Rugăciuni speciale din anul liturgic

Rugăciunea I la darea stălpărilor în Duminica Stâlpărilor. Doamne, Dumnezeul nostru, Care şezi pe heruvimi [Pi 79, 2]; Cel ce ai arătat puterea Ta şi L-ai trimis pe Unul-Născut Fiul Tău, pe Domnul nostru Iisus Hristos, ca să mântuiască lumea prin crucea, prin îngroparea şi prin învierea Lui; la venirea Căruia în Ierusalim spre pătimirea Sa cea de bunăvoie, poporul care şedea întru întuneric şi în umbra morţii [Ps 106, 10], luând semnele biruinţei, ramuri de copaci şi stâlpări de finic [Mt 21,8; In 12, 13], I-a prevestit învierea. însuţi, Stăpâne, şi pe noi, care imitându-i pe aceia purtăm în mâini ramuri de copaci în această zi de înainte-prăznuire şi pe acele noroade şi pruncii îţi aducem: „Osana!”, păzeşte-ne, ca în laude şi cântări duhovniceşti [Ef 5, 19; Col 3, 16] să ne învrednicim să vedem fâcătoarea de viaţă înviere de a treia zi, în Hristos lisus Domnul nostru, cu Care împreună eşti binecuvântat, cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea [şi în vecii vecilor. Amin], [221] Rugăciune la stâlpări, a Il-a. Diaconul: Capetele noastre Domnului să le plecăm! Preotul se roagă: Doamne, Dumnezeul nostru Atoateţiitorule, Care pe vremea dreptului Tău slujitor Noe ai arătat prin arcă preînchipuirea Bisericii şi prin porumbelul care purta ramura de măslin ai arătat venirea Sfântului V.5. Cel m ai v e ch i Euchologhion bizan tin : Barberini gr. 336 1 0 0 5 Duh [Fc 8, 11], copiii evreilor au împlinit-o [această preînchipuire] ieşind în întâmpinare cu ramuri de măslin şi de palmier strigând şi zicând: „Osana Celui dintru cele înalte! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana Celui dintru cele înalte!” [In 12, 13]. Această glăsuire o strigăm acum şi noi, robii Tăi, şi spunem: Osana! Binecuvântat Cel ce a venit şi iarăşi vine să judece cu dreptate [Pi 9, 5] împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. [222] Ale diaconului la spăl are [a picioarelor din Joia Mare]. în pace Domnului să ne rugăm. Pentru pacea care vine de sus şi pentru iubirea de oameni a lui Dumnezeu, Domnului să ne rugăm. Pentru sfânta Biserică catholică şi apostolică a lui Dumnezeu cea de la o margine la alta a pământului, Domnului să ne rugăm. Pentru cei ce stau de faţă şi se roagă împreună cu noi în ceasul acesta şi în toată vremea, Domnului să ne rugăm. Pentru ca auzită şi bineprimită să fie rugăciunea noastră înaintea lui Dumnezeu şi milele şi îndurările Sale cele bogate să ni se trimită peste noi toţi, Domnului să ne rugăm. Pentru ca să ni se ierte de către Domnul toată greşeala cu voie şi fără voie, Domnului să ne rugăm. Pentru ca să ne facem vrednici şi de această slujire [diaconie] tainică şi să ne curăţim de tot păcatul, Domnului să ne rugăm. Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău. Pe preasfânta, curata, slăvită [stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea-Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm], [223] Rugăciune pentru cel ce iese să fie spălat. Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeule a toată mângâierea, Cel Singur Sfanţ, Care Te-ai dat pe Tine însuţi preţ de răscumpărare pentru mântuirea lumii [2 Tim 2, 6], ne-ai răscumpărat din blestemul legii [Ga 3, 13] şi ne-ai eliberat din legătura fărădelegilor chemându-i pe toţi la pocăinţă; Care în vremea economiei predării Tale şezând la cină împreună cu sfinţii Tăi apostoli le-ai spălat picioarele, le-ai şters cu un ştergar şi le-ai spus: „Voi Mă numiţi Domn şi învăţător, şi bine spuneţi, căci sunt. Deci dacă Eu, Domnul şi învăţătorul, v-am spălat picioarele, pildă v-am dat vouă, ca aşa cum Mă vedeţi făcând, aşa să faceţi şi voi” [In 13, 12-15] unii altora. Deci şi noi, umiliţii şi nevrednicii robii Tăi, învredniceşte-ne, rugămu-Te, să facem voile Tale în tot ceasul [Ps 142, 10], precum şi în această sfântă şi 1006 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Can o n u l apostolic mântuitoare zi a Pătimirii Tale spre cinstea, lauda şi slava Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care eşti binecuvântat împreună cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. [224] Rugăciune la sfinţirea apei spălării. Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Singurul Care-L cunoşti pe Tatăl [Lc 10, 22] şi ai vestit celor vrednici măreţia Lui, Mijlocitorule între Tatăl şi făptură [7 Tim 2, 5], Vindecătorule al sufletelor noastre, Care pentru multa şi negrăita Ta iubire de oameni ai dăruit neamului omenesc darurile Tale duhovniceşti şi cereşti, Care sfinţeşti cele luminate de Tine; Tu străluceşte harul Tău peste apa aceasta şi binecuvânteaz-o, ca să se facă aducere-aminte de sfânta spălare, pe care ai predat-o sfinţilor Tăi învăţăcei şi apostoli când le-ai spălat picioarele [In 13, 1-17]. Curăţă, Doamne, omul nostru dinăuntru şi dinafară de orice întinare şi orice necurăţie [7 Co 7, 9]; fă-ne nepătaţi, neprihăniţi şi sfinţi [7 Pir 1, 19] înaintea slavei Tale, şi dă-ne să avem parte şi moştenire [Ir 13, 25] în împărăţia Ta cea cerească. Că Tu eşti Cel ce binecuvântezi şi sfinţeşti toate şi Ţie slavă înălţămf, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin], [225] Rugăciune după spălare şi Evanghelie, după „Doamne, miluieşte” şi „în pace Domnului să ne păzim". Stăpâne Doamne Atoateţiitorule, Tatăl Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel Singur îndurat şi Singur puternic, Care pentru multa şi negrăita Ta iubire de oameni ne-ai dăruit şi în ceasul acesta să ne aducem aminte de binefacerile Tale pe care le-ai făcut pentru noi şi Care ne-ai dăruit păcătoşilor robilor Tăi să săvârşim aducerea-aminte de sfânta spălare a Unuia- Născut Fiului Tău şi Domnul nostru Iisus Hristos, Te rugăm şi Te chemăm: binecuvântează-ne pe toţi, sfinţeşte-ne pe toţi, adună-ne pe toţi şi mântuieşte-ne pe toţi. Cu harul şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiul Tău, cu Care eşti binecuvântat împreună cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum [şi pururea şi în vecii vecilor. Amin], [226] Rugăciune a îngenuncherii Sfintei Cincizecimi, I. Preacurate, neîntinate, neîncepute, nevăzute, necuprinse, de nepătruns cu mintea, neschimbate, neîntrecute, nemăsurate şi fără de răutate Doamne; Cel ce Singur ai nemurire şi locuieşti într-o lumină neapropiată [7 Tim 6, 16]; Care ai făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele zidite în ele [Ps 145, 6]; Care plineşti tuturor cererile mai înainte să fie cerute; Ţie ne rugăm şi pe Tine Te chemăm, Stăpâne iubitorule de oameni, Tatăl Domnului şi DumneV. 