Liturghia Sfântului Vasile cel Mare

Cel mai vechi Euchologion bizantin: Barberini graecus 336 (sudul Italiei, a doua jumătate a secolului VIII)1 Liturghia Sfântului Vasile [cel Mare] [1] Rugăciunea pe care o face preotul în skevofilakion când pune pâinile pe disc. Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cel ce Pâinea cea cerească, hrana întregii lumi [In 6, 51], pe Domnul nostru Iisus Hristos L-ai trimis mântuitor, răscumpărător şi binefăcător Care ne binecuvântează şi ne sfinţeşte, însuţi binecuvântează această punere înainte [prothesin] şi primeşte-o la jertfelnicul Tău mai presus de ceruri. Adu-Ţi aminte ca un bun şi iubitor de oameni de cei care le-au adus şi de cei pentru care le-au adus, iar pe noi ne păzeşte neosândiţi în lucrarea sfântă [hierourgia] a dumnezeieştilor Tale Taine. Ecfo[nis]: Că s-a sfinţit şi slăvit preacinstitul şi de mare cuviinţă Numele Tău, al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. [2] Rugăciunea antifonului I. Doamne, Dumnezeul nostru, a Cărui stăpânire este neasemănată şi slavă neînţeleasă/necuprinsă cu mintea, a Cărui milă e nemăsurată şi iubire de oameni negrăită; însuţi Stăpâne priveşte după îndurarea Ta peste noi şi peste sfântă casa aceasta şi fa bogate milele şi îndurările Tale cu noi şi cu cei ce se roagă împreună cu noi. Ecfo[nisJ: Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinarea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. 1 Traducere după ed. S. PARENTI / E. VELKOVSKA: L'Eucologio Barberini gr. 336 (Bibliotheca „Ephemerides Liturgicae” Subsidia 80), Roma, 1995. 9 1 0 C a n o n u l O r t o d o x i e i 1. Canonul apostolic [3] Rugăciunea antifonului II. Doamne, Dumnezeul nostru, mântuieşte poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta [Ps 27, 9], pe cei ce umplu biserica Ta în pace îi păzeşte; sfmţeşte-i pe cei ce iubesc bunăcuviinţa casei Tale [Pi 25, 8]. Tu pe aceştia îi slăveşte în schimb cu puterea Ta cea dumnezeiască şi nu ne lăsa, Dumnezeule, pe noi, cei ce nădejduim în Tine [Ps 16, 7]. Ecfo[nis]: Că a Ta este stăpânirea, a Ta este împărăţia şi puterea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. [4] Rugăciunea antifonului III. Cel ce ne-ai dăruit aceste rugăciuni comune şi conglăsuite, Care la doi şi la trei ce se unesc într-un glas în Numele Tău le-ai făgăduit să le împlineşti cererile [cf. Mt 18, 19-20], însuţi şi acum împlineşte spre folos [Ps 19, 6] cererile robilor Tăi, dăruindu-ne în veacul de faţă cunoaşterea adevărului Tău, iar în cel viitor viaţă veşnică. Ecfofnis]: Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. [5] Rugăciunea intrării. Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai aşezat în ceruri cete şi oştiri de îngeri şi arhangheli spre liturghia slavei Tale, fă ca împreună cu intrarea noastră să se facă şi intrarea sfinţilor îngeri care coliturghisesc şi coslăvesc împreună cu noi bunătatea Ta. Ecfofnis]: Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinarea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. [6] Rugăciunea Trisaghionului2. Dumnezeule Cel Sfânt, Care întru cele sfinte/întru sfinţi Te odihneşti [Is 57, 15], Care de trei ori „Sfânt” eşti lăudat de serafimi [/s 6, 3], slăvit de heruvimi şi închinat de toată puterea cerească; Care ai adus toate din nefiinţă la fiinţă [Sol 1, 14], Care l-ai zidit pe om după chipul şi asemănarea Ta [Fc 1, 26-27] şi cu tot harul Tău l-ai împodobit; Care dai celui ce cere înţelepciune şi pricepere [2 Par 1, 10] şi nu treci cu vederea pe cel ce păcătuieşte, ci pui pocăinţă spre mântuire; Care ne-ai învrednicit pe noi, umiliţii şi nevrednicii robii Tăi, să stăm în ceasul acesta înaintea slavei sfântului Tău jertfelnic şi să-Ţi aducem datorata închinare şi doxologie; însuţi Stăpâne, primeşte şi 2 „Sfânt e Dumnezeul nostru! Sfânt tare! Sfânt fără de moarte! Miluieşte-ne!” V.5. Cel mai ve ch i Euchologhion b izan tin : Barberinigr. 