Poruncile, canoanele şi hotărârile pe care le prescris Domnul nostru Iisus Hristos cu privire la cinul celor ce urmează să se boteze

Cartea a Il-a a lui Clement Poruncile, canoanele şi hotărârile pe care le prescris Domnul nostru Iisus Hristos cu privire la cinul celor ce urmează să se boteze Despre cei ce vin să asculte cuvântul I. Cei ce vin prima dată să asculte cuvântul, înainte de a intra în ceata obştii, să fie duşi mai întâi la învăţători acasă şi arătându-li-se toată sârguinţa să se cerceteze toată pricina [venirii lor], ca astfel învăţătorii să cunoască de ce au venit şi cu ce voinţă. Iar dacă au venit cu voinţă şi cu dorinţă bune, să fie instruiţi cu râvnă. Cei care-i aduc să fie înaintaţi în vârstă, credincioşi şi cunoscuţi Bisericii, şi să dea mărturie despre ei că sunt în stare să asculte [cuvântul]. Să se cerceteze şi despre năravurile şi viaţa celor ce vin, dacă sunt necertăreţi, liniştiţi, umili, nevorbitori de lucruri zadarnice sau dacă sunt dispreţuitori, grăitori de lucruri ruşinoase, puşi pe glume, înşelători şi stârnind râsul. Pe lângă asta să se cerceteze dacă cineva dintre ei are sau nu soţie. Şi dacă are concubină, să fie povăţuit cu sârg şi râvnă şi să fie rugat cu bunătate să-şi îndrepte cusururile. Episcopul să se îngrijească de el în Domnul, povăţuindu-1 cu îndemnurile profeţilor care-1 duc la curăţie, iar dacă înaintează să-l îmbibe atunci atât cu învăţături apostolice, cât şi mai apoi cu cele evanghelice şi cu întreg cuvântul învăţăturii, iar dacă e socotit vrednic, să fie botezat; şi dacă e socotit atât de vrednic să asculte cele ascunse, să le audă separat, în cazul în care înaintează într-adevăr şi în ascuns. Celui ce doreşte să se căsătorească să nu i se pună nici o piedică, ca nu cumva să fie prins în laţ de Satana prin desfrânare. Dar să lege căsătorie cu o femeie credincioasă creştină, din neam de creştini, care să-şi poată păstra bărbatul în credinţă; [şi să facă asta] cu porunca şi purtarea de grijă a episcopului. Venind la audiere cuvântului, să fie întrebat şi dacă e sclav sau om liber şi, dacă e slavul unui bărbat credincios şi stăpânul îl lasă, să asculte [cuvântul]. Şi dacă stăpânul nu e credincios şi nu-1 lasă, să fie rugat să-l lase. Iar dacă stăpânul spune cu adevărat că sclavul vrea să se facă creştin din ură faţă de stăpânii lui, un astfel de sclav să fie respins. Dacă însă nu poate fi dovedită nicicum ura sclavului pe stăpân şi sclavul acela vrea să se facă creştin, să fie primit să asculte. Sclavul care nu primeşte mărturie de la un stăpân creştin să fie respins. Orice soţie să fie învăţată să placă bărbatului ei în frica lui Dumnezeu. Dacă fiecare din ei vor voi să păstreze înfrânarea din motive de evlavie, îşi vor avea răsplata lor. 822 C a n o n u l O r t o d o x ie i 1. Canonul apostolic Cine nu e legal prin căsătorie să nu desfrâneze, ci să lege o căsătorie legiuită. Dacă doreşte să rămână aşa, să rămână în Domnul. Cine e chinuit de demon, să nu asculte cuvânt de la povăţuitor, până ce nu se curăţeşte. Căci, până ce e pradă unui duh material, mintea nu primeşte un cuvânt nematerial şi sfânt. Dar după ce s-a curăţit, să fie învăţat prin cuvânt. Cine sâ fie primii catehumen şi cine nu II. Adultera şi adulterul sau beţivul sau plăsmuitorul sau turnătorul de idoli sau măscăriciul sau vizitiul sau luptătorul [gladiatorul] sau boxerul sau antrenorul luptătorilor sau vânătorul de fiare în public sau preotul idolilor sau păzitorul lor nu trebuie primiţi. De va voi cineva dintre aceştia să se facă credincios, trebuie ca înainte să se lase de lucrurile de acest fel, iar după ce-şi va fi mărturisit cu zel credinţa şi va fi fost botezat, să fie primit şi să se cuminece. Dacă însă refuză să se lase, să fie îndepărtat. E foarte bine dacă învăţătorul copiilor în literatura profană se lasă de meseria sa; dar dacă n-arc altă meserie cu care să-şi câştige cele necesare vieţii, să se aibă îngăduinţă faţă de el. Dacă cineva e soldat sau într-o magistratură, să fie învăţat să nu oprime, să nu omoare, să nu răpească, să nu se mânie, să nu sc aprindă, nici să vatăme pe cineva, ci să fie mulţumit cu leafa care i sc dă. Iar cei ce vor să fie botezaţi în Domnul, să renunţe cu totul la armată şi magistratură; altfel să nu fie