Cum trebuie să se facă instruirea elementară a catehumenului

Cum trebuie să se facă instruirea elementară a catehumenului 1 în cele de mai sus s-a spus deci cum anume trebuie să trăiască cei iniţiaţi potrivit lui Hristos şi ce fel de mulţumire trebuie să înalţe lui Dumnezeu prin Hristos. Nu este însă drept să-i lăsăm fără ajutor pe cei încă neiniţiaţi. 2 Aşadar, cel care urmează să fie catehizat în învăţătura dreptei-credinţe [logon eusebeias] să fie educat înainte de Botez în cunoaşterea privitoare la Dumnezeul nenăscut [Tatăl], în cunoaşterea privitoare la Fiul Unul-Născut şi în certitudinea privitoare la Duhul Sfânt. Să înveţe ordinea diferitelor creaturi, şirul proniei, îndreptările diferitelor legiuiri. Să fie învăţat de ce anume a fost făcută lumea şi din ce pricină a fost aşezat cetăţean al lumii omul; să-şi cunoască firea, cum este; 3 să fie învăţat cum anume i-a pedepsit Dumnezeu pe cei răi prin apă şi prin foc, şi cum i-a slăvit pe sfinţii din fiecare generaţie, pe Set, Enos, Enoh, Noe, Avraam şi odraslele lui, Melchisedec, Iov, Moise, Iosua, Caleb şi Finees zelosul preot şi pe cuvioşii din fiecare generaţie; cum în pronia Lui, Dumnezeu n-a întors spatele neamului omenesc, ci l-a chemat în diverse timpuri de la rătăcire şi deşertăciune la cunoaşterea adevărului, readucându-1 de la robie şi impietate la libertate şi pietate, de la nedreptate la dreptate, de la moartea veşnică la viaţa veşnică. Punerea mâinilor peste catehumen Acestea şi altele care urmează acestora să le înveţe în cateheză cel ce vine [la Botez], Iar cel care-şi pune mâinile peste el să aducă închinare lui Dumnezeu, Stăpânul a toate, mulţumindu-I pentru făptura mâinilor Lui, că L-a trimis pe Fiul Său Cel Unul-Născut Hristos, ca să-l mântuiască pe om ştergându-i fărădelegile şi ca să-i ierte impietăţile şi păcatele şi să-l cureţe de toată întinăciunea sufletului şi a trupului [2 Co 7, 1], să-l sfinţească pe om după bunăvoirea bunătăţii Lui, să-l facă să priceapă voia Lui şi să-i lumineze ochii inimii lui [Ef\, 18] spre înţelegerea minunilor Lui, să-i facă cunoscute judecăţile dreptăţii Lui, ca să urască toată calea nedreptăţii şi să umble în calea adevărului [Ei 118, 7; 128, 29-30], ca să se învrednicească de baia naşterii din nou [Tit 3, 5] spre învierea cea în Hristos [Ef 1, 5]; ca sădit fiind întru asemănarea morţii lui Hristos [Rm 6, 5], să fie viu pentru Dumnezeu [Ga 2,19] în mintea, cuvântul şi acţiunea lui şi să fie numărat în cartea celor vii. s Iar după această mulţumire să fie instruit în cele privitoare la întruparea Donului, la Pătimirea, la învierea Lui din morţi şi la înălţarea Lui. 7 3 0 C a n o n u l O r t o d o x i e i 1. Canonul apostolic XL. Rănduială cum trebuie să fie binecuvântaţi de preoţi catehumenii care urmează să fie botezaţi şi ce anume trebuie să fie învăţaţi 1 Şi când catehumenul se va apropia de Botez, să fie învăţat cele privitoare la lepădarea/dezertarea de diavol şi la alăturarea/înregimentarea sa lui Hristos. Căci mai întâi trebuie să se abţină de la cele contrare şi atunci să fie introdus în taine, curăţindu-şi în prealabil inima de orice răutate, pată şi zbârciturâ [Ef 5, 27], şi abia atunci să se împărtăşească de cele Sfinte.2 Fiindcă aşa cum un bun agricultor curăţă mai întâi ogorul de spinii care au crescut în el şi abia apoi seamănă sămânţa, tot aşa şi voi trebuie să smulgeţi mai întâi din ei toată impietatea, şi abia apoi să aruncaţi în ei dreapta-credinţă şi să-i învredniciţi de Botez. 