14.992 de modificări
Modificări
→Viaţa: diacritice şi corecturi stilistice
Ca mulţi alţii din imperiul austro-ungar, cei din familia Toth era de rit catolic răsăritean. Tatăl şi fratele lui Alexis erau preoţi iar unchiul său a fost episcop al Bisericii Unite Greco-Catolice. Alexis a primit o excelentă educaţie, învăţând mai multe limbi străine, printre care rusa din regiunea carpatică, maghiara, rusă, germană, latină şi citea în limba greacă. El s-a căsătorit cu Rosalie Mihalich, fata unui preot şi a fost hirotonit preot în 18 aprilie 1878, slujind ca al doilea preot al Bisericii Unite. La scurt timp soţia să a murit, după care a urmat şi unicul lor fiu să-l părăsească, pierderi pe care sfântul le-a răbdat cu blândeţea pe care o presupune starea de preot.
În mai 1879, Părintele Alexis a fost numit secretarul episcopului [[episcop]]ului din Presov şi administrator la Dioceză. Tot lui i s-a încredinţat şi conducerea unui orfelinat. La Seminarul din Presov, Părintele Toth a predat Istoria Bisericii şi Legile canonice, ceea ce l-a ajutat mult în viaţa pe care urma s-o trăiască în America. Sf. Alexis nu a rămas mult profesor şi administrator deoarece Domnul avea alte planuri cu el. În octombrie 1889 a fost ales pastor al Bisericii Unite din Minneapolis, Minnesota. La fel ca un alt Abraham, el şi-a părăsit ţara şi familia pentru a împlini voia Domnului. (Gen 12:1).
La sosirea in în America, parintele părintele s-a prezentat autoritatii autorităţii locale romano-catolice , arhiepiscopul [[arhiepiscop]]ul John Ireland, deoarece nu exista episcop al Bisericii Unite in în America in în acea vreme. Arhiepiscopul Ireland apartinea aparţinea partidului catolicilor americani care erau adeptii adepţii "americanizariiamericanizării" tuturor catolicilor romaniromâni. Viziunea lui de viitor s-a fondat pe credinta obisnuitacredinţa obişnuită, obiceiuri si şi utilizarea limbii engleze in toate cele in afara în biserică (în afară de slujbele liturgice)). Normal ca că parohiile etnice si şi clerul de rit rît non-latin nu intrau in aceasta în această viziune. Astfel, cand parintele când părintele Toth sişi-a prezentat referintele referinţele arhiepiscopul l-a intampinat întâmpinat cu ostilitate, refuzând sasă-l recunoasca recunoască pe Alexis ca preot catolic si nelasanduşi nelăsându-l sa slujeasca in să slujească în dioceza sa.
Ca istoric si şi profesor de lege canonica Parintele canonică Părintele Toth isi cunostea îşi cunoştea drepturile in în cadrul Bisericii Unite si şi nu a acceptat deciziile nefondate ale arhiepiscopului. In În luna octombrie a anului 1890, a avut loc o sedinta şedinţă cu 8 din cei 10 preoti preoţi ai Bisericii Unite din America la Wilkes-Barre, Pennsylvania sub prezidarea Parintelui Părintelui Toth. Deja episcopii americani sesizau Roma cu privire la chemarea in în Europa a tuturor episcopilor Bisericii Unite din America, de teama ca preotii si teamă că preoţii şi parohiile Bisericii Unite vor ingreuna îngreuna asimilarea imigrantilor in imigranţilor în cultura AmericanaAmericană. Episcopii Bisericii Unite din Europa au refuzat sa raspunda să răspundă apelului de ajutor al preotilorpreoţilor.
Arhiepiscopul Ireland a trimis o scrisoare parohiilor sale in , în care dadea ordin membrilor acestora sa nu participe la slujbele parintelui părintelui Toth si sa nu şi să accepte serviciile preotesti preoţesti ale acestuia. AsteptânduAşteptându-se sa fie deportat in orice moment, parintele părintele Toth a explicat enoriasilor sai situatiaenoriaşilor săi situaţia, sugerand sugerând ideea reintoarcerii întoarcerii sale in în Europa.Aceştia au refuzat categoric: "''Nu. Mai bine ne ducem la episcopul rus. De ce sa ne lăsăm călcaţi tot timpul de străini?''". Ivan Mlinar s-a dus la San Francisco pentru a-l întâlni personal pe Episcopul Vladimir, apoi în februarie 1891, părintele Toth şi administratorul bisericii, Paul Podany, au mers şi ei la întâlnirea cu episcopul. Ca urmare, Episcopul Vladimir a venit la Minneapolis în 25 martie 1891 şi l-a primit pe părintele Toth şi pe încă 361 de enoriaşi în Biserica Ortodoxă a inaintasilor lor. Enoriaşii au privit acest eveniment ca o noua victorie a ortodoxiei, bucurându-se: "''Slavă lui Dumnezeu pentru multa Sa milă faţă de noi!''"
Intoarcerea la biserica ortodoxa a Sf. Alexis si a parohiei sale a fost un exemplu incurajator pentru sute de greco-catolici. Exemplul a fost ca lumânarea în sfeşnic care luminează tuturor celor din casă (Matei 5:15), iar turma poate fi asemanata cu aluatul pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată (Matei 13:33). Prin predicile sale hotarâte el a smuls radacinile tarelor care au crescut in graul adevaratei doctrinei, demascand falsele invataturi care i-au dus poporul in ratacire. Chiar daca nu a ezitat sa arate cu degetul erorile doctrinelor din alte biserici, parintele Alexis a avut grija sa le trezeasca enoriasilor sai vigilenta impotriva intolerantei. Scrierile sale si predicile sunt pline de admonestari referitoare la respectul fata de aproapele si la ideea de a nu judeca credinta altora.
La fel ca Iosua, "el si-a calauzit drept poporul spre convertire" (Sirah 49:2). El a ajutat formarea si convertirea a 17 parohii, plantand o vie a lui Hristos in America, imbogatindu-i roadele din ce in ce mai mult. In 1909, anul binecuvantatei lui repauzari, mai multe mii de adepti ai Bisericii Unite Carpato-Ruse si Galiciene s-au intors la ortodoxie. Acesta a fost un eveniment major in istoria Misiunii Nord-Americane care a continuat sa contureze viitorul ortodoxiei in aceasta tara de-a lungul multor generatii ce aveau sa vina.
Cine poate sti lupta duhovniceasca a sfantului? Cine poate spune ce rugaciuni a ridicat din sufletul sau smerit catre Dumnezeu? Sfantul Alexis nu si-a arata niciodata in public evlavia ci s-a rugat lui Dumnezeu in secret, cu lacrimi, smerenie si zdrobire de inima. Dumnezeu, Cel ce vede toate cate facem in ascuns, l-a rasplatit pe sfant (Matei 6:6). Este de neconceput ca Sf. Alexis sa-si poata duce la bun sfarsit munca sa de apostolat fara ca Dumnezeu sa-l fi binecuvantat si intarit pentru aceasta.