primiţi. Dacă un catehumen sau credincios vrea să se facă soldat, să renunţe la acest fel de gând, altfel să fie respins ca unul care prin planul său dispreţuieşte pe Dumnezeu şi, punând mai prejos cele duhovniceşti, fuge mai degrabă în trup. nesocotind credinţa. Adulterul, sau desfrânatul, sau beţivul, dacă încetează acest fel de răutăţi, pot fi primiţi şi, după ce înaintează, pot să fie chiar şi botezaţi; altfel să fie respinşi. Dacă concubina cuiva, şi care e slujnică, vrea să mărturisească credinţa, să fie primită să asculte [cuvântul], numai să-şi ia copilul şi să plece de la stăpânul ei, sau să se lege cu el în căsătorie; iar după ce a primit botezul, să se facă părtaşă de cuminecarea Euharistiei; altfel să fie respinsă. Cel vinovat de lucruri infamante, ghicitorul, magul sau necromantul să fie socotiţi întinaţi şi nici măcar să nu vină la judecată. Descântătorul, astrologul, tălmăcitorul viselor, prezicătorul, instigatorul poporului, cititorul în stele şi profetul idolilor sau să se lase de unele ca acestea, şi apoi să fie exorcizaţi şi botezaţi, sau altfel să fie îndepărtaţi. Cine are concubină să o repudieze şi să lege o căsătorie legitimă, şi aşa să asculte cuvântul catehezei. IV.5. T e stam en tu l Dom n u lu i p rin C lem e n t Romanul 8 2 3 Despre catehumen III. Cine e povăţuit ca un catehumen ascultând cu toată sârguinţa predania Evangheliei, să nu fie instruit mai puţin de trei ani. Dar dacă doreşte şi cere să primească [mai devreme] Botezul, să fie botezat. Şi cine a fost blând, umil, sârguincios, râvnitor, stăruind pe lângă cel care-1 învaţă, în osteneli, în privegheri, în mărturisire, în supunere şi rugăciuni, şi vrea să fie botezat [mai devreme], să fie botezat; căci nu trebuie să fie judecat intervalul de timp, ci voinţa credinţei. Bărbaţii şi femeile în biserică IV. Când tace povăţuitorul, catehumenii să se roage separat de credincioşi şi să iasă, ca astfel credincioşii să înveţe în timp ce prezbiterul sau diaconul citeşte Noul Testament sau Evangheliile. Femeile credincioase să stea în biserică separat, şi separat să stea şi femeile catehumene, despărţite de femeile credincioase, şi atât unele, cât şi celelalte să stea separat de bărbaţi. Şi fetele să stea separat, fiecare la locul şi în rândul ei. Bărbaţii să stea în partea dreaptă, iar femeile în partea stângă. Fecioarele credincioase să ocupe primul loc, iar după ele catehumenele care doresc să se dedice fecioriei. După rugăciune catehumenii să-şi dea unul altuia pacea, bărbaţii bărbaţilor şi femeile femeilor. Fiecare femeie să-şi acopere capul şi părul. Femeile să se arate serioase şi cuviincioase în podoaba lor şi să nu se împodobească cu cosiţe împletite sau pietre scumpe, ca să nu-i aţâţe pe tinerii care sunt în biserică. Astfel în biserică femeile să stea cuviincios şi înţelept; altfel să fie sfătuite de văduvele care au întâietatea şederii şi, dacă stăruie în îndrăzneală, să fie mustrate de episcop. V. Episcopul sau prezbiterul, după ce s-a rugat, să-şi pună mâinile peste catehumeni şi să rostească peste ei rugăciunea punerii mâinilor: Rugăciunea peste catehumeni — Dumnezeule, Cel ce trimiţi tunetele şi pregăteşti fulgerele, Care ai zidit cerul şi ai întărit pământul, Care luminezi pe credincioşi şi întorci pe cei rătăciţi, care i-ai dat pe cei morţi înapoi vieţii şi nădejde celor fără de nădejde, Care ai slobozit lumea din rătăcire prin pogorârea Unuia-Născut Fiului Tău Iisus Hristos, auzi-ne pe noi, Doamne, şi dă sufletelor acestora înţelegere, deplinătate, credinţă neîndoielnică şi cunoaşterea adevărului, ca să ajungă la o treaptă mai înaltă decât aceasta pentru sfânt Numele Tău şi al iubitului Tău 8 2 4 C a n o n u l O r t o d o x i e i I . C a n o n u l a p o s t o l i c Fiu Iisus Hristos, prin Care Ţie se cuvine slava şi stăpânirea, împreună cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în toţi vecii vecilor. Amin. Şi isprăvindu-se acestea, să le dea drumul. Iar dacă cineva, fiind doar catehumen, e prins şi condamnat la chinuri pentru Numele Meu şi aleargă în grabă să primească botezul, păstorul să nu şovăie, ci să-i dea botezul. Iar dacă e omorât în chip violent înainte de a primi botezul, să nu fie nedumerit, căci s-a îndreptăţit, întrucât a fost botezat în sângele