3 Căci şi Domnul nostru ne-a îndemnat aşa, zicând: „Faceţi mai întâi învăţăcei toate neamurile păgâne”, şi abia după aceea a adăugat: „şi botezaţi-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” [Mt 28,19]. XLI. Renunţarea catehumenului la cel potrivnic şi adeziunea sa la Hristosul lui Dumnezeu 1 Deci la lepădarea/dezertarea sa, cel care se botează să vestească aşa: ' — Mă lepăd/dezertez de Satana, de lucrurile lui, de pompele lui, de adorările lui, de îngerii lui, de născocirile lui şi dc toate cele aflate sub stăpânirea lui. Iar după lepădare/dezertare cel ce se alătură/înregimenlcază să spună aşa: — Mă alătur/înregimentez lui Hristos. 3 Cred şi mă botez într-Un Dumnezeu nenăscut, singurul Dumnezeu adevărat [In 17, 3], Atoateţiitorul, Tatăl lui Hristos, Creator şi Meşter a toate, din care sunt toate [/ Co 8, 6 ].5 Şi în Domnul nostru lisus Hristos, Fiul Lui Unul-Născut, Născut mai întâi decât toată creaţia [Col 1, 15], născut, nu creat, mai înainte dc veci din bunăvoirea Tatălui, prin Care s-au făcut toate [/ Co 8, 6], cele din ceruri şi cele de pe pământ, văzute şi nevăzute, 6 Care în zilele de pe urmă S-a pogorât din ceruri şi a luat trup, S-a născut din sfânta Fecioară Maria, a vieţuit cu cuvioşie după legile lui Dumnezeu Tatăl Său, a fost răstignit pe vremea lui Ponţiu Pilat, a murit pentru noi şi a înviat din morţi a treia zi după pătimirea Sa, S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui, şi iarăşi va veni cu slavă la sfârşitul lumii să judece viii şi morţii, şi a Cărui stăpânire nu va avea sfârşit [Lc 1, 33]. 7 Mă botez şi în Duhul Sfânt, Care este Mângâietorul, Care a lucrat în toţi sfinţii cei din veac, iar mai apoi a fost trimis de Tatăl şi apostolilor după făgăduinţă Mântuitorului nostru şi Domnului lisus Hristos, iar după apostoli şi tuturor celor ce cred în sfânta Biserică catholică şi apostolică. 8 Cred şi în învierea cărnii, în iertarea păcatelor, în împărăţia cerurilor şi în viaţa veacului ce va să vină. IV.4. Constituţiile S fin ţilo r A p o sto li prin Clemen t 731 XLII. Mulţumire privitoare la ungerea cu untdelemnul tainic ' Şi după făgăduinţa aceasta vine în ordine şi la ungerea cu untdelemn. ' Acesta e binecuvântat de arhiereu spre iertarea păcatelor şi pregătirea botezului. 3 Fiindcă acesta îl cheamă pe Dumnezeu Cel Nenăscut, Tatăl lui Hristos, împăratul întregii firi simţite şi gândite, ca să sfinţească untdelemnul în Numele Domnului Iisus şi să-i dea har duhovnicesc şi putere lucrătoare, iertare a păcatelor şi pregătire a mărturisirii Botezului, ca, dezlegat de orice impietate, cel uns să se facă vrednic de iniţiere potrivit poruncii Unului-Născut. XLIII. Mulţumire privitoare la apa tainică 1 După care vine la apă. 2 Preotul o binecuvântează şi slăveşte pe Stăpânul Dumnezeu Atoateţiitorul, Tatăl Dumnezeului Unul-Născut, mulţumindu-I pentru că L-a trimis pe Fiul Său să Se întrupeze pentru noi, ca să ne mântuiască, pentru că a suportat ca Acesta să Se facă în întruparea Sa ascultător întru toate [Flp 2, 8], să vestească împărăţia cerurilor, iertarea păcatelor, învierea morţilor. 