Rugăciune la binecuvântarea Sfintelor Arătări
Rugăciune la binecuvântarea Sfintelor Arătări, când preotul face tainic rugăciunea aceasta. Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Fiule Unule-Născut, Care eşti în sânul Tatălui [In 1, 18], Dumnezeul Cel adevărat [In 5, 20], Izvorul vieţii [Ps 35, 10] şi al nemuririi, Lumină din Lumină, Care ai venit în lume să o luminezi [In 1, 9], luminează cugetul nostru cu Duhul Tău cel Sfânt şi ne primeşte pe noi, care-Ţi aducem slavă şi mulţumire pentru lucrurile Tale mari şi minunate din veacuri, ca şi pentru mântuitoarea Ta rânduială/economie din veacurile cele mai de pe urmă [Evr 1,2], când Tc-ai îmbrăcat cu trupul nostru neputincios şi sărac şi Te-ai coborât Tu, împăratul tuturor, până la măsură de rob. Suferit-ai încă şi a fi botezat în Iordan dc o mână dc rob, ca sfinţind firea apelor, Tu, Cel ce eşti fără de păcat, să nc faci calc spre naşterea de-a doua prin apă şi prin Duh [In 3, 5], şi să ne întorci la libertatea cea dintâi. Prăznuind deci aducerea-aminte de această taină dumnezeiască, ne rugăm Ţie, Stăpâne Iubitorule de oameni, stropeşte şi peste noi, nevrednicii robii Tăi, după făgăduinţa Ta cea dumnezeiască, apă curată, darul milostivirii Tale, ca să fie bineprimită bunătăţii Tale cererea noastră a păcătoşilor pentru apa aceasta, şi prin ea să se dăruiască nouă şi la tot poporul Tău credincios binecuvântarea Ta, spre slava sfântului şi închinatului Tău Nume. Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinarea, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. [129] Prologul Sfintelor Arătări spus înainte de „Mare eşti, Doamne”. Treime nezidită, de-o-fiinţă, fără de început, atotputernică, atoatevăzătoare, nevăzută, necuprinsă, fără de sfârşit, Ziditoarea fiinţelor înţelegătoare şi a firilor cuvântătoare, bunătatea prin fire, lumina neapropiată [1 Tim 6,16] care luminează pe tot omul ce vine în lume [In 1, 9], străluceşte şi mie, nevrednicului robului Tău, luminează-mi ochii minţii, ca să cutez a lăuda nemăsurata Ta binefacere şi putere. Bineprimită să fie rugăciunea adusă de mine pentru poporul care stă de faţă, ca să nu oprească greşelile mele venirea aici şi V.5. Cel m ai v e ch i Euchologhion b izan tin : Barberini gr. 336 9 6 1 acum a Preasfântului Tău Duh, Preabunule, ci mă iartă ca neosândit să strig Ţie şi să spun: [130] Alt prolog. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că ne-a cercetat [vizitat] şi a făcut răscumpărare poporului Său [Lc 1, 68]. Căci iată ne-a sosit vreme de prăznuire, îngerii împreună cu oamenii prăznuiesc şi corul sfinţilor se apropie de noi. Astăzi harul Sfântului Duh care sfinţeşte apele li se arată acestora. Astăzi cerul scânteietor plouă pământului cunoaştere. Astăzi Soarele cel neapus a răsărit şi lumea cu lumină se luminează. Astăzi luna străluceşte şi ea lumii cu raze strălucitoare. Astăzi stelele luminoase împodobesc lumea locuită. Astăzi norii rourează din cer omenirii ploaia dreptăţii [Zs 45, 8]. Astăzi adunările apelor dau înapoi făcându-se scăunel sub picioarele Stăpânului [Ps 109, 1]. Astăzi Cel nevăzut se face văzut ca să ni Se arate. Astăzi Cel nezidit primeşte cu voie să se pună peste El mâna făpturii Lui. Astăzi Cel neplecat pleacă grumazul Lui robului Său ca să