său. Despre cei aleşi VI. Când sunt aleşi în chip individual cei ce urmează să primească baia [botezului], să fie cercetaţi şi întrebaţi înainte în ce fel s-au purtat când au fost catehizaţi, dacă au cinstit pe văduve, au cercetat pe cei bolnavi, au umblat în toată umilinţa şi iubirea, dacă s-au arătat râvnitori în faptele bune. Să se aducă despre ei şi mărturia celor care i-au adus. Şi în fiecare zi după ce au ascultat Evanghelia să sc pună mâinile peste ei. Iar din ziua în care sunt aleşi să fie exorcizaţi. Şi să fie botezaţi în zilele Paştelui. Aşadar, când se apropie acclc zile, episcopul să-i exorcizeze pe fiecare în parte, ca să aibă convingerea că fiecare c curat. Căci dacă se întâmpla să nu fie cineva curat ori să fie posedat dc un duh necurat, va fi dat pe faţă de însuşi acest duh necurat. Astfel cine e găsit constrâns de acest impediment, să fie mustrat şi dojenit ca unul care n-a ascultat cu credinţă cuvântul învăţăturilor şi al îndemnului, întrucât duhul rău şi străin a rămas în el. Cei ce urmează să primească botezul să fie învăţaţi să se spele şi să-şi şteargă capul doar în ziua a cincea a ultimei săptămâni. Dar dacă o femeie suferă de obişnuita scurgere, să-şi ia o altă zi mai înainte ca să se spele şi şteargă. Şi să postească în ziua a şasea [vinerea] şi sâmbăta. VII. Iar sâmbăta episcopul să-i adune pe cei ce urmează să primească baia [botezului], şi diaconul să strige poruncindu-le să-şi plece genunchii. Şi după ce se face linişte să-şi pună mâna peste ei şi să zică exorcizându-i: Exorcismul dinaintea Botezului — Dumnezeul cerurilor, Dumnezeul luminilor, Dumnezeul arhanghelilor care sunt sub puterea Ta, Dumnezeul îngerilor care sunt sub stăpânirea Ta, împăratul slavei lor şi domnilor, Dumnezeul sfinţilor, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce ai slobozit sufletele ţinute de moarte, Cel ce pe omul care era strâns de jur-împrejur şi ţintuit de întuneric l-ai luminat prin ţintui1V. 5. T e stam entul Dom n u lu i prin C lem e n t Romanul 8 2 5 rea de cruce a pătimirii Unuia-Născut al Tău, Cel ce ai dezlegat funiile noastre şi ai depărtat de la noi orice povară, care ai alungat de la noi orice război al Satanei; Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Cel ce prin moartea Ta ne-ai făcut nemuritori, prin slava Ta ne-ai preaslăvit, prin pătimirea Ta ai dezlegat toate lanţurile vinovăţiilor noastre, prin crucea Ta ai purtat blestemul nelegiuirilor noastre şi prin învierea Ta i-ai învăţat pe oameni să se facă din oameni dumnezei; Tu, Care ai luat asupra Ta nenorocirea noastră, Tu ne-ai croit nouă cale spre cer şi pe noi cei stricaţi ne-ai schimbat în nestricăcioşi, auzi-mă, Doamne, când strig către Tine cu mâhnire şi cu frică. Doamne, Dumnezeule şi Tată al Domnului nostru Iisus Hristos, înaintea căruia stau sfintele puteri ale arhanghelilor şi nenumăratele oştiri ale heruvimilor, domniilor şi serafimilor; vălul Tău e lumina şi înaintea feţei Tale arde foc, tronul slavei Tale e negrăit şi de nepovestit sunt sălaşurile desfătărilor Tale, pe care le-ai gătit sfinţilor Tăi, ale căror veşmânt şi comori sunt văzute doar de Tine şi de sfinţii Tăi îngeri. Toate tremură înaintea Ta şi Te laudă; înfăţişarea Ta înspăimântă munţii, iar Numele Tău când e rostit rupe adâncul. Pe Tine Te acoperă cerurile care se cuprind în mâna Ta, de Tine tremură pământul şi adâncul, marea şi balaurii care sunt în ea freamătă, iar fiara răpitoare se sfieşte de Tine tremurând. De frica Ta se topesc munţii şi tăriile pământului, de puterea Ta tremură şi sc înspăimântă viforul iernii, furtuna lui mânioasă păzeşte pentru Tine hotarele puse ei; focul răzbunării nu trece niciodată peste porunca care i-a fost dată, ci îşi încetează urgia la porunca Ta, toată făptura înalţă la Tine geamătul naşterii poruncit ei până la timpul care-i este hotărât să dăinuie. De Tine fuge orice fire şi făptură potrivnică, prin Tine e subjugată toată oştirea potrivnică şi diavolul cade la pământ, şarpele e călcat în picioare şi balaurul e omorât. Neamurile care s-au mărturisit Ţie au fost luminate şi întărite prin Tine, Doamne. Prin Tine se descoperă viaţa, nădejdea se întăreşte, credinţa se face mai tare şi vestitorul vesteşte vesel. Prin Tine cele stricăcioase au fost desfiinţate