Despre conduita creştinului

Despre conduita creştinului Despre conduita [politeia] creştinului, despre mulţumire şi despre iniţierea creştină I. Că sunt două căi, una a vieţii şi alta a morţii'3 1 După ce Moise legiuitorul a zis israeliţilor: „lată am pus înaintea feţei voastre calea vieţii şi calea morţii” [Ir 21, 8] adăugând: „Alege viaţa, ca să fii viu” [Dt 30, 19], iar profetul Ilie spune poporului: „Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, umblaţi pe urmele Lui” [3 Rg 18,21], pe drept cuvânt a spus şi Domnul Iisus: „Nimeni nu poate sluji la doi domni; căci sau pe unul îl va urî şi pe altul îl va iubi, sau de unul se va ataşa iar pe celălalt îl va dispreţul” [Ml 6, 24] .2 Urmând şi noi pe învăţătorul Hristos Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, şi mai ales al credincioşilor [I Tim 4, 10], spunem în chip necesar că sunt două căi: una a vieţii şi alta a morţii. 3 Dar ele n-au nici o comparaţie între ele, căci mare e diferenţa lor, sau mai bine zis sunt cu totul separate: calea vieţii este cea naturală/ firească, iar calea morţii e adăugată ulterior, ea neexistând din voia lui Dumnezeu [Sol 1, 13; 2, 24], ci din uneltirea celui străin [diavolului]. II. îndemnuri etice din poruncile Domnului in acord cu vechea poruncă a Legilor dumnezeieşti; interzicere a mâniei, uciderii, stricăciunii, adulterului şi a oricărei practici sodomeşti 1 Aşadar prima e calea vieţii. Şi ea este cea pe care o porunceşte Legea: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău” [Dt 6, 5; Mc 12, 30-33] pe El Unul şi Singurul, „pc lângă Care nu este altul, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi” [Lv 19, 18]; şi: „Tot ce nu vrei să ţi se facă ţie, nu fa nici tu altuia” [Mc 7 , 12; FA 15, 20. 28], adică: „Ceea ce urăşti tu, nu fa altuia” [Tob 4, 15]. 2 „Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugafi-vă pentru cei ce vă vorbesc de rău [Lc 6, 28], iubiţi pe vrăjmaşii voştri [Mt 5,44]. Căci ce har veţi avea dacă-i iubiţi pe cei care vă iubesc? Pentru că şi păgânii fac acest lucru [Mt 5, 46-47].” Voi însă iubiţi-i pe cei care vă urăsc [Lc 6, 27]. Şi nu veţi avea duşman. 3 „Să nu urăşti nici un om, nici egiptean, nici idumeu” [Dt 23, 8], căci toţi sunt lucrul lui Dumnezeu. Fugiţi deci nu de firile, ci de socotinţele celor răi. 4 „Abţineţi-vă de la poftele trupeşti şi lumeşti [1 Ptr 2, 11; Tit 2, 12]. Dacă-ţi dă cineva o palmă pe obrazul drept, întoarce-1 şi pe celălalt [Mt 5, 39]”, nu pentru că apărarea e nedreaptă, dar neţinerea-minte a răului e mai de preţ; 3 Prima secţiune, § I-XXXII, reprezintă o prelucrare a Didahiei celor Doisprezece Apostoli (cf. mai sus, p. 565-572). IV.4 . C o n s titu ţiile S f in ţ ilo r A p o s to li p r in C l em e n t 713 căci zice David: „De am răsplătit cu rău celor ce mi-au făcut rele” [Pi 7, 5]. J „Dacă-ţi va cere cineva să mergi cu el o milă, mergi cu el două, iar celui ce vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa [Mt 5, 41. 40] şi nu cere nimic de la cel care ia cele ale tale [Le 6, 30]. 6 Dă-i celui care cere de la tine şi nu-ţi închide mâna de la cel care vrea să se împrumute de la tine [Mt 5, 42], căci omul drept e îndurător şi împrumută [Pi 111, 5]. Căci Tatăl Care face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi face să ploaie şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi, vrea să dăm tuturor [Mt 5, 45].” ' Lucru drept este aşadar a da tuturor din osteneli proprii, căci zice [Solomon]: „Cinsteşte pe Domnul din ostenelile tale drepte” [Pr 3, 9]. Dar trebuie preferaţi sfinţii.

