Modificări

[[Imagine:Serban_Cantacuzino.jpg|thumb|right|200px|<center>Şerban Șerban Cantacuzino</center>]]'''Şerban Șerban Cantacuzino''' (n. 1640 – d. [[29 octombrie]] 1688) a fost Domn al Ţării Româneşti Țării Românești între anii 1678-1688.

Făcea parte din ilustra familie de origine bizantină a Cantacuzinilor, familie care a dat numeroşi numeroși domnitori ai Ţării Româneşti şi Țării Românești și ai Moldovei. Această familie se asimilase atât de bine în ţările țările române, încât ajunsese să se afle în fruntea partidei boiereşti boierești care lupta pentru a restrânge influenţa influența familiilor greceşti grecești de curând venite. Tatăl lui Şerban Șerban Vodă, marele postelnic Constantin Cantacuzino, se însurase cu o fată a lui [[Radu Șerban|Radu Şerban Șerban Basarab]], astfel încât fiii lui se simţeau simțeau oarecum moştenitori moștenitori ai vechilor domnitori „pământeni”.

Despre Şerban Șerban Vodă Cantacuzino se spune că nutrea speranţa speranța de a relua lupta împotriva turcilor, dar chiar în timpul domniei, Imperiul Otoman are o ultimă mare ofensivă spre apus, oştile oștile sultanului asediind chiar Viena (1683). Şerban Șerban Vodă, ca şi și domnul Moldovei şi și principele Transilvaniei, fusese nevoit să însoţească însoțească armata turcă cu mica lui oştireoștire. Cronicarii vremii spun că tunurile sale trăgeau cu cu ghiulele umplute cu paie, ca să nu facă rău creştinilorasediaţicreștinilor asediați.<ref>Neagu Djuvara, ''O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri'', ediţia ediția a IV-a, BucureştiBucurești, Ed Humanitas, 2002. ISBN 973-50-0242-6</ref> Se mai află şi și astăzi lângă Viena o cruce de piatră ridicată de el pentru creştinii creștinii care se aflau atunci în armata turcă.<ref name="Xenopol">Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', Editura Cartea Românească, BucureştiBucurești, 1925</ref>

Între anii 1684 şi și 1688 a realizat un joc diplomatic ingenios, încercând să contracareze tendințele expansioniste ale Habsburgilor în Banat și ale Poloniei în Moldova. Le-a propus turcilor să i se acorde ereditar tronul, totodată menţinând menținând contacte și cu Rusia și Veneția. În acelaşi același timp, a conceput un plan de atac asupra [[Constantinopol]]ului pentru a alunga turcii din Europa, iar puterile creştine creștine apusene i-au promis sprijin moral și material.

Şerban Șerban Cantacuzino a înființat mai multe ateliere de tipărit (tiparnițe). Prin grija şi și cu cheltuiala sa, a apărut în 1688 faimoasa [[Biblia de la Bucureşti București (1688)|Biblie de la București]], prima traducere integrală a Bibliei în limba română, cunoscută şi și sub numele de ''Biblia lui Şerban Șerban Cantacuzino''. A fondat prima școală românească din București.

Este ctitorul, printre altele, a [[Mănăstirea Cotroceni|Mănăstirii Cotroceni]] (pentru care a destinat toate veniturile obţinute obținute de la „Hanul lui Şerban Șerban Vodă”, zidit în centrul de atunci al BucureştilorBucureștilor) şi și a bisericii Fundenii Doamnei, ambele în BucureştiBucurești. A refăcut în 1699 – 1700 înzestrat [[Mănăstirea Comana]], [[ctitorie]] a străbunicului bunicului său, [[Radu Șerban]], cu satul Baldovinești.

Şerban Șerban Cantacuzino a murit subit în pe [[29 octombrie ]] 1688, <ref>Constantin Rezachevici, ''Constantin Brâncoveanu. Zărnești 1690'', Editura Militară, București, 1989, p. 33</ref> ivindu-se tot felul de zvonuri despre moartea lui (printre care cel că ar fi fost otrăvit de către boierii cărora le era frică de planurile sale anti-otomane)<ref name="Xenopol"/>. A fost urmat la tron de către nepotul său, Sf. [[Martir]] şi și Binecredinciosul Voievod [[Constantin Brâncoveanu]]. Se spune că în ultimele sale ceasuri, Şerban Șerban Vodă l-ar fi chemat la patul său de moarte, şiși, încredinţânduîncredințându-i pecetea domnească, l-ar fi rugat să-şi și asume sarcina domniei, pentru liniştea liniștea sa şi și a ţăriițării<ref>[http://www.cimec.ro/carte/delchiaro/002.htm#04 Anton Maria del Chiaro, ''Revoluţiile Revoluțiile Valahiei'', Veneția, 1718 (ediția românească din 1929)]</ref>.

[[Categorie:Voievozi români|SȘerban]][[Categorie:Ctitori|SȘerban]]