şi a fost aşezată nestricăciunea. Omul a fost plăsmuit din pământ de mâinile Tale, dar după ce a crezut în Tine nu mai e pământ. Prin Numele Tău, Doamne, Dumnezeule atotputernic, şi al Fiului Tău iubit, lisus Hristos, îi exorcizez pe aceştia: alungă de la sufletele robilor Tăi aceştia orice boală şi neputinţă, orice poticneală şi necredinţă, orice îndoială, orice dispreţ, orice duh necurat, orice lucrare vrăjitorească şi aducătoare de moarte care e pe pământ, cu foc, cu întuneric, cu miros greu, cu farmec şi poftă desfrânată, cu pofta semeaţă de aur şi pofta nebună de argint. Aşa, Doamne Dumnezeule, fie să înceteze de la robii Tăi aceştia care au fost numiţi întru Tine toate armele Satanei, vrăjitoria, descântecele, cinstirea idolilor, ghicitul, astrologia, necromanţia, ghicitul în stele, momelile patimilor, pofta celor ruşinoase, chinul, pofta de argint, beţia, adulterul, desfrâul, dezmăţul, îndrăz1 8 2 6 C a n o n u l O r t o d o x i e i I . C a n o n u l a p o s to l i c neala, sfada, mânia, dezordinea, ticăloşia şi bănuiala cea rea. Aşa, Doamne, auzi-mă şi suflă peste robi Tăi aceştia duhul păcii, ca păziţi de Tine să aducă prin Tine roada credinţei, virtuţii, înţelepciunii, curăţiei, ascezei, răbdării, nădejdii, înţelegerii, modestiei şi laudei, căci ai Tăi slujitori sunt chemaţi în Numele lui Iisus Hristos când se vor boteza în Treime, în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt, martori fiind îngerii Tăi, slavele, domniile şi toată oştirea cerească. Doamne, Care eşti pricina vieţii noastre şi a acelora, păzeşte inimile lor, Dumnezeule, că puternic şi slăvit eşti în toţi vecii vecilor. Şi tot poporul şi preoţii să zică: — Amin. Fie. Fie. Fie. Dacă în timp ce episcopul rosteşte acest exorcism, cineva e agitat şi, sculându- se dintr-odată plânge, strigă, face spume, scrâşneşte din dinţi, se uită cu obrăznicie, se ridică pe neaşteptate sau iese mânat de o pornire năprasnică, dacă e cineva aşa, acesta să fie ascuns de diacon, ca să nu facă tulburare cât timp vorbeşte episcopul. Şi cel ce a fost aşa să fie exorcizat de preoţi până se curăţă şi atunci să fie botezat. Iar după ce preotul i-a exorcizat pe cei care au fost aduşi sau pe cel ce a fost găsit necurat, să sufle spre ei, să-i însenineze pc frunte, la nări, la piept, la urechi şi aşa să-i pună în rânduială. Celebrarea Botezului VIII. Iar în cele patruzeci dc zile ale postului Paştelui, poporul să rămână în biserică priveghind, rugându-se, ascultând Scripturile, imnele şi cuvintele învăţăturii. Iar în ultima sâmbătă să privegheze noaptea când sunt exorcizaţi catehumenii, până la miezul nopţii acelei sâmbetc. Şi cci ce urmează să primească botezul să nu aducă nimic cu ei, afară de o pâine pentru Euharistie. Şi să fie botezaţi în acest fel venind la ape care trebuie să fie curate şi curgătoare; mai întâi copiii, apoi bărbaţii şi la sfârşit femeile. Dacă vrea cineva să depună votul fecioriei, acela să fie botezat primul de episcop. Când sunt botezate, femeile să-şi dezlege părul. Toţi copiii care pot să dea răspunsul la botez să răspundă repetând cuvintele după preot; iar dacă nu pot, să răspundă pentru ei părinţii lor sau cineva din familia lor. Iar când, după răspuns, cei care se botează coboară în ape, să vadă episcopul să nu poarte vreun bărbat inel sau o femeie podoabă făcută din aur, căci nimănui nu-i e îngăduit să aibă pe trup ceva străin când e în apă, ci să dea tot ce are celor aproape de el. Pentru că trebuie însemnaţi cu untdelemn spre ungere, episcopul să se roage peste acela [untdelemn] şi să mulţumească şi să mai exorcizeze încă IV.5. T e stam entul Dom n u lu i p rin C lem en t Romanul 8 2 7 unul pentru exorcismul catehumenilor. Iar pe cel care e exorcizat diaconul să-l aducă şi lângă el să stea un prezbiter. Cine stă lângă untdelemnul peste care se face rugăciunea de mulţumire să stea în partea dreaptă, iar cine stă lângă cel care este exorcizat să stea în partea stângă. Luând [episcopul] pe fiecare din cei care urmează să se boteze şi care se întorc spre apus, să spună: — Zi: „Mă lepăd/dezertez de tine, Satană, şi de toată slujirea ta, de pompele tale, de poftele şi de toate lucrurile tale”, iar după ce a spus şi a mărturisit acestea, să fie uns cu untdelemn exorcizat, iar