• „Să nu ucizi” [Iş 20, 15], adică să nu-1 distrugi pe omul asemenea ţie,

fiindcă desfiinţezi cele făcute frumos; nu că orice omor ar fi rău, ci numai acela al celui nevinovat, dar el este rezervat doar magistraţilor însărcinaţi cu justiţia. 9 „Să nu faci adulter” [Iş 20, 13], fiindcă desparţi în două o singură came, pentru că zice [Domnul]: „Şi vor fi cei doi o singură came” [Fc 2, 24]. Pentru că prin fire, înţelegere, unire, dispoziţie, viaţă şi purtare bărbatul şi femeia sunt una, fiind separaţi prin înfăţişare şi număr. 10 Să nu strici copiii [Lv 18, 22], căci contrar firii este răul născut în Sodoma [Fc 19], care a ajuns pradă focului mistuitor trimis de Dumnezeu. „Blestemat să fie unul ca acesta, şi tot poporul să spună: Fie! Fie!” [Dt 27, 15-16]. "Să nu desfrânezi, „căci nu va fi desfrânat între fiii lui Israel” [Dt 23,18]. 12 „Să nu furi” [/ş 20, 14], căci în Israel, Ahar care a furat în Ierihon a fost omorât cu pietre [los 7]; Ghiezi care a furat şi minţit, a moştenit lepra lui Neeman [4 Rg 5, 20-27]; iar Iuda care fura cele ale săracilor [In 12, 6] L-a predat iudeilor pe Domnul slavei [/ Co 2, 8], după care părându-i rău s-a spânzurat [Mt 27, 3-10], a crăpat pe mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele [FA 1, 18]; iar Anania şi Safira, femeia lui, furând cele ale lor şi punând la încercare Duhul Domnului, au murit pe loc prin hotărârea lui Petru, tovarăşul nostru de apostolie [FA 5]. III. Interzicere a vrăjitoriei, infanticidului, jurământului strâmb şi mărturiei mincinoase 1 1 Să nu practici magia, nici vrăjitoria, căci zice [Domnul]: „Pe vrăjitori să nu-i lăsaţi în viaţă” [Zş 22, 17]. ' Să nu omori copilul tău prin avort, nici să ucizi pe cel născut, căci orice embrion format care a primit suflet de la Dumnezeu va fi răzbunat dacă va fi ucis [Iş 21, 23], pentru că a fost suprimat în chip nedrept. 7 1 4 C a n o n u l O r t o d o x ie i I. C a n o n u l apostolic 3 „Să nu pofteşti cele ale aproapelui tău, nici femeia, nici copilul, nici boul, nici ţarina” [Iş 20, 17]. 4 Să nu juri strâmb, căci s-a spus să nu juri deloc [Mt 5, 33-34]; iar dacă nu, jură măcar bine, pentru că „lăudat va fi tot cel ce se jură întru El” [Ps 62, 12]. 5 „Să nu dai mărturie mincinoasă” [/ş 20, 16], pentru că „Cine defaimă pe cel sărac întărâtă pe Cel ce l-a făcut pe el” [Pr 14, 3]. IV. Interzicere a vorbirii de rău, fierberii lăuntrice şi prefăcătoriei, contradicţiei, minciunii, lăcomiei şi făţărniciei 1 Să nu vorbeşti de rău, căci se spune: „Să nu iubeşti vorbirea de rău, ca să nu fii nimicit” [Pr 20, 13]. Nici să nu ţii minte răul, căci se spune: „Căile celor ce ţin minte răul merg spre moarte” [Pr 12, 28].' Nu fi duplicitar nici în gândire, nici cu limba, căci se spune: „Cursă tare sunt pentru bărbat buzele lui” [Pr 6, 2] şi: „Bărbatul limbut nu va avea cale dreaptă pe pământ” [Pr 139, 12]. Să nu vorbeşti în gol, „căci pentru orice cuvânt deşert veţi da socoteală” [Mt 12, 36]. 4 „Să nu minţi” [Lv 19, 11] căci se spune: „Pierde-vei pe toţi cei care grăiesc minciuna” [/N 5, 7]. 