5. Cel mai vechi Euchologhion b izan tin : Barberini gr. 336 1 0 0 7 zeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat din Duhul Sfânt şi din slăvită Pururea-Fecioara Maria, Cel ce şi prin cinstită Pătimirea Sa ne-a dat pildă nouă, umiliţilor şi păcătoşilor şi nevrednicilor robilor Tăi, ca să-Ţi aducem rugăciuni cu capetele şi cu genunchii plecaţi pentru păcatele noastre şi greşelile cele din neştiinţă ale poporului [Evr 9, 7], auzi-ne pe noi în orice zi Te vom chema [Ps 19, 10], dar mai ales în ziua aceasta a Cincizecimii, în care Domnul nostru Iisus Hristos, după ce S-a înălţat la ceruri şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeule şi Tatăl, a trimis pe Duhul Sfânt peste sfinţii Săi învăţăcei şi apostoli şi a şezut peste fiecare dintre ei, şi ei s-au umplut toţi de Duh Sfânt şi au grăit intr-alte limbi şi au profeţit [FA 2, 3-4]. Auzi-ne pe noi, care acum ne rugăm Ţie, şi adu-Ţi aminte de noi, umiliţii şi osândirii, şi întoarce robia sufletelor noastre [Ps 125, 4], Tu Cel ce ai mijlocitoare pentru noi milostivirea Ta. Primeşte-ne pe noi care cădem înaintea Ta şi strigăm: Am greşit! La Tine suntem aruncaţi din pântecele maicii noastre; din pântecele maicii noastre Tu eşti Dumnezeul nostru [Ps 21, 11]. Dar pentru că s-au stins în deşertăciune zilele noastre [Ps 77, 33], ne aflăm lipsiţi de toată apărarea; dar totuşi, îndrăznind în îndurările Tale, strigăm: Păcatele tinereţilor noastre şi ale neştiinţei nu le pomeni [Ps 24, 7], şi de cele ascunse ale noastre curăţcşte-nc [Ps 18, 13]. Vezi umilinţa noastră şi ne iartă păcatele [Ps 24, 18]. Nu ne lepăda în vremea bătrâneţilor; când slăbeşte tăria noastră, nu ne părăsi [Ps 70. 9]. Mai înainte de a ne întoarce în pământ, învredniceşte-ne să ne întoarcem la Tine, şi caută spre noi cu bunăvoinţă şi cu har. Măsoară fărădelegile noastre cu îndurările Tale; pune adâncul îndurărilor Tale împotriva mulţimii păcatelor noastre. Caută din înălţimea Ta cea sfântă [Ps 101, 19], Doamne, spre poporul Tău, care stă înainte şi aşteaptă de la Tine bogată milă. Cercetează-ne pe noi cu bunătatea Ta. Adu-Ţi aminte de noi în îndurările bunătăţii Tale. Izbăveşte-ne de tirania diavolului. întăreşte viaţa noastră cu poruncile Tale sfinte şi sfinţitoare. înger credincios păzitor pune poporului Tău [Pr 13, 17; 25, 13] şi pe toţi ne adună în împărăţia Ta. Dă iertare poporului Tău. Iartă-le lor şi nouă păcatele curăţindu-ne pe toţi cu lucrarea Sfântului Tău Duh. Strică uneltirile vrăjmaşului cele împotriva noastră. Ecfo[nisJ: Cu bunăvoirea şi bunătatea Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care eşti binecuvântat împreună cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. [227] Rugăciune a îngenuncherii, a Il-a. Doamne Dumnezeul nostru, Care ai dat oamenilor pacea Ta [In 14, 27] şi le-ai lăsat drept moştenire a Ta darul Preasfântului Tău Duh, dă-ni-1 astăzi cum l-ai trimis în chip arătat învăţăceilor şi apostolilor Tăi şi le-ai deschis 1008 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. C an o n u l apostolic buzele cu puterea unor limbi de foc [FA 2, 3—4], prin care tot neamul omenesc primind în auzul urechilor pe limba sa cunoaşterea lui Dumnezeu s-a luminat, curăţit fiind prin flacăra Duhului de rătăcire ca de o materie şi învăţat fiind prin vederea în chip trupesc a limbilor împărţite în credinţa treimică a Dumnezeirii Tale; deschide şi mie păcătosului buzele [Ps 50, 17] şi mă învaţă cum şi pentru ce anume trebuie să mă rog Ţie [Lc 11, 1; Rm 8, 26]. Căci chiar dacă mulţimea păcatelor mele e mare [Sir 5, 6], totuşi mulţimea lor nemăsurată nu va birui îndurarea Ta. Iată, cu frică stau înaintea Ta, aruncând deznădejdea