când îl unge să spună: — Te ung cu acest untdelemn spre slobozirea de tot duhul rău şi necurat şi de orice rău. Apoi să-l întoarcă spre răsărit şi să-i spună: — Zi: „Mă supun Ţie, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, de Care tremură şi se înfricoşează toată firea. Dă-mi să fac toate cele plăcute Ţie şi fără prihană.” După care episcopul îl dă prezbiterului, care trebuie să-l boteze. Cei ce se botează să stea în apă goi. Şi când cel ce se botează coboară, şi diaconul să coboare în acelaşi fel. Aşadar, când cel ce se botează a coborât în apă, cel care-l botează punându-şi mâna pe el să zică aşa: „Crezi în Dumnezeu Tatăl Atoatcţiitorul?”, iar cl să răspundă: „Cred.” Şi numaidecât să-l boteze prima dată. Apoi preotul să zică: „Crezi în Hristos Iisus, Fiul lui Dumnezeu Care a venit din Tatăl, Care e de la început cu Tatăl, Care S-a născut din Fecioara Maria prin Duhul Sfânt, a fost răstignit sub Ponţiu Pilat, a murit, S-a sculat a treia zi înviind din morţi. S-a înălţat la cer, şade de-a dreapta Tatălui şi va veni să judece viii şi morţii?”, iar după ce acela răspunde: „Cred”, să-l boteze a doua oară. După care să zică: „Crezi în Duhul Sfânt şi în sfânta Biserică?”, iar cel ce sc botează să spună: „Cred”, şi să-l boteze a treia oară. După care, când iese din apă, prezbiterul să-l ungă cu untdelemnul peste care s-a rostit mulţumirea zicând: „Te ung cu untdelemn în Numele lui Iisus Hristos.” Femeile să fie unse de văduvele care au întâietate de şedere, în timp ce prezbiterul rosteşte peste ele [aceste cuvinte]. De asemenea, în timpul săvârşirii botezului aceleaşi văduve să ţină femeile sub o perdea trasă, în timp ce episcopul rosteşte cuvintele mărturisirii, la fel şi când rosteşte cuvintele lepădării. Invocarea Duhului Sfânt şi Mirungerea IX. Iar după ce s-au adunat împreună în biserică, episcopul să-şi pună mâinile peste ei şi să zică rostind asupra lor: — Doamne, Dumnezeule, Care prin iubitul Tău Fiu Iisus Hristos i-ai umplut pe sfinţii Tăi apostoli de Duhul Tău Cel Sfânt, Cel ce prin Acelaşi Duh 8 2 8 Ca n o n u l Or to doxie i I . C a n o n u l a p o s t o l i c Sfânt ai dat profeţilor Tăi să grăiască, Cel ce prin baia naşterii din nou i-ai învrednicit şi pe robii Tăi să dobândească iertarea păcatelor şi ai şters de la ei toată întunecimea rătăcirii şi întunericul necredinţei, fa-i vrednici prin iubirea Ta de oameni să se umple de Duhul Tău Cel Sfânt, dându-le harul Tău, ca să-Ţi slujească în adevăr Ţie, Dumnezeule, după bună-plăcerea Ta şi să împlinească cu sfinţenie poruncile Tale, ca făcând ei în toată vremea cele ce sunt voia Ta să intre în corturile Tale veşnice prin Tine şi prin iubitul Tău Fiu Iisus Hristos, prin Care Ţie slavă şi stăpânire se cuvin împreună cu Duhul Sfânt în vecii vecilor. Şi turnând untdelemn şi punând mâna peste capul lui să zică: — Ungându-te, te ung în Dumnezeul atotputernic, în Hristos lisus şi în Duhul Sfânt, ca să fii lucrător cu credinţă desăvârşită şi vas plăcut Lui! Şi însemnându-1 pe frunte să-i dea pacea, zicând: — Dumnezeul celor umiliţi să fie cu tine!, iar cel însemnat să răspundă: — Şi cu duhul tău. Şi aşa să facă cu fiecare. Cuminecarea X. După care [cel botezat şi uns] să se roage împreună cu toată adunarea. Ofranda să fie adusă de diacon, iar episcopul să mulţumească. Pâinea se aduce ofrandă ca preînchipuire [typos] a Trupului Meu, iar paharul cu vin amestecat cu apă pentru a însemna sângele şi apa băii [botezului], ca şi omul dinăuntru, care e duhovnicesc, să dobândească cele asemănătoare, ca şi trupul. Toţi să primească potrivit celor spuse mai sus din Euharistia adusă ofrandă, zicând: — Amin. Diaconii să facă să zboare de jur-împrejur [evantaie]. Şi, cum s-a zis mai sus, cel ce dă cuminecătura să zică: — Trupul lui Iisus Hristos, Duh Sfânt, spre sănătatea sufletului şi a trupului. Iar cel care o primeşte să răspundă: — Amin. Cine varsă din pahar îşi pregăteşte judecată; la fel cine vede şi tace fără să-l mustre, oricine ar fi el. Cei ce primesc Euharistia să fie îndemnaţi de preoţi să facă fapte bune, să iubească pelerinii şi să-I arate lui Dumnezeu slujirea prin post şi prin toată fapta bună. Să fie învăţaţi şi dogma învierii trupurilor, căci înainte de a primi Botezul nimeni nu trebuie să cunoască