5 Nu fi lacom, nici răpitor, căci se spune: „Vai celui care pofteşte cu lăcomie rea pe aproapele lui” [Ave 2, 9] .6 Nu fi făţarnic ca să nu-ţi pui parte împreună cu ci [Mt 24, 51 ]. V. Interzicere a răutăţii, părtinirii, furiei, mizantropiei şi geloziei 1 Să nu fii răutăcios, nici trufaş, „căci Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă” [Pr 3, 34; I Ptr 5, 5]. ' Să nu fii părtinitor la judecată, pentru că „a Domnului este judecata” [Dt 1, 17].3 Să nu urăşti pc nimeni. „Să nu mustri cu mustrare pe fratele tău şi nu vei avea păcat din pricina lui" [Lv 19, 17]; şi: „Mustră pe cel înţelept şi te va iubi” [Pr 9, 8] .4 Fugi dc orice rău şi de orice lucru seamănă cu el, căci se spune: „Abţine-te de la nedreptate şi tremurul nu se va apropia de tine!” [Is 54, 14]. 1 Nu fi furios, nici invidios, nici gelos, nici nebun, nici îndrăzneţ, ca să nu suferi cele ale lui Cain, Saul şi Ioab: pentru că primul l-a ucis pe fratele său Abel pentru că acesta a fost preferat de Dumnezeu şi pentru că jertfa lui a fost primită [Fc 4]; al doilea l-a prigonit pe cuviosul David care-1 biruise pe Goliat filisteanul, fiind gelos pe el pentru ovaţiile dansatoarelor [/ Rg 17-18]; iar al treilea a omorât doi generali: pe Abner al lui Israel şi pe Amasa din Iuda [3 Rg 2, 32]. VI. VI. Interzicere a ghicitului, descântecului, poftelor rele şi a celorlalte lucruri oprite ' Nu fi ghicitor, pentru că aceasta duce la idolatrie, iar Samuel spune: „Ghicitul e păcat” [/ Rg 15, 23] şi: „Să nu fie ghicit în Iacob, nici prezicere IV.4. C o n s t itu ţi i le S f in ţ ilo r A p o s to li p r in C l em e n t 7 1 5 în Israel” [Nm 23, 23]. 2 „Să nu se găsească la tine cei care trec pe fiii sau fiicele tale prin foc, nici prezicător, nici ghicitor, vrăjitor sau fermecător, nici descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici cei ce vorbesc cu morţii, căci urâciune este înaintea lui Dumnezeu tot cel ce face acestea” [Dl 18, 10-12]; căci pe toate acestea le-a interzis Legea. 3 Nu pofti cele rele, căci ele te vor conduce la o mulţime nemăsurată de păcate. 4 Nu vorbi, nici nu privi neruşinat, nici nu te îmbăta, căci din acestea se nasc desfrâurile şi adulterele.5 Nu fi iubitor de arginţi, ca nu cumva să slujeşti mamonei în locul lui Dumnezeu [Ml 6, 24]. 6 Nu iubi slava deşartă şi nu fi înfumurat, nici cu mintea pe sus, căci din toate acestea se naşte trufia; adu-ţi aminte de [David] care spunea: „Doamne, nu s-a înălţat inima mea, nici nu s-au înfumurat ochii mei, nici n-am umblat după lucruri mari, nici în lucruri minunate mai presus de mine; dimpotrivă, mi-am smerit cugetul” [Ps 130, 1-2]. VIL Interzicere a murmurârii, aroganţei, trufiei şi temerităţii 1 Nu murmura, aducându-ţi aminte de pedeapsa pe care au suferit-o cei care au murmurat împotriva lui Moise [Nm 12; 14].2 Nu fi arogant, nici răuvoitor, nici cu inima învârtoşată, nici irascibil, nici meschin, căci toate acestea duc la blasfemie. 3 Fii însă blând ca Moise şi David, căci „cei blânzi vor moşteni pământul” [Mt 5, 5]. VIII. Despre îndelungă-răbdare, nerăutate, blândeţe şi îndurare 1 Fii îndelung-răbdător, căci unul ca acesta are multă chibzuinţă, pentru că „laşul e un nebun tare” [Pr 14, 29]. 2 Fii milostiv, căci „fericiţi sunt cei milostivi, că aceia sc vor milui” [Mt 5, 7]. 