336 911 din gura noastră cântarea de trei ori „Sfânt” şi ne cercetează întru bunătatea Ta; iartă-ne toată greşeala cu voie şi fără voie; sfmţeşte-ne sufletele şi trupurile; şi ne dă să-Ţi aducem această slujbă de adorare [latreian] în cuvioşie în toate zilele vieţii noastre, prin soliile sfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor care au bineplăcut Ţie din veci. Ecfo[nis]: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. [7] Rugăciunea scaunului de sus. Stăpâne Doamne, Dumnezeul puterilor, mântuieşte poporul Tău [.Ps 27, 9] şi fa-1 să fie în pace cu puterea Sfântului Tău Duh prin întipărirea peste el a semnului cinstitei cruci a Unuia-Născut Fiului Tău, împreună cu Care eşti binecuvântat în vecii vecilor. Amin. [8] Rugăciunea ecteniei stăruitoare. Doamne, Dumnezeul nostru, primeşte această implorare stăruitoare de la robii Tăi, miluieşte-ne după mulţimea milei Tale [2 Ezr 23, 22], şi trimite îndurările Tale peste noi şi peste tot poporul Tău care aşteaptă de la Tine bogată milă. Ecfo[nisJ: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. [9] Rugăciunea catehumenilor. Doamne, Dumnezeul nostru, Care în ceruri locuieşti şi peste toate lucrurile Tale priveşti, priveşte şi peste robii Tăi catehumenii care şi-au plecat gâtul înaintea Ta; dă-le jug uşor [Mt 3, 5]; fa-i membre ale sfintei Tale Biserici şi-i învredniceşte de baia naşterii din nou [Tit 3, 5], de iertarea păcatelor şi de veşmântul nemuririi spre cunoaşterea Ta, adevăratul Dumnezeul nostru [In 17, 3]. Ecfofnis]: Ca şi aceştia împreună cu noi să slăvească atotcinstitul şi de mare cuviinţă Numele Tău, al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. [10] Rugăciunea I a credincioşilor după ce s-a desfăşurat ilitonul [antimisul]. Tu, Doamne, ne-ai arătat nouă această mare taină [7 Tim 3, 16] a mântuirii; Tu ne-ai învrednicit pe noi, umiliţii şi nevrednicii robii Tăi, să ne facem liturghisitori ai sfântului Tău jertfelnic; Tu fa-ne destoinici cu puterea Sfântului Tău Duh spre slujirea [diaconia] aceasta; ca stând neosândiţi înaintea 9 1 2 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic sfintei slavei Tale să-Ţi aducem jertfa de laudă [Evr 13, 15]; căci Tu eşti Cel ce lucrezi toate în toţi [7 Co 12, 6]. Dă, Doamne, ca jertfa noastră să fie primită pentru păcatele noastre şi pentru cele din neştiinţă ale poporului [Evr 9, 7] şi bineprimită înaintea Ta. Ecfo[nis]: Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinarea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. [11] Rugăciunea a 11-a a credincioşilor. Dumnezeule, Cel ce ai cercetat cu milă şi cu îndurări umilinţa noastră, Care ne-ai pus şi pe noi, umiliţii şi nevrednicii robii Tăi înaintea slavei Tale să liturghisim sfântului Tău jertfelnic, Tu fă-ne tari cu puterea Sfântului Tău Duh spre slujirea [diaconia] aceasta; şi ne dă cuvânt întru deschiderea gurii noastre [Ef 6, 19], ca să chemăm [invocăm] harul Sfântului Tău Duh peste darurile ce vor fi puse înainte. Ecfo[nis]: Ca sub stăpânirea Ta totdeauna fiind păziţi, Ţie slavă să înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. [12] Rugăciune pe care preotul o face pentru el însuşi când se spune Heruvicul. Nimeni din cei legaţi de pofte şi plăceri trupeşti nu este vrednic să vină, să se apropie sau să liturghisească Ţie, împărate al slavei; căci a sluji Ţie e un lucru mare, înfricoşător şi neapropiat, chiar şi pentru puterile cereşti. Cu toate acestea însă, pentru nespusa Ta iubire de oameni Te-ai făcut om fără schimbare şi fără mutare, Te-ai făcut şi arhiereu al nostru şi ne-ai predat ca un Stăpân a toate lucrarea sfântă [hierourgian] a acestei jertfe liturgice şi fără de sânge. Că Tu eşti stăpân peste cele cereşti şi peste cele pământeşti, Cel ce Te porţi pe un scaun de heruvimi, Domnul serafimilor şi împăratul lui Israel, Cel Singur Sfânt şi Care Te odihneşti întru cele sfinte/întru sfinţi [Zs 57, 15]. Pe Tine Cel Singur bun şi Care Te pleci uşor spre auzire încerc Te înduplec: priveşte spre mine, păcătosul şi netrebnicul robul Tău, şi fa-mă destoinic cu puterea Sfântului Tău Duh pe mine, cel îmbrăcat în harul preoţiei, să stau înaintea acestei sfinte Mese şi să fac lucrarea sfântă pentru [hierourgesai\ Sfântul Tău Trup şi scumpul Tău Sânge. Căci la Tine îmi plec gâtul şi Te rog să nu-Ţi întorci faţa de la mine, nici să mă respingi dintre slujitorii Tăi, ci socoteşte vrednic să-Ţi fie aduse aceste daruri şi de mine, umilul, păcătosul şi nevrednicul robul Tău. Ecfo[nis]: Căci Tu eşti Cel ce aduci şi Cel ce Te aduci, Cel ce sfinţeşti şi Cel ce eşti sfinţit, Flristoase, Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, împreună cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. V.5. Cel mai vechi Euchologhion bizan tin : Barberini gr. 336 9 1 3 [13] Rugăciune a proaducerii [proskomides] a Sfântului Vasile după ce poporul termină cântarea de taină [Heruvicul]. Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ne-ai zidit şi ne-ai adus în această viaţă, Cel ce ne-ai arătat căile mântuirii, Cel ce ne-ai dăruit descoperirea unor taine cereşti, Tu eşti Cel ce ne-ai pus în această slujire [diaconie] cu puterea Duhului Tău Sfânt. Binevoieşte, Doamne, să ne facem slujitori [diaconi] ai Noului Tău Legământ [2 Co 3, 6], liturgi ai sfintelor Tale Taine. Primeşte-ne după mulţimea milei Tale pe noi care ne apropiem de sfântul Tău jertfelnic, ca să ne facem vrednici să-Ţi aducem această jertfă cuvântătoare şi fără de sânge pentru păcatele noastre şi pentru cele neştiute ale poporului [Evr 9, 7]; pe care primind-o în sfântul, cel mai de presus de ceruri şi duhovnicescul Tău jertfelnic întru miros de bună-mireasmă [Ef 5, 2] trimite-ne harul Sfântului Tău Duh. Priveşte peste noi, Dumnezeule, şi peste această slujbă de adorare [latreian] a noastră, primeşte-o cum ai primit darurile lui Abel, jertfele lui Noe, arderile de tot ale lui Avraam, preoţiile lui Moise şi Aaron, cele de pace ale lui Samuel. Aşa cum ai primit de la sfinţii Tăi apostoli această slujbă de adorare adevărată, tot aşa primeşte întru bunătatea Ta, Doamne, şi aceste daruri din mâinile noastre, ale păcătoşilor. Ca facându-ne vrednici să liturghisim în chip ireproşabil sfântului Tău jertfelnic, să aflăm plata economilor credincioşi şi înţelepţi [Lc 12, 42] în ziua dreptei Tale răsplătiri [Os 9, 7]. EcJ'o[nisJ: Prin îndurările Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care eşti binecuvântat, împreună cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh[, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin]. Şi după „Amin”, preotul zice: Pace tuturor! Poporul: Şi duhului tău! Diaconul: Să ne iubim [sărutăm] unii pe alţii! Şi după ce se dă iubirea [sărutarea] zice diaconul: Uşile! Uşile! Să luăm aminte! Poporul: „Cred [în Unul Dumnezeu...].” [14] Iar după „Cred” diaconul spune: Să stăm bine! [Să stăm cu frică! Să luăm aminte! Sfânta ofrandă în pace să o aducem!] Preotul: Harul Domnului nostru Iisus Hristos, iubirea lui Dumnezeu Tatăl şi părtăşia/comuniunea Duhului Sfânt să fie cu voi cu toţi [2 Co 13, 13]! Poporul: Şi cu duhul tău [2 Tim 4, 22]! Preotul: Sus să avem inimile! Poporul: Le avem la Domnul! Preotul: Să mulţumim Domnului! Poporul: Vrednic şi cuvenit lucru este! 9 1 4 C a n o n u l O r t o d o x i e i 1. Canonul apostolic Şi preotul începe Sfânta Anafora: Cel ce eşti [Zy 3, 14], Stăpâne, Doamne Dumnezeule, Părinte Atoateţiitorule închinatule, vrednic cu adevărat şi drept şi cuvenit lucru este pentru marea cuviinţă a sfinţeniei Tale [Pi 144, 5] pe Tine a Te lăuda, Ţie a-Ţi cânta, pe Tine a Te binecuvânta, Ţie a ne închina, Ţie a-Ţi mulţumi, pe Tine a Te slăvi, Cel ce singur eşti cu adevărat Dumnezeu, şi Ţie a-Ţi aduce această slujbă de adorare cuvântătoare [logiken latreian; Rm 12, 1] a noastră, cu inimă zdrobită şi cu duh de umilinţă [Ps 50, 19; Dt 3, 39], că Tu eşti Cel ce ne-ai dăruit nouă cunoaşterea adevărului Tău [Evr 10, 26]. Şi cine este în stare să grăiască puterile Tale, să facă auzite toate laudele Tale [Ps 105, 2] sau să povestească toate lucrurile Tale minunate [Pi 25, 7] în toată vremea? Stăpâne al tuturor, Doamne al cerului şi al pământului [Mt 11,25] şi a toată creaţia văzută şi nevăzută, Cel ce şezi pe scaunul slavei şi priveşti adâncurile [Dn 