sufletului meu în oceanul milei Tale. Cârmuieşte viaţa mea, Cel ce eşti limanul cel bun al celor ce se mântuiesc, şi fa-mi cunoscută calea pe care voi merge [Ps 142, 8]. Duh de înţelepciune [/s 11,2] dăruieşte gândurilor mele şi duh de pricepere [ibid.] nebuniei mele; umbreşte faptele mele cu duh de frică, duh drept înnoieşte în cele dinăuntru ale mele şi cu duh conducător întăreşte [Ps 50, 12] alunecarea gândirii mele, ca în fiecare zi fiind călăuzit spre ce e de folos de Duhul Tău Cel bun, să mă învrednicesc să fac poruncile Tale şi să-mi aduc aminte pururea de slăvită Ta venire ca va cerceta cele făcute de oameni; şi să nu fiu amăgit de desfătările stricăcioase ale acestei lumi, ci să doresc desfătarea de comorile viitoare. Că Tu, Stăpâne, ai zis; „Oricâte va cere cineva în Numele Meu va lua” [In 14, 13] în chip neîmpiedicat de la Tine Dumnezeu şi Tatăl Cel împreună-veşnic. Pentru aceasta şi eu, păcătosul, implor la venirea Sfântului Tău Duh dumnezeirea Ta: câte am cerut, dă-mi spre mântuirea mea, Doamne, Dăruitorule bogat a toată binefacerea, Dătătorule bun; că Tu eşti Cel ce dai cu mult mai prisositor decât cerem, Tu eşti Cel care-Ţi pleci de fiecare dată cu iubire de oameni urechea celor ce se roagă Ţie [Ps 85, 1], iar celor ce-şi pleacă la Tine genunchiul [Is 45, 24] Tu însuţi Te apleci cu iubire de îndurare peste păcatele lor. Dă poporului Tău îndurările Tale, auzi-i din cerul cel sfânt al Tău şi cu puterea mântuirii dreptei Tale [Ps 19, 7] acoperă-i cu acoperământul aripilor Tale [Ps 16, 8; 60,4]; sfinţeşte-i cu puterea Ta şi nu trece cu vederea lucrurile mâinilor Tale [Ps 137, 8]. Ţie Unuia păcătuiesc, dar şi Ţie Unuia slujesc; nu ştiu să se închine la un dumnezeu străin, nici să-şi întindă mâinile spre un alt dumnezeu, Stăpâne [Ps 43, 21]. Iartă-le greşelile şi, primindu-le rugăciunile cu plecarea genunchilor, întinde-le o mână de ajutor. Ridică rugăciunea lor ca o tămâie primită înaintea împărăţiei/maiestăţii Tale suprabune. Ecfo[nis]: Că al Tău este a ne milui şi a ne mântui Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm[, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin]. [228] Rugăciune a îngenuncherii, a IlI-a. Binecuvântat eşti Doamne, Stăpâne Atoateţiitorule, Care ai luminat ziua cu lumină de soare şi noaptea ai făcut-o să strălucească cu raze ca de foc; V.5. Cel mai ve ch i Euchologhion bizan tin : Barber ini gr. 336 1 0 0 9 Cel ce ne-ai învrednicit să trecem lungimea zilei şi să ne apropiem de începutul nopţii, ascultă rugăciunea noastră [Fi 39, 2; 60, 2] şi a întregului Tău popor şi ne iartă tuturor păcatele cu voie şi fără voie. Primeşte rugăciunile noastre cele de seară şi trimite mulţimea milei Tale şi a îndurărilor Tale [Ps 5, 8; 68, 14; 68, 17] peste moştenirea Ta. îngrădeşte-ne ca printr-un zid cu sfinţii Tăi îngeri; întrarmează-ne cu armele dreptăţii [Rm 6,13]; împresoară-ne cu adevărul Tău; străjuieşte-ne cu puterea Ta; izbăveşte-ne de toată primejdia şi de tot vicleşugul celui potrivnic; şi ne dăruieşte şi această seară, cu noaptea ce vine, desăvârşită, sfântă, paşnică, fără păcate, fără poticneală, fără nălucire, şi aşa toate zilele vieţii noastre. Pentru soliile preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor, care din veac au bineplăcut Ţie. Ecfo[nis]: Că al Tău este a ne milui şi a ne mântui, Dumnezeul nostru, şi Ţie [slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.