3 Fii lipsit de răutate, liniştit, bun, tremurând la cuvintele lui Dumnezeu [Ps 66, 2]. 4 Nu te înălţa pe tine însuţi ca fariseul, pentru că „tot cel care se înalţă pe sine însuşi va fi umilit” [Lc 18, 9-14] şi: „Ce este înalt la oameni e urâciune la Dumnezeu” [Lc 16, 15]. 5 Nu da sufletului tău îndrăzneală, pentru că „bărbatul îndrăzneţ va cădea în rele” [Pr 13, 17] .6 Nu umbla cu nebunii, ci cu înţelepţii şi drepţii. 7 Primeşte cu bunăvoinţă suferinţele care ţi se întâmplă, iar necazurile fără întristare, ştiind că ţi se va da răsplată de la Dumnezeu ca lui Iov [42] şi Lazăr [Lc 16, 22]. IX. IX. Că învăţătorii potrivit lui Hristos trebuie socotiţi mai mari decât părinţii, pentru că primii ne oferă existenţa fericită, iar ultimii doar existenţa 1 Slăveşte pe cel care-ţi grăieşte cuvântul lui Dumnezeu [Evr 13, 7], adu-ţi aminte de el ziua şi noaptea, cinsteşte-1 nu ca pe o pricină a naşterii tale, ci ca pe unul care-ţi oferă existenţa bună, fiindcă unde e învăţătura despre 716 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic Dumnezeu, acolo e de faţă şi Dumnezeu.2 Caută în fiecare zi faţa sfinţilor, ca să te odihneşti în cuvintele lor. X. Că nu trebuie să ne rupem în schismă de sfinţi, ci să facem pace între cei ce se cearcă şi să judecăm drept, nu părtinitor 1 Să nu faci schisme faţă de sfinţi, aducându-ţi aminte de ce s-a întâmplat cu tovarăşii lui Core [Nm 16]. 2 Fă pace ca Moise între cei ce se luptă [/ş 2,13], împăcând spre prietenie. 3 Judecă drept, „căci a Domnului este judecata” [Dl 1, 17]. ^Nu te uita la faţa omului când mustri pentru o cădere, aşa cum au făcut Ilie şi Miheia cu Ahab [3 Rg 18, 22], Abdmelec etiopianul cu Sedechia [Ir 45], Natan cu David [2 Rg 12] şi loan [Botezătorul] cu Irod [Mt 14,4]. XI. Despre sufletul îndoielnic sau puţin credincios 1 Nu te îndoi în rugăciunea ta, dacă se va face sau nu [lac 1,6-7], căci mi-a spus mie, lui Petru, Domnul pe mare: „Puţin crcdinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” [Mt 14, 31]. XII. Despre facerea de b ine 1 Nu întinde mâna ca să iei şi nu o strânge când c vorba să dai [Sir 4, 31]. ' Dacă ai ceva prin lucrul mâinilor talc, dă, ca să lucrezi la răscumpărarea păcatelor tale, „căci prin milostenii şi credinţă se curăţă păcatele” [Pr 15,27]. Nu şovăi să dai săracului, nici să murmuri când dai, pentru că ştii cine e Cel ce-ţi va da în schimb răsplata, căci se spune: „Cine arc milă de cel sărac împrumută pe Domnul; după darul lui i se va în schimb şi lui” [Pr 19, 17]. Nu întoarce spatele celui lipsit, căci se spune: „Cinc-şi astupă urechile să nu-1 audă pe cel lipsit, va chema şi el şi nu va fi cine să-l audă" [Pr 21,31]. Să pui în comun toate cu fratele tău şi să nu spui că sunt ale tale, pentru că împărtăşirea de bunuri a fost făcută de Dumnezeu comună pentru toţi oamenii. XIII. Cum trebuie să se poarte stăpânii faţă de slujitorii lor şi cum trebuie să se supună slujitorii 1 Nu-ţi lua mâna ta de la fiul tău sau de la fiica ta, ci învaţă-i din tinereţe frica lui Dumnezeu, căci se spune: „Pedepseşte pe fiul tău, ca să-ţi fie nădejde bună” [Pr 19, 18]. 