Pregătirea şi sfinţirea Mirului
[580 g] de căprişor, o litră [320 g j de iris [stănjenel]; o jumătate de litră [166 g] de rasdon, trei sferturi de litră [240 g] de aspalthon. Acestea 9 6 6 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic trebuie tăiate fin şi muiate în apă două zile într-un cazan lustruit, după care să se introducă untdelemnul să se moaie şi să se fiarbă totul o zi întreagă. Al doilea preparat: ghimber, o litră [320 g]; xilokariofil, opt uncii [208 g]; mirobolan, şase uncii [156 gj; casamon, şase uncii [156 gj; cassie, şase uncii [156 g]: teremint, două uncii [52 g]; smirnă, o uncie [26 gj; balsam bun, două uncii şi jumătate [65 g]. Acestea înmoaie-le şi fierbe-le în chip asemănător, afară de teremint, smirnă şi balsam, fiindcă ele sunt fierte dinainte. [141] Rugăciune la facerea Mirului care are loc în Sfânta Joi a Săptămânii Mari numai de către episcop. Făcându-se după rânduială toată Sfânta Liturghie, când se duc Sfintele Daruri pe Sfânta Masă, se duce împreună cu ele de către prezbiteriu şi Mirul şi se depune şi el pe Sfânta Masă aproape de primul disc din stânga. Şi arhiereul face toată Sfânta Ofrandă [Anafora] până la ecfonisul: „Şi să fie milele marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru”. Iar după „Amin” nu se face încă nici deschiderea uşilor, nici diaconul nu iese în amvon să facă rugăciunea [ectenia] din mijloc, ci în tăcere arhiereu! se ridică şi în timp ce arhidiaconul spune în dumnezeiescul altar „Să luăm aminte!”, urcă pe postamentul sfântului jertfelnic şi pecetluieşte Mirul de trei ori [cu semnul cruciiJ şi iarăşi coboară. Şi aplecându-se începe rugăciunea aşa: Doamne al milei şi Tată al luminilor, de la Care se dă orice dăruire bună şi orice dar desăvârşit [Iac 1, 17], dă-ne şi nouă, nevrednicilor, har spre slujirea acestei mari şi de viaţă făcătoare Taine, aşa cum i-ai dat lui Moise, credinciosul Tău slujitor [Iş 14, 31; Ev 3, 6], robului Tău Samuel şi sfinţilor Tăi apostoli, şi trimite Preasfântul Tău Duh peste Mirul acesta. Şi fu-I ungere împărătească, ungere duhovnicească, păzitor al vieţii, sfinţitor al sufletelor şi al trupurilor, untdelemn de veselie [Ps 44, 8], care în Legea Veche s-a ivit şi în Noul Legământ a strălucit, cu care au fost unşi preoţi şi arhierei, profeţi şi împăraţi, prin care i-ai uns şi pe sfinţii Tăi apostoli şi pe toţi cei care prin baia naşterii din nou [77/ 3, 5] au fost născuţi din nou de ei şi de episcopii şi prezbiterii care le-au urmat până astăzi. Aşa, Doamne, Dumnezeule Atoateţiitorule, arată-1 prin venirea închinatului şi sfântului Tău Duh veşmânt de nestricăciune [1 Co 15, 54] şi pecete desăvârşitoare pusă peste cei ce la baia Ta dumnezeiască primesc sfânta Ta numire, a Unuia-Născut Fiului Tău şi a Sfântului Tău Duh, ca să fie înaintea Ta casnici şi cetăţeni ai Tăi recunoscuţi, slujitori ai Tăi şi slujitoare ale Tale, sfinţiţi la suflet şi la trup, eliberaţi de orice răutate şi răscumpăraţi din orice păcat, iar prin îmbrăcarea veşmântului slavei Tale nestricăcioase să fie recunoscuţi prin acest sfânt semn al Tău de sfinţii îngeri şi arhangheli şi de toată puterea cerească şi să fie înfricoşători pentru duhurile rele şi necurate; ca să fie pentru Tine un popor ales V.5. Cel mai vechi Euchologhion b izantin: Barberini gr. 336 9 6 1 [Tit 2, 14], o preoţie împărătească, un neam sfânt [/ Ptr 2, 9], pecetluiţi prin acest preacurat Mir şi avându-L pe Hristosul/Unsul Tău în inimile lor să fie un sălaş de locuire al Tău, al lui Dumnezeu şi Tatăl în Duhul Sfânt. Apoi îndreptăndu-se spune cu glas mare: Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru şi întru sfinţi Te odihneşti, şi Ţie slavă înălţăm[, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin]. [142] Iar după „Amin”, spune: Pace tuturor! Şi în timp ce arhidiaconul spune: Capetele noastre Domnului să le plecăm!, arhiereul se roagă şi spune: Ţie, Dumnezeului şi împăratului a toate, mulţumindu-Ţi, Ţi-am plecat gâtul inimilor noastre, căci deşi eram nevrednici ai binevoit să fim slujitori ai acestor Sfinte Taine. Vestind mila Ta pe care ai revărsat-o din belşug peste noi, ne rugăm ca toţi să primească de la Tine sfinţirea ca un mir revărsat pe cap [Ps 132, 2], pentru că Mir vărsat [Cânt 1, 3] este Numele Domnului şi Mântuitorului nostru lisus Hristos/Unsul, al Unuia-Născut Fiului Tău, întru Care se umple de bună-mireasmă toată lumea cea văzută şi cea nevăzută. Şi Ţie se cuvine de la toţi închinare şi mulţumire, Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Şi după „Amin” se face deschiderea uşilor şi, în timp ce diaconul începe rugăciunea [eden ia] din mijloc, preotul se pleacă iarăşi şi continuă isprăvind cele ce urmează ale dumnezeieştii Ofrande.
