Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.267 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
[[Image:Stefan Decanski ktitor.jpg|right|thumb|200px|Sf. rege Ștefan de Decani - frescă în Mănăstirea Decani - secoul al XIV-lea]]Drept-credinciosul '''Ștefan de Decani''', în sârbă: Свети краљ Стефан Дечански, a fost regele Serbiei din 1321 până în 1331. Este de asemenea cunoscut ca '''Ștefan Uroș III''' în cinstea [[Apostolul Ștefan (Întâiul-mucenic)|Sf. Ștefan]], sfântul protector al Serbiei, și Uroș în cinstea bunicului său Ștefan Uroș I. A fost [[proslăvire|proslăvit]] '''Sf. Ștefan de Decani, regele Serbiei'''. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]]ul său are loc pe se face la [[11 noiembrie]] (sau [[24 noiembrie]]. , după vechiul calendar)<ref>[[Image:Stefan Decanski ktitor.jpgSinaxar|left|thumb|200px|Sf. rege Ștefan Sinaxarul]] Părintelui Macarie de Decani la Simonos- frescp în Mănăstirea Decani - secoul al XIV-lea]]Petras.</ref>.
== Viața ==
Ștefan s-a născut în jurul anului 1285, fiind singurul fiu al regelui Milutin (Ștefan Uroș II) și al primei sale soții, Ana a Bulgariei. Crescut la curtea tatălui său, Ștefan a primit o educație bună, studiind limba și scrierile poporului său la fel de bine ca și [[Sfânta Scriptură]] și învățăturile credinței ortodoxe. Roadele educației sale s-au arătat când regele Milutin a fost forțat să-l trimită ca ostatic conducătorului tătarilor, hanul Nogai al Hoardei de Aur. În ciuda posibilelor pericole, Ștefan a fost supus voinței tatălui său și nu s-a împotrivit, încredințându-și viața Domnului, ceea ce n-a fost în zadar. S-a împrietenit cu unul dintre nobilii tătari, care a izbutit să-l asiste pentru întoarcerea sa cu bine acasă, după moartea lui Nogai în 1299.
În următorii zece ani, regele Ștefan a condus într-o pace relativă, iar pământul sârb a prosperat. Fiul său, Dușan, a demonstrat că este un lider militar capabil și a avut succes în bătăliile cu bulgarii și grecii, care au devenit invidioși față puternicul stat sârb de atunci și s-au ridicat împotriva lui. Recunoscător Domnului pentru aceste victorii, regele Ștefan s-a apucat împreună cu arhiepiscopul Danilo II, succesorul lui Nicodim, de găsirea unui loc pentru construi o [[biserică]]. Ei au stabilit un loc numit [[Mănăstirea Decani|Decani]], și acolo, în 1327, regele Ștefan însuși a pus piatra de temelie pentru ceea ce a devenit una dintre cele mai magnifice și de durată specimene ale arhitecturii bisericești sârbe. Interiorul a fost împodobit cu [[icoană|icoane]] splendide, la care s-au adăugat mai multe în secolul al șaisprezecelea de mâna iconografului sârb, Longinos.
Regele Ștefan a făcut milostenie generoasă pentru săraci. De asemenea a făcut donații generoase pentru bisericile și mănăstirile din [[Muntele Athos|Sfântul Munte]], [[Ierusalim]], Alexandria și pentru mănăstirea Pantocrator din Constantinopol. Nu și-a uitat datoria față de făcătorul de [[minuni ]] Sf. Nicolae și a ordonat să se facă un altar de argint și l-a trimis împreună cu niște [[icoane ]] la biserica din Bari, Italia, unde sunt localizate sfintele [[moaște]] ale Sf. Nicolae.
A îndurat într-o manieră cu adevărat creștină încercările dureroase și necazurile care au dat peste el de-a lungul anilor, bunul rege merita să trăiască restul vieții sale în pace. Dar a fost potrivit ca celui care a suferit ca un [[mucenic]] în viață să i se acorde oportunitatea de a primi prin [[moarte ]] cunună de [[mucenic]]. După ce a învins bulgarii în faimoasa bătălie de la Velbazhd din iulie 1330, Ștefan n-a vrut să ia nici un teritoriu bulgar.
Încercarea sa finală a fost cea mai chinuitoare. Succesele fiului său Dușan pe câmpul de luptă i-a dat un apetit pentru putere și glorie. Încurajat de anturajul său de nobili, Dușan a decis să tronul de la tatăl său. În 1331, regele Ștefan a fost luat prizonier în cetatea Zvecan și a fost ucis cu cruzime de niște nobili (unle relatări spun că a fost spânzurat, altele că a fost sugrumat). Fiul său nu știa că acești nobili vroiau să-i omoare tatăl și curând vinovații au fost uciși.
Imediat, Dușan a fost lovit de remușcări. Almost immediately Dusan was struck by remorse. Sincer și cu lacrimi în ochi, s-a pocăit de perfidia sa. În anul următor, de praznicul Sfinților Apostoli [[Apostolul Petru|Petru]] și [[Apostolul Pavel|Pavel]], a mutat osemintele tatălui său de la Zvecan la Decani. Acolo, ele au fost puse într-un [[mormânt ]] de marmură. În 1339, mormântul a fost deschis și s-a văzut că este [[IncoruptibilitateMoaște|incoruptibilmoaștele]]sale erau nestricate. În aceeași s-au văzut multe [[minune|minuni]] de tămăduire. Sfântul rege a devenit ocrotitorul și tămăduitorul celor care suferă cu vederea.
==Note==
<references />
{{start box}}