2 Nu porunci cu amărăciunea sufletului [5//· 4, 6] sclavului sau slujnicei tale care-şi pun încrederea în acelaşi Dumnezeu, ca să nu suspine pentru tine şi să-ţi vină mânie de la Dumnezeu. 3 Iar voi, sclavii, supuneţi-vă stăpânilor voştri ca unui chip [typos] al lui Dumnezeu cu ruşine şi frică, ca Domnului, nu ca unor oameni [Col 3, 23]. IV.4. Constituţiile S fin ţilo r A p o sto li p rin C lem en t 717 XIV. Despre făţărnicie, luarea-aminte la legi şi mărturisire 1 Să urăşti orice făţărnicie şi să faci tot ce e plăcut Domnului. 2 Nu lăsa poruncile Domnului, ci păzeşte ce ai primit de la El, fără a adăuga sau scoate nimic [Dt 4, 2; 13, 1], căci se spune: „Nu adăuga la cuvintele Lui, ca să nu te mustre şi să te facă mincinos” [Pr 30, 6]. 3 Mărturiseşte Domnului Dumnezeu păcatele tale şi nu mai adăuga la ele, ca să-ţi fie bine de la Domnul Dumnezeul tău. Care nu vrea moartea păcătosului, ci pocăinţa lui [Iz 33, 11; 18, 23]. XV. Despre cinstirea părinţilor 1 Cinsteşte-i pe tatăl şi pe mama ta ca pe nişte pricinuitori ai naşterii tale, ca să trăieşti ani lungi pe pământul pe care ţi-1 va da Domnul Dumnezeu [Dt 5, 16]." Nu trece cu vederea pe fraţii şi pe rudele tale, căci se spune: „Să nu treci cu vederea pe cei ai tăi din sămânţa ta” [Zs 58, 7]. XVI. Despre supunerea faţă de împărat şi dregători 1 Teme-te de împărat, ştiind că alegerea lui e a Domnului; cinsteşte-i pe dregătorii lui ca pc nişte slujitori/liturgi ai lui Dumnezeu [Rm 13,4—7], căci ei răzbună orice nedreptate: plătiţi-le de bunăvoie taxele, dările şi orice impozit. XVII. Despre conştiinţa curată a celor ce se roagă 1 în ziua răutăţii tale nu te du la rugăciunea ta înainte de a desfiinţa amărăciunea ta. ‘ Aceasta e calea vieţii, în care fie să ne găsim prin Iisus Hristos Domnul nostru. XVIII. Despre calea introdusă ulterior de cel străin că e plină de fărădelege ' Calea morţii se vede în faptele rele, căci în ea este necunoaşterea lui Dumnezeu şi introducerea mai multor zei, prin care vin ucideri, adultere, desfrânări, jurăminte strâmbe, pofte, fărădelege, furturi, idolatrii, magii, vrăjitorii, răpiri, mărturii mincinoase, făţărnicii, duplicităţi, viclenie, trufie, răutate, aroganţă, lăcomie, vorbirea de ruşine, gelozia, îndrăzneala, mintea pe sus, trufia, lipsa de frică, prigonirea celor buni, duşmănia adevărului, iubirea minciunii, necunoaşterea dreptăţii. 2 Căci cei care fac acestea nu se alipesc de bine, nici de judecata dreaptă, nu veghează pentru bine, ci pentru rău, sunt departe de blândeţe şi răbdare, iubesc cele deşarte, urmăresc răsplătiri, nu miluiesc pe cel sărac, nu suferă cu cel în suferinţe; nu cunosc pe Cel care i-a făcut, sunt ucigaşi de copii, stricători ai plăsmuirii lui Dumnezeu, întorc spatele celui lipsit, se uită de sus la cei săraci, sunt atotpăcătoşi. Izbăviţi-vă, copii, de toate acestea. 