost fără efect iar Simplicius a murit la scurt timp. Succesorul lui Simplicius, [[Felix al III-lea]], a preluat cauza lui Talaia și a dus-o mai departe trimițând doi [[episcop]]i, Vitalis și Misenus, la Constantinopol pentru a-l face pe Acachie să vină la Roma și să răspundă la acuzațiile lui Talaia. Misiunea acestora a eșuat și cei doi s-au reîntors la Roma în 484. Ca răspuns, Felix a convocat un sinod local care i-a depus și excomunicat pe cei doi episcopi pentru că nu și-au îndeplinit misiunea într-un mod satisfăcător și l-a anatemizat din nou pe Petru Mongus, excomunicându-l și pe Acachie pentru partea sa de implicare în prezența lui Petru pe scaunul Alexandriei.

Mesajul acestor acțiuni a fost dus la Constantinopol de către un trimis pe nume Tutus, care a încercat să-i prezinte documentele lui Acachie personal. Acachie a refuzat și ca semn de desconsiderare a autorității Romei și a sinodului care l-a condamnat, Acachie a îndepărtat numele Papei Felix al III-lea din [[diptic]]. Amenințările lui Felix, practic, nu au avut nici un fel de efect asupra creștinilor răsăriteni care au rămas în comuniune cu Acachie.

Aceste controverse au continuat de-a lungul întregii perioade în care Acachie a stat pe tronul Constantinopolului deoarece Acachie și Zenon au continuat să acționeze pentru adoptarea Henoticonului în întreg răsăritul. Acțiunile lui Acachie împotriva vechilor săi oponenți din rândul [[călugăr]]ilor a dus la multe violențe și persecuții. Condamnarea lui Acachie de către Roma a continuat iar în 485 [[schismă|schisma]] dintre Constantinopol și Roma a fost completă. Acachie nu a dat nici o importanță sentințelor împotriva sa până la moartea sa în 489. Petru Mongus a murit în 490 iar Zenon în 491.

Henoticonul a eșuat în a restaura unitatea Răsăritului iar schisma acachiană a continuat până în 519 când a fost reparată în timpul domniei împăratului [[Iustinian]] și a păstoririi Patriarhului Ioan al II-lea Capadocianul.


{{start box}}
{{succesiune|
înainte=[[Ghenadie I al Constantinopolului|Ghenadie I]]|
titlu=[[Listă a patriarhilor Constantinopolului|Patriarh al Constantinopolului]]|
ani=471-489|
după=Fravita}}
{{end box}}

==Surse==
*[http://en.wikipedia.org/wiki/Patriarch_Acacius_of_Constantinople Wikipedia: Partiarch Acacius of Constantinople]
*[http://en.wikipedia.org/wiki/Patriarch_John_I_of_Alexandria  Wikipedia: Patriarch John I of Alexandria]
*[http://www.newadvent.org/cathen/01082a.htm Catholic Encyclopedia: Acacius]

==Legături externe==
*[http://en.wikipedia.org/wiki/Henotikon Wikipedia: Henotikon]


[[Categorie:Episcopi]]
[[Categorie:Patriarhi ai Constantinopolului]]

[[en:Acacius of Constantinople]]