cuvântul despre înviere. Aceasta e o stare IV.5. Testamentul Dom n u lu i p rin C lem e n t Romanul 8 2 9 nouă care are un nume nou, pe care nu-1 ştie nimeni decât cel ce o primeşte [Euharistia]. Diaconul să nu dea cuminecătura euharistică prezbiterului, ci să descopere discul şi prezbiterul însuşi să o ia. Diaconul să împartă cu mâna cuminecătura poporului. In lipsa unui prezbiter şi în caz de necesitate urgentă, să boteze diaconul. XI. Dacă primeşte cineva un dar, pe care trebuie să-l ducă unei văduve sau femei sărace sau altcuiva care se îndeletniceşte tot timpul cu treburi bisericeşti, să-l dea chiar în ziua aceea; iar dacă-1 duce a doua zi dimineaţă, să adauge ceva din ale sale şi aşa să dea darul acela sporit, căci pâinea săracului a zăbovit la el o zi. In ziua a cincea [joia] a ultimei săptămâni [dinainte]a Paştelui să se aducă ofrandă Pâinea şi Paharul [euharistice], şi atunci vine însuşi Cel ce a pătimit pentru ceea ce a adus. Să se aducă în biserică un sfeşnic de diacon care spune: — Harul Domnului nostru cu voi cu toţii, iar tot poporul să răspundă: — Şi cu duhul tău! Copiii mici să zică psalmi duhovniceşti şi cântări la aprinderea sfeşnicului, iar tot poporul să răspundă psalmodind „Aliluia”. Dar nimeni să nu-şi plece genunchii până ce nu va înceta cel ce vorbeşte. La fel şi dacă se face o citire sau se rosteşte un cuvânt de învăţătură. Aşadar, când se rosteşte Numele Domnului sau celelalte, cum s-a amintit mai sus, nimeni să nu se încline intrând târându-se. XII. Dezlegarea Paştelui să se facă la miezul nopţii care urmează sâmbetei. în cele cincizeci de zile care urmează nimeni să nu postească, nici să-şi plece genunchii, căci acelea sunt zile de linişte şi veselie. Cei apăsaţi de munci grele să se întremeze întrucâtva în aceste cincizeci de zile şi în fiecare duminică. înainte de aducerea jertfei episcopul să spună în chip potrivit cele ce trebuie spuse la această ofrandă, în timp ce aceia care o primesc îmbrăcaţi în alb să spună la rândul lor „Aliluia”. La agape XIII. La cină sau la ospăţ cei ce sunt aproape de păstor [episcop] să ia ceva ca pentru binecuvântare, dar catehumenul să nu primească. Cine e dintr-o familie sau rudă cu învăţătorul de literatură profană să nu-i îngăduie aceluia să se laude cu el, nici să nu mănânce cu el pe motivul rudeniei sau al unei alte potriviri, ca nu cumva să trădeze lupului cele ce sunt de nespus şi să-şi ia asupra lui judecată. 8 3 0 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic Cei chemaţi cu episcopul la casa unui bărbat credincios să mănânce cu măsură şi cu discernământ şi să nu bea până la beţie ori să mănânce până la necumpătare, ca să nu stârnească râsul celui ce stă lângă el sau să facă mâhnire casei care i-a chemat. Mai degrabă aşa să intre în casa celui ce l-a chemat, încât cel ce a făcut chemarea să ceară ca unor sfinţi să intre în casa lui; căci aţi auzit că voi sunteţi sarea pământului [Mt 5, 13]. Cei care mănâncă să mănânce din plin, dar aşa încât cele rămase să rămână de prisos atât vouă, cât şi celor la care cel ce v-a chemat vrea să trimită socotind mâncarea care a prisosit ca rămasă de la nişte sfinţi şi bucurându-se de ea. Când şed la ospăţ, cei chemaţi să nu-şi întindă mâinile înaintea bătrânilor, ci să înceapă să mănânce când primii au isprăvit. Cei ce mănâncă să nu se sfădească vorbind, ci să mănânce în tăcere. Dacă vrea să întrebe cineva să dea răspuns sau episcopul, sau prezbiterul. Dar când vorbeşte episcopul fiecare să asculte supus păstrând tăcere până ce e întrebat. Despre prinosuri XIV. Cine vrea să aducă roade sau pârgă din primele grâne secerate să le aducă episcopului. Despre milostenie XV. Dacă s-a mutat din lume un credincios bărbat sau femeie care au fii, lucrurile lor să fie date Bisericii ca ea să poarte de grijă de acei fii şi ca din cele pe care le au să fie ajutaţi şi săracii, ca aşa Dumnezeu să dea fiilor har. iar celor ce au lăsat lumea odihnă. Cine n-are copii să nu aibă mai multe bunuri, ci din cele pe care le are să împartă multe săracilor şi celor ţinuţi în temniţă, păstrându-şi cele ce sunt potrivite şi de ajuns. Cine are copii şi doreşte să se retragă făgăduind feciorie, să împartă toate bunurile săracilor şi să se retragă vieţuind ascetic şi să