7 1 8 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic XIX. Că nu trebuie să ne abatem de la dreapta-credinţă nici la dreapta, nici la stânga 1 Vezi ca nimeni să nu te rătăcească de la dreapta-credinţă [eusebeia], căci se spune: „Să nu înclini nici la dreapta, nici la stânga, ca să reuşeşti în tot ce faci” [/os 1,7]; Nm 20, 17]; căci dacă te abaţi de la calea cea dreaptă, vei cădea într-o rea-credinţă. XX. Că nu trebuie să socotim rău vreuna din mâncărurile puse înainte, ci să gustăm din ele cu mulţumire şi rănduială 1 Despre mâncăruri îţi spune Domnul: „Să mâncaţi cele bune ale pământului” [/s 1, 19], şi: „Să mâncaţi orice came ca pe o legumă şi iarbă, dar să nu verşi sânge” [Fc 9, 3; Dt 15, 23]. „Căci nu cele care intră în gură spurcă pe om, pentru că ele intră în pântec şi sunt scoase afară în latrine, ci cele care ies îl spurcă pe om” [Mt 15, 11], adică blasfcmiile, bârfele şi cele asemenea. ' Tu însă mănâncă măduva pământului cu dreptate [Fc 45, 18], căci „dacă e ceva frumos e al Lui, dacă c ceva bun e al Lui: grâul pentru tineri şi vinul înmiresmat pentru fecioare [Za 9, 17], căci cine va mânca sau va bea fără El [Ecc 2, 25]?”. XXI. Că trebuie fugit de mâncarea idolotitelor 1 Fugiţi însă de cărnurile jertfite idolilor [idololite], fiindcă sunt jertfite în cinstea demonilor, adică spre insulta Unului Dumnezeu; ca să nu vă faceţi părtaşi ai demonilor [/ Co 10, 20]. XXII. Rănduială a Domnului cu privire la Bote: şi cum trebuie botezat ' Iar despre botez, episcope sau preote, spunem să botezi aşa cum ne-a poruncit Domnul, zicând: „Mergeţi şi faceţi învăţăcei toate neamurile păgâne, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să păzească toate câte am poruncit Eu vouă” [Mt 28, 19-20]: în numele Tatălui Care a trimis [In 17, 3. 25], al lui Hristos Care a venit şi al Mângâietorului Care a dat mărturie [In 15, 26].' Dar mai întâi să-i ungi cu untdelemn sfânt, după care să botezi în apă, iar la sfârşit să pecetluieşti cu mir, pentru ca ungerea să fie o împărtăşire a Duhului Sfânt, apa un simbol al morţii, iar mirul o pecete a legămintelor. 3 Iar dacă nu e nici untdelemn, nici mir, e de ajuns apa şi pentru ungerea şi pentru pecetea şi pentru mărturisirea celui ce moare sau mai degrabă moare împreună cu Hristos. 4 Dar cel ce urmează să fie botezat să postească înainte de Botez, fiindcă şi Domnul, fiind botezat mai întâi de Ioan, a şezut după aceea în pustie şi a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi [Mt 4, 1-2].3 Dar El a fost botezat şi a postit nu fiindcă El, Cel curat IV.4. C o n stitu ţiile S fin ţilo r A p o sto li p rin Clemen t 7 1 9 şi sfânt prin fire, avea nevoie de spălare, de post sau curăţire, ci ca să dea mărturie lui loan adevărul şi să ne dea nouă un exemplu. 6 Prin urmare, Domnul a fost botezat nu întru pătimirea, moartea sau învierea Lui, căci nimic din acestea nu se făcuseră încă, ci pentru o altă rânduială; de aceea în libertatea Sa El posteşte după botez ca Domn al lui loan. Dar cel iniţiat în moartea Lui [Rm 6, 3] trebuie mai întâi să postească şi apoi să fie botezat, căci nu este drept ca acela care a fost îngropat şi a înviat împreună cu El să se mâhnească de însăşi învierea lui; fiindcă omul nu este stăpân al rânduielii Mântuitorului, pentru că unul e Stăpân, iar celălalt ascultător. XXIII. In care zile ale săptămânii trebuie postit şi în care nu, şi de ce anume 1 Posturile voastre să nu fie împreună cu făţarnicii [fariseii; Mt 6, 16], fiindcă ei postesc lunea şi jo ia .' Voi însă postiţi sau cele cinci zile sau miercurea şi vinerea, pentru că miercurea a avut loc judecata împotriva Domnului şi Iuda a făgăduit predare Lui pe bani [Lc 22, 1-6], iar vinerea pentru că în ea Domnul a suferit pătimirea prin cruce sub Ponţiu Pilat [Mt 27] .3 Sâmbăta şi duminica însă prăznuiţi, pentru că una e o aducere-aminte de creaţie, iar alta de înviere. 