3, 54-55], Cel fără de început, nevăzut, necuprins, necircumscris, neschimbat, Tatăl Domnului nostru lisus Hristos [2 Co 1, 3], al marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru, nădejdea noastră [/ Tim 1,1; Tit 2, 13], Care este o icoană a bunătăţii Tale [5o/ 7, 26], pecete egală chipului, Care întru Sine Te arată pe Tine Tatăl [In 14, 8], Cuvânt viu, Dumnezeu adevărat, înţelepciune mai înainte de veci, Viaţă, Sfinţire, Putere, Lumina cea adevărată [In 1, 9], de la Care S-a arătat Sfântul Duh, Duhul adevărului [In 14, 6]. harisma înfierii [Rm 8, 15], arvuna moştenirii [Ef 1, 14] viitoare, pârga bunătăţilor celor veşnice, puterea făcătoare de viaţă, izvorul sfinţirii. Cel care dă tărie la toată creaţia cuvântătoare şi inteligentă şi ca îţi aduce slujbă dc adorare şi îţi înalţă doxologia veşnică, pentru că toate împreună sunt roabe ale Tale [Pi 118, 91]. Că pe Tine Te laudă îngerii, arhanghelii, tronurile, domniile, începătoriile, stăpâniile [Col 1, 16], puterile şi heruvimii cei cu ochi mulţi; Ţie îţi stau împrejur serafimii cei cu câte şase aripi, care cu două îşi acoperă feţele, cu două picioarele, iar cu două zburând, strigă unul către altul, cu guri neîncetate, cu teologhisiri fără tăcere Ecfo[nis]: cântare de biruinţă cântând, glas înălţând, strigând şi grăind: Poporul: Sfânt! [Sfânt! Sfânt! Domnul Dumnezeu Savaot! Plin e cerul şi pământul de slava Lui (îs 6, 2-3)! Osana întru cele înalte! Binecuvântat este Cel ce vine întru Numele Domnului (Mt 21, 9)! Osana întru cele înalte!] [15] Preotul spune tainic [mystikos]: Cu aceste fericite puteri, Stăpâne, Iubitorule de oameni, şi noi păcătoşii strigăm şi grăim: Sfânt eşti Tu cu adevărat şi Preasfânt, şi nu este măsură măreţiei sfinţeniei Tale [Ps 144, 5] şi cuvios eşti întru toate lucrurile Tale; căci cu dreptate şi cu judecată adevărată [Dn 3, 31] ai făcut pentru noi toate; V.5. Cel mai ve ch i Euchologhion bizan tin : Barberini gr. 336 9 1 5 că plămădindu-1 pe om, ai luat ţărână din pământ şi cinstindu-1 cu chipul Tău [Fc 2,1; 1, 27], Dumnezeule, l-ai pus în raiul desfătării [Fc 3, 23], fagăduindu- i întru paza poruncilor Tale viaţă fără de moarte şi moştenirea bunătăţilor veşnice. Dar neascultându-Te pe Tine, adevăratul Dumnezeu, Care l-ai creat, supunându-se amăgirii şarpelui şi ajungând mort prin păcatele sale, l-ai surghiunit/exilat cu judecata Ta dreaptă, Dumnezeule, din rai în lumea aceasta şi l-ai întors în pământul din care a fost luat [Fc 3, 19-23], rânduindu- i în economia Ta mântuirea care vine dintr-o naştere din nou în însuşi Hristosul Tău. Că pentru scopul pentru care ai făcut-o, Bunule, nu Te-ai întors de la plămada Ta, nici n-ai uitat de lucrul mâinilor Tale [77s 137, 8], ci în multe chipuri ai cercetat-o prin îndurările milei Tale: profeţi ai trimis, puteri ai făcut prin sfinţii Tăi, care au bineplăcut Ţie în fiecare generaţie; ne-ai grăit prin gura slujitorilor Tăi, profeţii [Lc 1, 70], care ne-au vestit mai dinainte mântuirea ce avea să fie; Lege ne-ai dat spre ajutor [7s 8, 20]; îngeri ne-ai pus păzitori. Iar când a venit plinirea vremilor [Ga 4,4], ne-ai grăit prin însuşi Fiul Tău, prin Care ai făcut şi veacurile. Care, fiind strălucirea reflectată a slavei Tale şi întipărirea ipostasei Tale şi purtând toate cu cuvântul puterii Sale [Evr 1,2-3], nu o răpire a socotit a fi El egal cu Tine, Dumnezeule [Flp 2, 6] şi Tată, ci, fiind Dumnezeu mai înainte de veci, pe pământ S-a arătat şi cu oamenii a petrecut [Bar 3, 38]; şi întrupându-Se din Sfânta Fecioară, S-a golit pe Sine însuşi luând un chip/formă de rob/sclav [Flp 2, 7], lăcându-Se pe Sine însuşi conform corpului umilinţei noastre, ca să ne facă pe noi conformi chipului/icoanei slavei Sale [Rm 8, 29]. Că de vreme ce printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea [Rm 5, 12], Unul- Născut Fiul Tău, Cel ce este în sânurile Tale, Dumnezeule şi Tată [In 1, 18], a binevoit să Se facă dintr-o femeie [Ga 4, 4], din Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea-Fecioara Maria, să Se facă sub Lege [Ga 4, 4], ca să osândească [condamne] păcatul în trupul Său [Rm 8, 3], pentru ca aceia care mor în Adam să fie făcuţi vii în însuşi Hristosul Tău. Şi vieţuind El în lumea aceasta, dându-ne porunci de mântuire şi depărtându-ne de rătăcirea idolilor, ne-a dus la cunoaşterea Ta, a adevăratului Dumnezeu [In 17, 3] şi Tată, câştigându-ne pentru El însuşi drept un popor ales [77/ 2, 14], o preoţie împărătească, un neam sfânt [1 Ptr 2, 9]. Şi curăţindu-ne prin apă [Ef 5, 26] şi sfinţindu-ne cu Sfântul Duh [Rm 15, 16], S-a dat pe Sine preţ de schimb morţii, în care eram ţinuţi, fiind vânduţi sub păcat [Rm 7, 6. 