Modificări

'''Îndumnezeirea''' (în engleză "deification," "divinization") este procesul prin care un adorator credincios se eliberează din starea de păcat - ''hamártía'' (lit. "lipsit de particularităţiratarea ţintei"), unindu-se cu Dumnezeu, începând cu ; acest proces începe din viaţa aceasta şi desăvârşind-o se desăvârşeşte după [[înviere]]a trupuluide obşte. Pentru creştinii ortodocşi, Îndumnezeirea (a se vedea 2 Pet. 1:4) este mântuiremântuirea. Îndumnezeirea presupune că încă de la început, oamenii au fost creaţi pentru a conlucra în Viaţă şi în Natură cu [[Sfânt]]a [[Sfânta Treime|Treime]] deplină. Aşadar, un copil sau un adult adorator este salvat credincios se mântuieşte din starea de lipsit de sfinţenie nesfinţenie (''hamartía'' — care nu trebuie să fie confundată cu ''hamártēma'' “păcat”) pentru participarea la Viaţa (''zōé'', nu simpla simplul ''bíos'') Treimii — care este nesfârşită.

Aceasta nu trebuie să fie confundată cu învăţătura eretică (apothéōsis) - a "''Îndumnezeirea Îndumnezeirii în Firea Esenţa (Fiinţarea) lui Dumnezeu''", care ce nu poate fi împărtăşită.

Declaraţia Afirmaţia [[Sfânt]]ului [[Atanasie din Alexandria]]: "Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om, pentru ca noi să ne facem Dumnezeu " rezumă foarte frumos acest concept. În II Petru 1:4 se spune că noi trebuie să devenim " . . . părtaşi dumnezeieştii firi." Atanasie măreşte semnificaţia acestui vers atunci când spune că Îndumnezeirea este "devenirea prin har ceea ce Dumnezeu este prin natură" (''De Incarnatione'', I). Ceea ce altfel ar părea absurd, omul căzut, păcătos poate deveni sfânt aşa cum Dumnezeu este sfânt, lucru posibil prin [[Iisus]] [[Hristos]], care este Dumnezeu întrupat. În mod natural, afirmaţia de căpătâi a creştinilor cum că Dumnezeu este Unul, stabileşte o limită absolută a înţelesului ''Îndumnezeirii'' – nu este posibil pentru nici un fel de fiinţă creată să devină, [[ontologie|ontologic]], Dumnezeu sau chiar un alt dumnezeu.