rămână pe lângă biserică stăruind în rugăciuni şi mulţumiri. Binecuvântarea roadelor XVI. Episcopul să binecuvânteze roadele care-i sunt aduse astfel: — Mulţumim Ţie, Dumnezeule, în toată vremea şi în ziua aceasta, în care-Ţi aducem pârga roadelor, pe care ni le-ai dat spre mâncare şi pe care le-ai făcut cu puterea şi cuvântul Tău. Căci la începutul facerii lumii ai poruncit pământului să nască roade felurite spre veselia şi desfătarea oamenilor şi a tuturor vietăţilor. De aceea Te lăudăm, Doamne, pentru toate aceste binefaceri pe care ni le-ai făcut nouă când ai împodobit pentru noi pământul IV.5. Te stamentul D om n u lu i p rin C lem e n t Romanul 8 3 1 cu felurite roade. Binecuvântează-1 şi pe robul Tău (N) şi primeşte râvna şi iubirea Lui prin Fiul Unul-Născut al Tău, Iisus Hristos, prin Care Ţi se cuvine slava, cinstea şi stăpânirea împreună cu Duhul Sfânt în toţi vecii vecilor. Amin. Legumele să nu fie însă binecuvântate, ci roadele pomilor, florile, trandafirii şi crinii. Reguli pentru mese XVII. Orice iau şi mănâncă credincioşii să laude şi să mulţumească, ca să nu mănânce cu ocară sau poticneală. Nimeni să nu guste came sugrumată sau jertfită idolilor. Reguli pentru Săptămâna Mare şi noaptea Paştelui XVIII. în zilele [dinaintea] Paştelui, mai ales în ultimele, Vinerea şi Sâmbăta, să facă ziua şi noaptea câte rugăciuni, atâtea cântări. Predica să fie lungă şi citirile felurite şi dese. Privegherile şi slujbele de noapte să fie săvârşite în bună rânduială. XIX. Citeţii să-i ajute pe diaconii care trec printre femei, ca să nu se găsească copii dezordonaţi. Acelaşi lucru să-l facă şi ipodiaconii. Să nu îngăduie copiilor să doarmă. Căci noaptea aceea, dar mai cu seamă sâmbăta care urmează, e o icoană a împărăţiei cerurilor. Cei care lucrează şi se ostenesc să se ostenească până la miezul nopţii. Mai întâi să fie trimişi acasă catehumenii primind binecuvântare [anafura] din frângerea pâinii. Când sunt trimişi credincioşii, să se ducă la casele lor în ordine şi cuviinţă, şi să nu lase rugăciunea la ospeţele lor. Preoţii să nu-şi întrerupă slujbele. Femeile să plece urmându-şi fiecare bărbatul. Văduvele să rămână în biserică până la vremea dimineţii având mâncarea acolo. Fecioarele să rămână şi ele în biserică şi episcopul să le aducă sprijin material şi să poarte de grijă de ele, iar diaconii să le slujească. Bătrânele să rămână lângă episcop până la vremea dimineţii rugându-se şi odihnindu-se. Asemenea şi cei recent botezaţi. Fecioarele care se vor mărita să-şi însoţească mamele şi să se ducă acasă, căci acest lucru e mai potrivit. XX. Episcopul să poruncească să se strige să nu guste cineva până ce nu va fi împlinită Jertfa şi tot trupul Bisericii va primi mâncarea cea nouă. Atunci cei ce urmează să se boteze să fie botezaţi după o citire la începutul vecerniei. 8 3 2 C a n o n u l O r t o d o x i e i I . C a n o n u l a p o s t o l i c Dacă a mâncat cineva înainte să primească Cuminecătura euharistică, să fie vinovat şi nu i se va socoti postul pe care l-a postit. Când sunt trimişi acasă catehumenii, să se pună mâinile peste ei. Dacă vreun credincios rămâne acasă din pricina unei boli, diaconul să-i ducă şi lui Jertfa [euharistică]. Dacă cel ce nu poate veni e prezbiter, să-i ducă un prezbiter. Dacă o femeie însărcinată e bolnavă şi nu poate ţine post acele două zile, să postească cealaltă zi şi în prima să ia pâine şi apă, şi dacă nu poate să vină [la biserică], să-i ducă Cuminecarea o diaconiţă. Despre bolnavi XXI. Episcopul să fie înştiinţat de cei bolnavi, ca să-i viziteze după putere el însuşi; căci mare uşurare se face celui bolnav, mai ales dacă e credincios, când îşi aduce aminte de el un arhiereu. Despre cântare XXII. Celui ce cântă psalmi în biserică, fecioarele şi copiii să-i răspundă cântând şi ei. Şi dacă doi sau trei cântă psalmi acasă în particular, să-i răspundă în chip asemănător cântând psalmi; asemenea şi bărbaţii. Despre îngroparea săracilor şi a pelerinilor XXIII. Dacă moare vreun sărac, cei ce poartă de grijă de toate să se îngrijească să-l îmbrace. Dacă moare un pelerin care n-are loc unde să fie îngropat, să-i dea loc cei care au şi, dacă are loc Biserica, să-i dea. Iar dacă mai sus-zisul nu are îmbrăcăminte de îngropare, să-i dea