14]. Şi pogorându- Se prin crucea Sa în iad, ca să umple prin Sine însuşi toate [Ef 4, 10], a desfiinţat durerile morţii [FA 2, 24]. Şi înviind a treia zi [7 Co 15, 4] şi cale făcând oricărui trup la învierea cea din morţi — întrucât nu era cu putinţă să fie ţinut sub stricăciune începătorul vieţii [FA 3, 15] — S-a făcut şi pârgă a celor adormiţi [7 Co 15, 20], Întâi-Născut din morţi, ca El însuşi să fie pri916 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic mul care începe toate în toţi [Col 1, 18]. Şi suindu-Se la ceruri a şezut de-a dreapta măreţiei Tale întru cele de sus [Evr 1,3] şi va să vină ca să răsplătească fiecăruia după faptele lui [Rm 2, 6]. Şi ne-a lăsat nouă drept aduceriaminte [hypomnemata] de pătimirea Sa cea mântuitoare acestea, pe care le-am pus înainte3 < după poruncile Lui. Căci vrând să meargă la moartea Sa de bunăvoie, pururea-pomenită şi făcătoare de viaţă, în noaptea în care S-a predat pe Sine însuşi pentru viaţa lumii [1 Co 11, 23; In 6, 51], luând pâine în sfintele şi preacuratele Sale mâini, arătând-o Ţie, lui Dumnezeu Tatăl, mulţumind, binecuvântând, sfinţind şi frângând a dat-o sfinţilor Săi învăţăcei şi apostoli zicând: „Luaţi! Mâncaţi! Acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi.” în chip asemenător luând şi paharul din roada viţei, amestecând, mulţumind, binecuvântând şi sfinţind, l-a dat sfinţilor Săi învăţăcei şi apostoli zicând: „Beţi din acesta toţi! Acesta este Sângele Meu, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă. Aceasta să faceţi ca o aducere-aminte de Mine, că ori de câte ori veţi mânca Pâinea aceasta şi veţi bea Paharul acesta, moartea Mea veţi vesti, învierea Mea veţi mărturisi” [I Co 11,24-26]. Aducându-ne, aşadar, aminte şi noi, Stăpâne, de pătimirile Lui cele mântuitoare, de crucea făcătoare de viaţă, de îngroparea de trei zile, de învierea din morţi, de suirea la ceruri, de şederea de-a dreapta Ta, a lui Dumnezeu şi Tatăl, şi de slăvită şi înfricoşătoarea Lui a Doua Venire, Cu voce tare: îţi aducem ale Tale dintru ale Tale, de toate şi pentru toate. Poporul: Pe tine Te lăudăm [pe Tine Te binecuvântăm, Ţie îţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie]! Pentru aceasta, Stăpâne Preasfinte, şi noi păcătoşii şi nevrednici robii Tăi, care ne-am învrednicit a liturghisi sfântului Tău jertfelnic, nu pentru dreptăţile noastre, că n-am făcut ceva bun pe pământ, ci pentru milele şi îndurările Tale, pe care le-ai vărsat cu bogăţie peste noi, îndrăznind, ne apropiem de sfântul Tău jertfelnic, şi punând înainte cele ce închipuiesc [ta antitypa] Sfântul Trup şi Sânge al Hristosului Tău, Ţie ne rugăm şi de la Tine cerem, Sfinte al sfinţilor, cu bunăvoinţa bunătăţii Tale să vină Duhul Tău Cel Sfânt peste noi şi peste darurile acestea ce sunt puse înainte şi să le binecuvânteze şi să le sfinţească şi să le arate [anadexai]; şi pecetluieşte Sfintele Daruri de trei ori zicând: 3 în codicele Barberini gr. 336 urmează aici o lacună importantă, marcată în text prin < >, antrenând pierderea anamnezei, epiclezei şi a unei părţi a dipticelor, lacună completată aici după textul din Cod. Cryptoferr. ffi VII. V.5. Cel mai vech i Euchologhion bizan tin : Barberini gr. 336 9 1 7 pâinea aceasta însuşi scumpul Trup al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru lisus Hristos. Amin; iar ceea ce este în paharul acesta însuşi scumpul Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru lisus