Deism

Deismul (de la lat. deus-dei = zeu, dumnezeu) este sistem filozofico-religios, apărut în sec. XVII-XVIII, are ca promotori pe raționaliștii Herbert de Cherbury, Locke, Voltaire, Diderot și alții.

Deismul recunoaște un Dumnezeu creator, dar nu și proniator (purtător de grijă) al lumii. Dumnezeu a creat lumea și i-a dat legi după care se conduce de la sine, fără intervenția Creatorului. Dumnezeul deist, obiectiv, impersonal este total indiferent față de creația sa. Concepția deistă se deosebește fundamental de concepția religiei revelate, după care Dumnezeu este nu numai Creator, dar și Părinte iubitor față de creaturile Sale, făcându-Se cunoscut oamenilor prin revelație, în diferite moduri (minuni, vise, arătări diverse, ca rugul aprins din care vorbește lui Moise — în Vechiul Testament — , iar în creștinism, prin întruparea Fiului Său). Înlăturând religia revelată, deismul înlătură și toate formele ei de organizare (Biserică, cult, doctrină).

Surse

• https://en.wikipedia.org/wiki/Deism
• Ene Braniște și Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2