14.992 de modificări
Modificări
completări și referințe
În februarie 1510, un episod al luptelor dinastice dintre Basarabi și Drăculești (urmașii lui Vlad Țepeș), menționat în cronici, a avut loc la Mănăstirea Cotmeana. Fratele mai tânăr al lui [[Radu cel Mare]], Vlad al V-lea (Vlăduț), obținuse ajutor de la turci pentru a-l detrona pe voievodul Mihnea cel Rău, și intrase cu oastea mai întâi în Oltenia. Mihnea cel Rău l-a trimis pe fiul său, Mircea al III-lea, pe care îl asociase la domnie, în recunoaștere, cu un mic detașament de călăreți. Mircea, văzând numărul destul de mare al rivalilor, s-a retras rapid pentru a-l pune în gardă pe tatăl său. Pe drum, a poposit pentru o noapte la Mănăstirea Cotmeana, dar dușmanii săi, conduși de marele postelnic Neagoe (cel care a ajuns mai târziu unul dintre cei mai importanți domni ai Țării Românești, [[Neagoe Basarab]]), i-au luat urma și l-au surprins în timpul nopții. Călugării de la mănăstire au evitat însă atât vărsarea de sânge, cât și eventualele distrugeri ale sfântului lăcaș, ajutându-l pe Mircea să fugă „desculț și descins” spre Curtea de Argeș.<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești'', 1908, p. 71.</ref> Acest episod a servit ca sursă de inspirație lui Alexandru Odobescu pentru nuvela istorică ''Mihnea Vodă cel Rău'' (capitolul III, ''Cotmeana: Fuga e rușinoasă, dar e sănătoasă...'').<ref>[https://ro.wikisource.org/wiki/Mihnea_Vod%C4%83_cel_R%C4%83u/Capitolul_III Alexandru Odobescu, ''Mihnea Vodă cel Rău'', cap. III: Cotmeana]</ref>
Cu timpul, Cotmeana și-a pierdut din importanță, ea devenind [[metoc]] al [[Mănăstirea Cozia|Mănăstirii Cozia]]. Dar, în anul 1711, Sf. [[Constantin Brâncoveanu]], domnul Țării Românești, restaurează biserica și celelalte construcții. Printre altele, atunci au fost înlocuite ancadramentele de piatră ale ferestrelor și ale ușii de intrare în [[naos]]ul bisericii. Tot atunci a fost inscripționată și o nouă [[pisanie]].<ref>[https://adevarul.ro/locale/pitesti/povestea-celei-mai-vechi-vetre-monahaledin-Tara-romaneasca-fost-restaurata-constantin-brancoveanu-1_5c08ff49df52022f752dc041/index.html| Denis Grigorescu, ''Povestea celei mai vechi vetre monahale din Țara Românească. A fost restaurată de Constantin Brâncoveanu''], 9 decembrie 2018, ''Adevarul.ro'', accesat la 23 ianuarie 2020</ref> În 1777, biserica mănăstirii este iar reparată, probabil din cauza prăbușirii [[pridvor]]ului, care este refăcut în întregime, cu ziduri pline. Tot atunci, vechiul zid despărțitor dintre [[naos]] și [[pronaos]] este dărâmat, rezultând astfel un naos mai spațios, iar noul pridvor închis devine pronaos. De asemenea, pe latura de nord, la intrare, este adăugat un mic pridvor deschis.La 1855, egumenul Iosif reface pictura bisericii, inclusiv tabloul votiv cu voievodul Mircea cel Bătrân, probabil după modelul celui de la [[Mănăstirea Cozia|Cozia]].<ref name="petcu">[https://ziarullumina.ro/societate/historica/incursiune-in-trecutul-manastirii-cotmeana-81962.html Adrian Nicolae Petcu, ''Incursiune în trecutul Mănăstirii Cotmeana''], 30 mai 2013, ''Ziarul Lumina'', accesat la 27 ianuarie 2020</ref> În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, la secularizarea averilor mănăstirești (1863), Mănăstirea Cotmeana este închisă. După o reparație făcută în 1880, vechea biserică devine filie a parohiei Drăguțești, din comuna Săpunari.<ref name="petcu"/> În anul 1990, Mănăstirea Cotmeana a fost reînființată, cu aprobarea [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]].
==Arhitectură==
==Legături externe==
* [https://ziarullumina.ro/reportaj/manastirea-cotmeana-biruitoare-in-veac-82573.html Dumitru Manolache, ''Mănăstirea Cotmeana, biruitoare în veac''], 19 iunie 2013, ''Ziarul Lumina'', accesat la 17 ianuarie 2020
[[Categorie:Mănăstiri din România|Cotmeana]]