Biserica, iar dacă nu are cele de îngropare, să-l îngroape Biserica. Dacă se întâmplă să moară cineva care nu şi-a lăsat bunurile Bisericii, acele bunuri să fie păzite o vreme, iar după un an să fie împărţite săracilor spre uşurarea sufletului său, fără ca Biserica să şi le adjudece. Dacă cere cineva ca după moarte să fie uns cu untdelemn, să se îngrijească de asta diaconii, fiind de faţă şi un prezbiter. Dacă Biserica are cimitir şi cel care-1 păzeşte stă acolo, episcopul să poarte grijă de el din ofrandele Bisericii, ca să nu fie o povară pentru cei ce vin la cimitir. Despre ceasurile de rugăciune XXIV. Poporul să se îngrijească mereu să se roage la revărsatul zorilor şi să sară din pag şi să-şi spele mâinile, după care să se ducă fiecare la lucrul care-i va plăcea. IV.5 . T e s tam e n tu l D om n u lu i p r in C l em e n t R om a n u l 833 Să se îngrijească toţi să se roage la ceasul al treilea cu mâhnire şi osteneală sau în biserică, sau, dacă nu pot să se ducă la biserică, acasă; căci acela este ceasul în care a fost pus pe cruce Unul-Născut. La fel să se facă rugăciune cu mâhnire la ceasul al şaselea, căci atunci a fost ruptă ziua de întuneric; să fie aşadar un glas care să imite pe profeţi şi făptura care plânge. La ceasul al nouălea să fie săvârşită rugăciunea unită cu laudă ca spre imitarea sufletelor celor ce laudă pe Dumnezeu Cel nemincinos, Care şi-a adus aminte de sfinţii Lui şi a trimis Cuvântul şi înţelepciunea Sa ca să-i lumineze; căci în acel ceas s-a deschis credincioşilor viaţa şi au curs sânge şi apă din coasta Domnului. Seara, când este începutul zilei următoare şi se arată icoana învierii, a făcut-o ca noi să-L lăudăm. La miezul nopţii să se scoale lăudându-L şi înălţându-L pe Dumnezeu pentru înviere. în zori să-L laude cu psalmi, pentru că după ce a înviat, [Hristos] L-a lăudat pe Tatăl în timp cc aceia [apostolii] cântau psalmi. Bărbatul credincios care are o soţie credincioasă să meargă şi să facă rugăciunile la ceasurile amintite. Cei ce vieţuiesc în curăţie să nu omită vreuna din ele, căci pe El îl laudă podoabele cerului, luminătorii, soarele, luna, stelele, fulgerele, tunetele, norii, îngerii, arhanghelii, slavele, domniile, toată oştirea [îngerilor], adâncurile, mările, râurile, izvoarele, focul, rouă şi toată firea care naşte ploaie, şi-L laudă şi toţi sfinţii şi toate sufletele drepţilor. Cei care se roagă aşa vor fi număraţi în pomenirea lui Dumnezeu. XXV. împlinind acestea, credincioşilor, învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă unii pe alţii, ca astfel catehumenii să înainteze şi iubindu-i pe toţi; şi nu veţi pieri, ci veţi fi întru Mine şi Eu în voi [cf. In 17]. Credinciosul să se sârguiască mereu ca, înainte să ia mâncarea, să se împărtăşească cu Euharistie, ca să scape fără să ştie de vătămări. învăţând şi împlinind acestea, veţi fi făcuţi liberi şi erezia nepusă la încercare nu va avea putere asupra voastră. Iată, v-am învăţat câte aţi voit, ca să cunoaşteţi cele ce v-am spus, v-am învăţat şi v-am poruncit înainte să pătimesc. XXVI. Mai cu seamă voi, Ioan, Andrei şi Petru, ştiţi acum toate pe care vi le-am spus, când eram cu voi, precum şi cele din Testamentul acesta, pe care când îl veţi preda neamurilor se va împlini în toată vremea voia statornică a Tatălui Meu, îndeplinită cu toată grija; iar cei ce ascultă vor aduce roade bune. Ştiţi ce v-am spus, că nu poate pomul bun să facă roade rele [Ml 7,18]; 834 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. C a n o n u l apostolic faceţi aşadar toate cele pe care vi le-am poruncit atât pe faţă, cât şi în ascuns, şi Dumnezeul păcii va fi cu voi. XXVII. Şi căzând noi, ne-am înclinat Lui, zicând: — Slavă Ţie, Iisuse, Nume luminos, Care ne-ai dat ştiinţa poruncilor Tale, ca să fim asemenea Ţie noi şi toţi cei ce se supun Ţie. Şi după ce ne-a vorbit învăţându-ne şi poruncindu-ne acestea şi ne-a arătat vindecări şi minuni multe, a fost luat de la noi lăsându-ne pacea. Acest Testament l-au însemnat în scris Ioan, Petru şi Matei, şi au trimis copii la Ierusalim prin Dositei, Sila, Magnus şi Achila, pe care i-au ales trimiţându-i în toate locurile. Amin2. 2 Nota copistului: „Sfârşitul cărţii a Ii-a a lui Clement tâlcuită din limba greacă în siriacă de Iacob