Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.216 modificări
Modificări
→Noul Testament
Așteptarea împărăției lui Dumnezeu era cu atât mai accentuată în timpul Mântuitorului, cu cât Israel nu mai avea un singur rege sau împărat, cum cunoscuse poporul în timpurile de glorie de altădată. Această așteptare avea un caracter politic pentru unii ([[zeloți]]i, de pildă, care așteptau un mesia-rege care să-i elibereze de jugul roman) sau spirituală, mistică pentru alții ([[esenieni]]i, de pildă). Și Iisus spune că împărăția lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta, ci este înlăuntrul inimii, adică restaurarea relației dintre Dumnezeu și om<ref>Când [[Apostolul Pavel]] spune că Iisus a surpat „peretele din mijloc al despărţiturii” (Efeseni 2), [[Sfinții Părinți]] spun că se referă la despărțitura dintre Dumnezeu și om. Iisus, Dumnezeu adevărat și om deplin, a refăcut sau restaurat relația dintre om și Dumnezeu prin lucrarea Sa mântuitoare.</ref>.
[[Ioan Botezătorul]] propovăduiește „Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor” ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 3, 2). Și Iisus la rândul lui și-a început propovăduirea tot cu aceste cuvinte, după [[evanghelist]]ul [[Apostolul Matei|Matei]] (Mt 4, 17), sau, după evanghelistul [[Apostolul Marcu|Marcu]]: „După ce Ioan a fost prins, Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu. Şi zicând: S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” ([[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 1, 14-15). Mai târziu însă, Iisus le spune fariseilor: „iată a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 12, 28; [[Evanghelia după Luca|Luca]] 11, 20). Împărăția lui Dumnezeu este deja în lucrare sau în desfășurare, dar în mod tainic, ca o sămânță (pilda neghinelor - Mt 13) sau ca un aluat (pilda aluatului - Mt 13) pe care Dumnezeu le face să crească în inima omului (Mt 13). Către sfârșitul lucrării Sale pământești, când toate cele profețite despre El (suferința, moartea și [[Învierea Domnului|învierea]]) urmau să se precipite, Iisus acceptă să fie numit rege sau împărat, dar unul blând (Matei 21, 5; Luca 19, 38; [[Evanghelia după Ioan|Ioan]] 12, 13-15), lipsit de ambiții pământești, a cărui împărăție nu este din lumea aceasta (Ioan 18, 36<ref>„Iisus a răspuns [lui [[Pilat]]]: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici.” (Ioan 18, 36).</ref>).
==Surse==
