Rugăciune care vesteşte diversele providenţe

Rugăciune care vesteşte diversele providenţe 1 învrednicindu-ne de atât de mari lucruri bune de la El, să-L rugăm cu implorare, chemându-L printr-o cerere necontenită şi zicând: ' — Mântuitorul nostru veşnic, împăratul dumnezeilor [£57 4, 17], Cel ce eşti Singur Atoateţiitor şi Domn, Dumnezeul tuturor celor ce sunt şi Dumnezeul sfinţilor şi al ireproşabililor părinţilor noştri dinaintea noastră, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi lacob [Iş 3, 16; FA 3, 13], Cel milostiv şi îndurător, Cel îndelung-răbdător şi mult-milostiv [Ioil 2, 13], Care vede orice inimă dezgolită şi Căruia I se descoperă orice gând ascuns, către Tine strigă sufletele drepţilor, întru Tine şi-au pus nădejdile cuvioşii, Tatăl celor ireproşabili, Cel care asculţi pe cei care Te cheamă după dreptate, Care ştii şi cererile tăcute — căci pronia Ta se întinde până în măruntaiele oamenilor şi prin conştiinţă cercetezi gândul fiecăruia — în orice regiune a lumii locuite Ţi se înalţă tămâie prin rugăciune şi cuvinte. J Cel care ai aşezat veacul de acum ca pe o arenă a dreptăţii, Care, prin cunoaşterea înnăscută şi judecata naturală şi din glasul Legii, ai arătat fiecăruia că agoniseala bogăţiei nu e veşnică, că frumuseţea falnică nu e eternă, că tăria puterii se destramă uşor, că toate sunt abur şi zădărnicie, şi singură conştiinţa care nu se ascunde rămâne urcând cu adevărul prin ceruri, că ea primeşte chezăşia desfătării viitoare şi, înainte chiar ca făgăduinţa acestei naşteri din nou să se împlinească, acest suflet se bucură plin de speranţă; 4 căci de la început, când strămoşul nostru Avraam a apucat- o pe calea adevărului, l-ai călăuzit prin vis, l-ai învăţat ce este veacul de acum [Fc 12], şi credinţa a premers cunoaşterii lui, iar credinţei i-a urmat legământul, căci ai zis: „Voi face sămânţa ta ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării” [Fc 13, 16; 22, 17]; 5 mai mult, i l-ai dăruit pe Isaac şi, cunoscând că el va fi prin purtare asemenea lui, Te-ai numit şi Dumnezeul lui, spunând: „Voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine” [Fc 26, 3; 17, 7]; iar când părintele nostru lacob s-a dus în Mesopotamia, i l-ai arătat pe Hristos, prin care i-a grăit zicând: „Iată Eu sunt cu tine şi te voi face să creşti şi te voi înmulţi foarte” [Fc 28, 15; 48, 4]; 6 iar lui Moise, credinciosul şi sfântul Tău slujitor, aşa i-ai spus la vedenia rugului: „Eu sunt Cel ce sunt; acesta e 7 2 4 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic Numele Meu veşnic şi aducere-aminte pentru generaţiile generaţiilor” [Iş 3, 14-15],7 Apărătorule al neamului lui Avraam, binecuvântat eşti în veci. XXXIV. Rugăciune care vesteşte diversele creaţiuni ' — Binecuvântat eşti, Doamne, împărate ale veacurilor [I Tim 1,17], Care prin Hristos ai făcut toate şi prin El ai împodobit la început cele netocmite [Fc 1, 1.2.6], Care ai separat apele printr-un firmament, Care ai pus în ele duh de viaţă, Care ai aşezat pământul şi ai întins cerul [Ps 103, 2] şi ai împodobit alcătuirea/constituţia exactă a fiecărei creaturi. 2 Căci prin gândirea Ta, Stăpâne, lumea e plină de strălucire, iar cerul, înfipt ca o boltă [/s 40,22], sclipeşte de stele ca mângâiere pentru întuneric, lumina şi soarele s-au născut pentru zile şi naşterea de roade, luna creşte şi se micşorează spre schimbarea timpurilor; noaptea şi-a primit numele, ziua a fost chemată iar din mijlocul adâncului s-a arătat un firmament, şi Tu ai zis să se adune apele şi să se arate uscatul [Fc 1,9]. 3 Iar marea aceasta cine o va putea zugrăvi? Ea care vine furioasă din larg şi se întoarce din drum oprită de la ţărm de porunca Ta, căci Tu ai zis că în el se vor zdrobi valurile ei [Iov 38, II], şi ai făcut-o ca să umble în ea vietăţi mici şi mari şi corăbii [Ps 103, 25 26] .4 După care a înverzit pământul zugrăvit cu tot felul de flori şi cu o mulţime de feluriţi pomi, iar luminătorii atotstrălucitori puşi peste ei îşi urmează neabătut cursa, neabătându-se cu nimic de la porunca Ta, ci unde porunceşti acolo răsar şi apun ca semne ale timpurilor şi anilor [Fc 1,14] făcând schimbarea muncii oamenilor.4 După care au fost făcute diferitele specii dc animale terestre, acvatice, aeriene şi amfibii şi înţelepciunea meşteşugită a proniei tale le acordă purtarea de grijă potrivită fiecăruia; căci aşa cum nu s-a relaxat producând diversele specii, tot aşa n-a neglijat nici purtarea dc grijă de fiecare. 6 Iar ca sfarşit/scop [tetos] al creaţiei ai făcut vietatea cuvântătoare/animalul raţional, cetăţeanul lumii, poruncind înţelepciunii tale şi zicând: „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră” [FA 1, 26]; l-ai arătat o podoabă a lumii, plămădindu-1 din cele patru stihii, fâcându-i sufletul din nimic, dăruindu- i cinci simţuri şi punând mintea/inteligenţa vizitiu peste carul simţurilor sufletului. 7 Şi peste toate acesta, Stăpâne Doamne, cine va povesti după vrednicie mişcarea norilor purtători de ploaie, strălucirea fulgerului, bubuitul tunetelor, toate foarte potrivite pentru dăruirea unei hrane corespunzătoare şi amestecul armonios al diverselor forme de aer. 4 Dar pe omul care nu Te-a ascultat l-ai lipsit de răsplata vieţii, nefâcându-1 să piară însă cu totul, ci după ce a adormit puţină vreme, l-ai chemat cu jurământ la o naştere din nou şi ai desfiinţat legea morţii Tu, Care îi faci vii pe cei morţi prin Iisus Hristos, nădejdea noastră [I Tim 1,1].