Hristos, care s-a vărsat pentru viaţa lumii [In 6, 51]. Iar pe noi toţi, care ne împărtăşim dintr-o singură pâine [1 Co 10, 17] şi dintr-un singur pahar, să ne uneşti unul cu altul spre părtăşia/comuniunea Aceluiaşi Sfânt Duh [7 Co 13, 13] şi pe nici unul dintre noi să nu ne faci a ne împărtăşi cu Sfântul Trup şi Sânge al Hristosului Tău spre judecată sau osândă [I Co 11, 34], ci să aflăm milă şi har împreună cu toţi sfinţii care din veac au bineplăcut Ţie: strămoşi, părinţi, patriarhi, profeţi, apostoli, propovăduitori, evanghelişti, martiri, mărturisitori, dascăli şi cu tot duhul drept ce s-a săvârşit în credinţă [Evr 12, 23; 11, 33]; Cu voce tare: mai ales cu Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvită Stăpâna noastră, dc Dumnezeu Născătoarea şi Pururea-Fecioara Maria, Şi in timp ce diaconul spune dipticele celor adormiţi, preotul spune: cu sfântul loan Profetul, înainte-mergătorul şi Botezătorul; cu sfinţii, slăviţii şi întru tot lăudaţii apostoli; cu sfântul (N) a cărui aducere-aminte o săvârşim, şi cu toţi sfinţii, pentru ale căror rugăciuni cercetează-ne pe noi, Dumnezeule. Adu-Ţi aminte şi dc toţi cci mai dinainte adormiţi întru nădejdea învierii şi a vieţii celei dc veci şi-i odihneşte unde străluceşte lumina feţei Tale [T’s 4, 7]. Ne mai rugăm Ţie: adu-Ţi aminte, Doamne, de sfânta Ta catholică şi apostolică Biserică cea de la o margine până la cealaltă a lumii, şi-i dă pace ei, pe care ai câştigat-o cu scump Sângele Hristosului Tău [7 Ptr 1, 19; FA 20, 28], iar sfântă casa aceasta întăreşte-o până la sfârşitul veacului. Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei ce Ţi-au adus aceste daruri, şi de la care şi prin care şi pentru care au fost aduse ele. Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei care aduc roade şi fac bine în sfintele Tale biserici şi îşi aduc aminte de cei săraci; răsplăteşte-le lor cu bogatele şi cereştile Tale daruri, dăruieşte-le lor cele cereşti în locul celor pământeşti; cele veşnice în locul celor vremelnice; cele nestricăcioase în locul celor stricăcioase. Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei din pustii şi din munţi şi din peşteri şi din crăpăturile pământului [Evr 11, 38]. Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei ce petrec în feciorie, în evlavie şi în viaţă cinstită. Adu-Ţi aminte, Doamne, de preaevlaviosul şi preacredinciosul nostru împărat pe care l-ai îndreptăţit să împărăţească pe pământ; încununează-1 cu 9 1 8 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic arma adevărului, cu arma bunăvoinţei; umbreşte capul lui în ziua de război [Ps 139, 8], întăreşte braţul lui [Iz 30, 24], înalţă dreapta lui, fă tare împărăţia Iui [2 Rg 7, 12], supune-i lui toate neamurile barbare care voiesc războaie; dăruieşte-i lui adâncă şi nedesfiinţată pace; grăieşte în inima lui lucruri bune pentru Biserica Ta şi pentru tot poporul Tău, ca întru liniştea lui viaţă paşnică şi netulburată să vieţuim, în toată cucernicia şi cuviinţa [2 Tim 2, 2]. Adu-Ţi aminte, Doamne, de toată demnitatea şi dregătoria, de fraţii noştri cei de la palat şi de toată oastea; pe cei buni în bunătate îi păzeşte, pe cei răi, buni îi fă, cu bunătatea Ta. Adu-Ţi aminte, Doamne, de poporul ce stă în preajmă şi de cei ce pentru binecuvântate pricini lipsesc şi nu sunt aici, şi-i miluieşte pe ei şi pe noi după mulţimea milei Tale. Cămările lor le umple de tot binele; căsniciile lor în pace şi în înţelegere le păzeşte; pe prunci îi creşte, tinereţile le călăuzeşte, bătrâneţile le întăreşte, pe cei slabi de suflet îi îmbărbătează, pe cei risipiţi îi adună, pe cei rătăciţi îi întoarce şi-i uneşte cu sfânta Ta catholică şi apostolică Biserică. Pe cei bântuiţi de duhuri necurate îi slobozeşte; cu cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer, împreună călătoreşte; văduvelor le ajută, pe orfani îi apără, pe cei duşi în robie [captivitate] îi izbăveşte, pc cei bolnavi îi tămăduieşte. Adu-Ţi aminte, Doamne, şi de cei cc sunt în judecăţi, în mine [ocne], în surghiuniri [exiluri], în amare sclavii şi în orice fel de necaz, nevoie şi strâmtorare. Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, şi dc toţi cei ce au trebuinţă de marea Ta milostivire, de cei ce ne iubesc şi de cci cc ne urăsc pe noi, şi de cei ce ne-au poruncit nouă nevrednicilor să ne rugăm pentru dânşii. Adu-Ţi aminte, Doamne, Dumnezeul nostru, şi dc lot poporul Tău şi varsă peste toţi mila Ta cea bogată, împlinind tuturor cererile cele spre mântuire. Şi pe cei ce nu i-am pomenit din neştiinţă sau uitare, sau pentru mulţimea numelor, Tu însuţi îi pomeneşte, Dumnezeule, Cel ce ştii vârsta şi numirea fiecăruia, Cel ce ştii pe fiecare din pântecele mamei lui [Ir 1,5; A 49, 1]. Că Tu eşti, Doamne, ajutătorul celor fără de ajutor, nădejdea celor fără de nădejde, izbăvitorul celor înviforaţi, limanul celor ce călătoresc pe ape, doctoral celor bolnavi. însuţi, tuturor toate le fii, Cel ce ştii pe fiecare şi cererea lui, casa şi trebuinţa lui. Izbăveşte, Doamne, oraşul (sau satul) şi ţara aceasta şi toate oraşele şi satele, de foamete, de ciumă, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea asupra noastră a altor neamuri şi de războiul cel dintre noi. între primii adu-Ţi aminte, Doamne, de părintele şi episcopul nostru (N), pe care-1 dăruieşte sfintelor Tale biserici în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău [2 Tim 2, 15]. Şi in timp ce diaconul spune dipticele viilor, V.5. Cel mai ve chi Euchologhion b izan tin : Barberini gr. 336 919 [16] Adu-Ţi aminte, Doamne, de toţi episcopii ortodocşi4 >, care drept învaţă cuvântului adevărului Tău. Adu-Ţi aminte, Doamne, după mulţimea îndurărilor Tale, şi de a mea nevrednicie. Iartă-mi toată greşeala cea cu voie şi cea fără voie, şi să nu opreşti pentru păcatele mele harul Sfântului Tău Duh de la darurile ce stau înainte. Adu-Ţi aminte, Doamne, de tot prezbiteriul, de diaconatul în Hristos şi tot cinul preoţesc, şi să nu laşi să fie făcut de ruşine nici unul dintre noi, cei ce stăm în jurul sfântului Tău jertfelnic. Cercetează-ne cu bunătatea Ta, Doamne [A 105, 4—5]; arată-Te nouă cu bogatele Tale îndurări; diversele feluri de aer bine temperate şi de folos ni le dăruieşte; pământului ploi line spre rodire trimite-i; binecuvântează cununa anului bunătăţii Tale [A- 64, 12]. Fă să înceteze schismele Bisericilor; stinge întărâtările păgânilor [cf. Ps 2, 1]; răzvrătirile ereziilor destramă-le repede cu puterea Sfântului Tău Duh. Pe noi toţi ne primeşte în împărăţia Ta, fii ai luminii şi fii ai zilei [7 Tes 5, 5] arătându-ne; pacea Ta şi iubirea Ta dăruieştene- o nouă, Doamne, Dumnezeul nostru, că Tu ne-ai dat nouă toate [7s 26, 12]. Ecfo[nis]: Şi ne dă nouă cu o gură şi cu o inimă [Rm 15, 6] a slăvi şi a lăuda atotcinstitul şi de mare cuviinţă Numele Tău, al Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt. Poporul: Amin. [17] Preotul: Şi să fie milele marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu voi cu toţi! Poporul: Şi cu duhul tău. Şi in timp ce diaconul face rugăciunea [ectenia] preotul se roagă: Dumnezeul nostru, Dumnezeul mântuirii [77? 2, 13], Tu ne învaţă să-Ţi mulţumim cu vrednicie pentru binefacerile Tale, pe care le-ai făcut şi le faci cu noi. Tu eşti Dumnezeul nostru Care ai primit Darurile acestea. Curăţeşte-ne de toată întinarea trupului şi a duhului şi învaţă-ne să săvârşim sfinţenie întru frica Ta [2 Co 7, 1], ca în mărturia curată a conştiinţei noastre [2 Co 1,12] primind părticica Sfintelor Tale, să ne unim cu Sfântul Trup şi Sânge al Hristosului Tău şi primindu-le în chip vrednic să-L avem locuind în inimile noastre [£Ţ3, 17] pe Hristos şi să ne facem lăcaş/templu al Sfântului Tău Duh [1 Co 6, 19]. Aşa, Dumnezeul nostru. Şi pe nici unul dintre noi să nu-1 faci vinovat de aceste înfricoşătoare şi cereşti Taine, nici cu suflet şi trup neputincios pentru că se împărtăşeşte din ele cu nevrednicie [7 Co 11, 29-30], ci dă-ne nouă până la suflarea noastră de pe urmă să primim cu vrednicie părticica Sfintelor Tale [Taine] spre merinde pe calea vieţii veşnice, spre Sfârşitul lacunei din codicele Barberini gr. 336. 