14.992 de modificări
Modificări
→Viaţa
A fost numit co-împărat în 654, de către tatăl său împăratul [[Constans al II-lea]] şi a devenit împărat după ce Constans a fost asasinat în anul 668. La moartea acestuia, Constantin a trebuit să se confrunte cu rebelul uzurpator Mezezius din [[Sicilia]], care luase parte la asasinarea lui [[Constans al II-lea]]. Răscoala a fost potolită în anul 669.
În răsărit au reînceput luptele cu arabii. Califul Muawiyah I a trimis o armată sub conducerea fiului său, Yazid, împotriva Imperiului Bizantin. Yazid a ajuns până în [[Chalcedon]], ocupând importantul oraş Amorion. În 669, arabii au atacat [[Cartagina]] şi [[Sicilia]] şi au ocupat Cyzicus. În anul 673 arabii au atacat chiar [[Constantinopol]]ul, de pe uscat şi de pe mare. Profitând de situaţia dificilă a imperiului, slavii au asediat şi ei oraşul [[Salonic|Thessaloniki]], dar fără succes. Asediul Constantinopolului s-a terminat abia în 678, când bizantinii au folosit pentru prima dată vestitul focul grecesc (o substanţă explozivă/inflamabilă). Aproape în acelaşi timp, arabii au fost înfrânţi şi în Lycia.
În anul 680, proto-bulgarii, sub conducerea hanului Asparuh, au trecut Dunărea şi, împreună cu slavii, au atacat [[Imperiul Bizantin]]. Pentru a putea face faţă invadatorilor, Constantin a trebuit să le cedeze, în 681, provincia [[Moesia]] şi nordul [[Tracia|Traciei]] (Bulgaria de azi).