3 Pentru acestea, după El [Tatăl] şi din pricina Lui [preotul] aduce închinare şi însuşi Dumnezeului Unul-Născut, mulţumindu-I pentru că a primit pentru toţi moartea pe cruce, şi drept închipuire [typos] a ei a dat Botezul naşterii din nou. 4 Şi apoi dă slavă pentru că în numele lui Hristos, Dumnezeu Domnul a toate în Duhul Sfânt n-a respins neamul omenesc, ci în diverse timpuri a lucrat diferite pronii: mai întâi în rai dându-i lui Adam spre desfătare drept locuinţă raiul, apoi punându-i tot din motive de pronie o poruncă şi izgonindu-1 cu dreptate când a păcătuit, dar nerespingându-1 din bunătate cu totul, ci educându-i pe cei care i-au urmat în diverse feluri; ca la sfârşitul veacului a trimis pe Fiul Său să Se facă om pentru oameni şi să primească toate cele omeneşti afară de păcat [Evr 4, 15]. 5 Acum deci preotul să-L cheme pentru Botez şi să spună zicând: — Priveşte din cer şi sfinţeşte apa aceasta! Dă-i ei har şi putere ca, după porunca Hristosului Tău, cel care se va boteza să fie răstignit, să moară, să fie îngropat şi să învie împreună cu El spre învierea cea întru El [Rm 6, 2-8. 11], murind păcatului şi fiind viu pentru dreptate [Rm 8, 10; Col 3, 5]. XLIV. Mulţumire privitoare la Mirul tainic 1 Iar după ce l-a botezat în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt [Mt 28, 19], să-l ungă cu mir zicând: 2 — Doamne, Dumnezeule Cel Nenăscut şi fără stăpân, Domn a toate, Care ai dat între toate neamurile bună-mireasma cunoaşterii Evangheliei [2 Co 2, 14], Tu fa şi acum ca acest mir să lucreze asupra acestui botezat, ca 7 3 2 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul aposlolic bună-mireasmă a Hristosului Tău să rămână în el sigură şi fixă şi, murind el împreună cu El, să fie şi viu împreună cu El [2 Co 7, 3]. 3 Acestea să le zică şi cele ce urmează acestora, fiindcă aceasta e puterea punerii mâinilor peste fiecare element; căci dacă nu se face această invocare peste fiecare din ele de către un preot evlavios, cel botezat coboară numai în apă ca iudeii, şi-şi dă jos doar murdăria trupului, nu şi murdăria sufletului. XLV. Rugăciunea noilor iniţiaţi 1 După aceasta, stând în picioare, botezatul să se roage rugăciunea pe care ne-a învăţat-o Domnul [Ml 6, 9]. Este necesar ca cel înviat să stea în picioare şi să se roage, pentru că tot cel sculat stă drept; şi el deci, murind împreună cu Hristos şi înviind împreună cu El, stă în picioare. 2 Să se roage însă spre răsărit, întrucât aşa stă scris în cartea a doua a Cronicilor: după ce s-a săvârşit templul Domnului de împăratul Solomon, la tâmosirea Iui „preoţii, leviţii şi cântăreţii cu chimvale, harfe şi chitare au stat în partea de răsărit a jertfelnicului lăudând, mărturisind şi zicând [2 Par 5, 1113]: Lăudaţi pe Domnul că e bun, că în veac este mila Lui! [P.v 134, 3]”. 3 Iar după prima rugăciune să se roage acestea: — Dumnezeule Atoateţiitorule, Tatăl Hristosului Tău, al Fiului Tău Unul- Născut, dă-mi trup nepătat, inimă curată [Ps 50, 12], minte veghetoare, cunoaştere nerătăcită, venire a Duhului Sfânt spre agonisirea şi încredinţarea adevărului Hristosului Tău, prin Care să-Ţi fie slavă în Duhul Sfânt în veci. Amin. 4 Acestea am socotit drept să le rânduim despre catehumeni.