9 2 0 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic răspuns bineprimit la înfricoşătorul tribunal al Hristosului Tău, ca şi noi împreună cu toţi sfinţii care din veacuri au bineplăcut Ţie să ne facem părtaşi ai veşnicelor bunătăţi pe care le-ai pregătit celor ce Te iubesc pe Tine, Doamne [7 Co 2, 9]. Cu glas mare: Şi ne învredniceşte, Stăpâne, cu îndrăznire fără osândă să cutezăm să Te chemăm „Tată” pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, şi să zicem: Poporul: Tatăl nostru Preotul [spune] ecfo[nisul]: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. [18] Şi după „Amin”, preotul zice: Pace tuturor! Iar în timp ce diaconul spune: Capetele noastre [Domnului să le plecăm!], preotul se roagă: Stăpâne, Doamne, Tată al îndurărilor şi Dumnezeu a toată mângâierea [2 Co 1, 3], pe cei care şi-au plecat capetele Ţie binecuvântează-i, sfinţeşte-i, străjuieşte-i, întăreşte-i, dă-le putere, de tot lucrul rău depărtează-i, şi de tot lucrul bun îi leagă, şi-i învredniceşte să se împărtăşească neosândiţi de aceste Taine preacurate şi de viaţă făcătoare spre iertarea păcatelor şi spre părtăşia/ comuniunea Duhului Sfânt. Ecfo[nis]: Cu harul şi îndurările şi cu iubirea de oameni ale Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care împreună eşti binecuvântat, cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. [19] Rugăciunea înălţării Pâinii. Ia aminte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din sfânt lăcaşul Tău şi vino să ne sfinţeşti pe noi Tu, Cel ce sus şezi împreună cu Tatăl, iar aici eşti în chip nevăzut de faţă împreună cu noi; şi socoteşte vrednic ca prin mâna Ta puternică să ni se dea nouă şi prin noi la tot poporul Tău Şi după ce diaconul spune: Să luăm aminte! preotul înalţă Sfânta Pâine şi spune: Sfintele celor sfinţi! Şi după ce poporul spune: Unul Sfânt[, Unul Domn Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin], [preotul] ia din Sfântul Trup o părticică şi o pune în Sfântul Potir şi spune: Spre umplere de Duh Sfânt! [20] Iar după ce se împărtăşesc toţi, în timp ce diaconul spune rugăciunea [ectenia], preotul se roagă: Mulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeul nostru, pentru împărtăşirea cu Sfintele, preacuratele, nemuritoarele şi cereştile Tale Taine, pe care ni le-ai dat spre binefacerea, sfinţirea şi tămăduirea sufletelor şi trupurilor noastre. însuţi V.5. Cel mai vechi Euchologhion bizan tin : Barberini gr. 336 9 2 1 Stăpâne a toate, fa să ne fie cuminecarea Sfântului Trup şi Sânge al Hristosului Tău spre credinţă nefăcută de ruşine, spre iubire nefăţamică, spre înmulţirea înţelepciunii, spre tămăduirea sufletului şi a trupului, spre depărtarea a tot potrivnicul, spre câştigarea poruncilor Tale şi spre răspuns bineprimit la înfricoşătorul tribunal al Hristosului Tău. Ecfo[nis]: Că Tu eşti sfinţirea noastră şi Ţie slavă îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. [21] Diaconul: în pace să ieşim! Rugăciunea din spatele amvonului. Doamne, Dumnezeul nostru, mântuieşte poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta [Pi 27, 9], pe cei ce umplu biserica Ta în pace îi păzeşte, sfinţeşte-i pe cei ce iubesc bunăcuviinţa casei Tale [Ps 25, 8]; în schimb Tu pe aceştia îi slăveşte cu puterea Ta dumnezeiască şi nu ne lăsa pe noi, cei ce nădăjduim întru Tine. Că sfânt e lăcaşul/templul Tău, minunat în dreptate [Pi 64, 5] şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. [22] Rugăciunea skevofilakionului. S-au sfârşit şi s-au desăvârşit pe cât a fost în puterea noastră toate tainele nestricăciunii pc care le-ai aşezat pentru noi: am găsit aici aducerea-aminte a morţii Tale, am văzut chipul [typos] învierii Tale, ne-am săturat de desfătarea Ta care nu se mai termină, ne-am desfătat de viaţa Ta nesfârşită; pe care învredniceşte-ne să o dobândim noi toţi şi în veacul viitor, Hristoase, Dumnezeul nostru. Că Ţie se cuvine toată mulţumirea împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului, bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.