Leastviţa
Leastviţa
Leastviţa este denumirea sub care a circulat in Ţările Române scrierea Sfântului Ioan Scărarul,Scara dumnezeiescului urcuş
Origine
Cuviosul Ioan Scărarul sau Ioan Climax(579-649) a fost egumen al mănastirii Sinai şi poate cel mai de seamă Părinte duhovnicesc al Răsaritului,nevoitor al rugăciunii lăuntrice(rugăciunea lui Iisus,rugăciunea neîntrerupată,rugaciunea pură),însă în varianta monologică(redusă la un singur cuvânt:Iisus).După Sfinţii Calist şi Ignatie Xantopol,rugăciunea monologică nu este accesibilă începătorilor,aceştia fiind sfătuiţi a se ruga cu toate cuvintele:"Doamne Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,miluieşte-mă".A parcurs dumnezeiescul urcuş treaptă cu treaptă,dobândind rând pe rând virtuţile duhovniceşti.A primit de la Dumnezeu darul rugăciunii neîntrerupte,trezviei,smeritei cugetări,lacrimilor,contemplaţiei dumnezeieşti,îndumnezeirii.Fiind rugat de călugări să lase un îndreptar posteritaţii,a alcătuit scrierea "Scara dumnezeiescului urcuş".
În Ţările Române,lucrarea ce a fost cunoscută sub denumirea de Leastviţa a avut o mare răspândire şi un impact deosebit,motivul scrierii fiind zugravit pe pereţii mănastirilor Suceviţa si Râşca.De asemenea este prezent în sculptura stâlpilor de la case sau în ouăle încondeiate.În secolul al XX-lea' Constantin Brâncuşi foloseşte motivul Leastviţei pentru Coloana Infinitului de la Târgu Jiu. Motivul rămâne actual,numeroşi artişti plastici şi meşteri populari continuă să-l foloseasca.
Istoricul Leastviţei în Ţările Române
Pătrundera scrierii în Ţările Române s-a făcut prin manuscrisele greceşti,dar cel mai probabil prin traducerile slavone.Manuscrisele în limba slavonă s-au pastrat din secoluul al XV-lea.De aici provine şi denumirea de Leastviţa sau Lestviţa.Unii cercetatori sunt de părere ca "Scara" a pătruns prin manuscrisele greceşti mult mai devreme şi de aici a fost tradusă direct în limba româna.Aceasta se explică prin receptivitatea culturii româneşti faţa de modelul bizantin.
Legaturi