ne slobozească din robie. Astăzi din întuneric ne-am izbăvit şi cu lumina cunoaşterii lui Dumnezeu ne-am luminat. Astăzi prin naşterea din nou Stăpânul remodelează arhetipul chipului. Astăzi toată făptura e adăpată cu curgeri înmiresmate. Astăzi greşelile oamenilor sunt şterse în curgerile Iordanului. Astăzi apele sărate ale mării se preschimbă în dulci prin arătarea Stăpânului. Astăzi raiul s-a deschis oamenilor şi drepţii sălăşluiesc împreună cu noi. Astăzi ne-am izbăvit din tânguirea cea de demult şi ca un nou Israel ne-am mântuit. Astăzi dezbrăcând zdrenţele cele vechi ale păcatului ne-am îmbrăcat în haina nestricăciunii. Astăzi comunitatea/obştea cea sfântă şi mult vestită a ortodocşilor se bucură. Astăzi am luat din înălţime împărăţia cerurilor şi împărăţia Domnului n-are sfârşit [Lc 1, 52]. împreună cu care cu mulţumire strigăm Ţie: [131] Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale [Jd 16, 31; Sir 11,4] şi nici un cuvânt nu e de ajuns spre lauda minunilor Tale! Căci după ce ai adus toate cu voia Ta din nefiinţă la fiinţă [Sol 1, 14], cu puterea Ta ţii la un loc făptura [creaţia] şi cu purtarea Ta de grijă [pronia Ta] 9 6 2 C a n o n u l O r t o d o x i e i 1. Canonul apostolic guvernezi lumea. Tu din patru stihii ai întocmit făptura [creaţia] şi cu patru anotimpuri ai împodobit crugul/cercul anului [Ps 64, 12]. De Tine tremură toate puterile, pe Tine Te laudă soarele, pe Tine Te slăveşte luna, Ţie se supun stelele [Ps 148, 3], de Tine ascultă lumina, de Tine tremură adâncurile, Ţie slujesc izvoarele, Tu ai întins cerul ca un cort, Tu ai întărit pământul peste ape [Pi 103, 2], Tu ai îngrădit marea cu nisip, Tu ai revărsat aerul spre răsuflare. Puterile îngereşti Ţie slujesc şi cetele arhanghelilor Ţie se închină; heruvimii cu ochi mulţi şi serafimii cu câte şase aripi stând în cerc şi zburând, îşi acoperă feţele de frica slavei Tale neapropiate [Is 6, 2]. Că Tu, Dumnezeu fiind, necuprins de gând şi de cuvânt şi fără de început, ai venit pe pământ luând chip/formă de rob şi făcându-Te o asemănare omenească [Flp 2, 7]; că pentru îndurările milei Tale n-ai răbdat, Stăpâne, să vezi neamul omenesc tiranizat de diavolul, ci ai venit şi ne-ai mântuit. Mărturisim harul Tău, vestim mila Ta, nu tăinuim facerea Ta de bine. Naşterile firii noastre le-ai eliberat sfinţind un pântec de fecioară cu naşterea Ta. Toată făptura [creaţia] Te-a lăudat pe Tine, Cel ce Te-ai arătat; că Tu, Dumnezeul nostru, pe pământ Te-ai arătat şi împreună cu oamenii ai petrecut [Bar 3,38]. Tu, trimiţând din cer Duhul Tău Sfânt, ai sfinţit curgerile Iordanului şi capetele balaurului care se încuibaseră acolo le-ai zdrobii [Ps 73, 13]. Tu însuţi, aşadar, Iubitorule de oameni împărate, vino şi acum, prin venirea Sfântului Tău Duh Care sfinţeşte toate, şi sfinţeşte apa aceasta! Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o izvor de nestricăciune, dar de sfinţire, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, neapropiată de puterile potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţire a sufletelor şi a trupurilor, spre vindecare a patimilor, spre sfinţire a caselor şi spre tot folosul de trebuinţă. Căci Tu eşti Dumnezeul nostru, Cel ce ai înnoit prin apă şi prin Duh firea noastră cea învechită de păcat. Tu eşti Dumnezeul nostru, Care, pe vremea lui Noe, cu apă ai înecat păcatul. Tu eşti Dumnezeul nostru, Care prin apă ai eliberat din robia lui Faraon prin Moise neamul evreilor. Tu eşti Dumnezeul nostru, Care ai despicat piatra în pustiu şi au curs ape, pâraiele s-au umplut de apă şi ai adăpat poporul tău însetat. Tu eşti Dumnezeul nostru Care cu apă şi cu foc l-ai izbăvit prin Ilie pe Israel din rătăcirea lui Baal. Tu eşti Dumnezeul nostru Care pentru sarea lui Elisei ai tămăduit apele amare şi sterpe. Tu eşti Dumnezeul nostru Care ai arătat în Iordan conglăsuirea nedistanţată a Treimii şi în el ne-ai descoperit de-o-fiinţimea Dumnezeirii Tale cu Tatăl. însuţi şi acum sfinţeşte şi apa aceasta cu Duhul Tău Sfânt, dând tuturor celor ce se ating, gustă din ea şi se folosesc de ea, sfinţire, binecuvântare, curăţire, sănătate. Şi mântuieşte-i, Doamne, pe robii Tăi, credincioşii noştri împăraţi, şi păzeşte-i sub acoperământul Tău în V.5. Cel m ai vech i Euchologhion bizan tin : Barberini gr. 336 9 6 3 pace, supune-Ie lor pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul, dăruindu-le toate cererile spre mântuire şi viaţă veşnică. Pentru ca şi prin stihii şi prin oameni şi prin îngeri şi prin cele văzute şi prin cele nevăzute să fie preaslăvit preasfânt Numele Tău, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul, bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. [132] Şi preotul spune: Pace tuturor! Diaconul: Capetele noastre Domnului să le plecăm! Şi preotul se roagă: Pleacă, Doamne, urechea Ta şi ne auzi pe noi [Pi 85, 1] Tu, Cel ce ai primit a Te boteza în Iordan şi ai sfinţit apele, şi binecuvântează-ne pe toţi, care prin plecarea capului nostru facem semnul supunerii; fă-ne vrednici ca prin împărtăşirea şi stropirea cu apa aceasta să ne umplem de sfinţenia Ta şi să ne fie, Doamne, spre sănătatea sufletului şi a trupului. Ecfo[nis]: Că Tu eşti sfinţirea sufletelor şi a trupurilor noastre şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinare înălţăm[, împreună şi Părintelui Tău Celui fără de început şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin], Şi îndată preotul stropeşte poporul spunând împreună cu mulţimea troparul glas 4: „Veniţi să imităm fecioarele cele înţelepte”, şi slăveşte şi spune şi altele. [133] Altă rugăciune la apa Sfântului Botez al Arătărilor lui Dumnezeu spusă la fântâna din mijlocul curţii bisericii. Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Care pentru Moise ai preschimbat poporului în apă dulce apa cea amară [/ş 15, 22-25], Care pentru sarea lui Elisei ai tămăduit apele vătămate [4 Rg 2, 20-21] şi ai sfinţit curgerile Iordanului prin preacurată arătarea Ta; însuţi şi acum, Stăpâne, sfinţeşte apa aceasta şi fă-o să fie pentru toţi cei ce se vor stropi sau vor gusta din ea izvor de binecuvântare, vindecare patimilor, sfinţire caselor, alungare a toată uneltirea văzută şi nevăzută. Ecfo[nis]: Că a Ta este puterea şi a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui [şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin]. [134] Şi când diaconul spune: Capetele noastre Domnului să le plecăm!, preotul se roagă: „Pleacă, Doamne, urechea Ta şi ne auzi pe noi Cel ce ai primit a Te boteza în Iordan” şi celelalte.