3 O singură sâmbătă în tot anul să fie păzită îndeosebi: cea a îngropării Domnului, când se cuvine să postim, nu să prăznuim: căci câtă vreme Creatorul e sub pământ, doliul pentru El e mai tare decât bucuria pentru creaţie, întrucât prin fire şi demnitate Creatorul e mai de preţ decât creaturile Lui. XXIV. Cum trebuie să fie cei ce se roagă rugăciunea dată de Domnul 1 „Iar când vă rugaţi, nu o faceţi ca făţarnicii” [Mt 6, 5], ci cum ne-a poruncit Domnul în Evanghelie: „Aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău! Vină împărăţia Ta! Facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ! Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne lasă nouă datoriile noastre, precum şi noi lăsăm datornicilor noştri; şi nu ne duce pe noi în încercare/persecuţie, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin” [Mt 6, 9-13]. 2 Rugaţi-vă aşa de trei ori pe zi, pregătindu-vă să fiţi vrednici de înfierea Tatălui, ca nu cumva, chemându-L pe Tatăl cu nevrednicie, să fiţi mustraţi de El cum a auzit Israel fiul Lui întâi-născut odinioară: „Dacă sunt Tată, unde este slava Mea? Şi dacă sunt Domn, unde este frica de Mine?” [Mal 1,6]. 3 Pentru că slava părinţilor e cuvioşia fiilor şi cinstea stăpânilor e frica slugilor, aşa cum contrariul lor este lipsa de slavă şi anarhia. Căci spune [Domnul]: „Din pricina voastră numele Meu e hulit/blasfemiat între neamuri/păgâni” [Is 52, 5]. 7 2 0 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic XXV. Mulţumire tainică 1 Fiţi mulţumitori mereu, ca nişte robi credincioşi şi recunoscători, iar în Mulţumire/Euharistie spuneţi aşa: 2— îţi mulţumim, Tată al nostru, pentru viaţa pe care ne-ai făcut-o cunoscută prin Iisus Slujitorul [Paidos] Tău, prin Care ai făcut toate şi proniezi toate [Sol 6, 8], pe Care L-ai trimis să Se facă om spre mântuirea noastră, Căruia I-ai îngăduit să pătimească şi să moară, pe Care L-a înviat binevoind să-L slăveşti şi L-ai aşezat de-a dreapta Ta, şi prin Care ne-ai făgăduit şi învierea morţilor. 3 Tu, Stăpâne Atoateţiitorule, Dumnezeule veşnic, aşa cum aceasta era risipită şi, adunată fiind, s-a făcut o Pâine, aşa adună Biserica Ta de la marginile pământului [Mc 16, 19] întru împărăţia Ta. 4 îţi mulţumim încă, Tatăl nostru, pentru scumpul Sânge [/ Ptr 1, 19] al lui Iisus Hristos vărsat pentru noi şi pentru scumpul Trup, ale cărui închipuiri [antitypa] le celebrăm prin acestea, pentru că El însuşi ne-a poruncit să vestim moartea Lui [1 Co 11,26]. Prin El să-Ţi fie slava în veci. Amin. J însă nimeni dintre cei neiniţiaţi să nu mănânce din acestea, ci numai cei botezaţi în moartea Domnului [Rm 6, 3]. 6 Iar dacă unul din cei neiniţiaţi ar gusta ascunzându-se, îşi mănâncă osândă veşnică [I Co II, 29], pentru că neavând credinţa în Hristos s-a împărtăşit din cele ce nu e îngăduit spre pedepsirea lui. 7 Iar dacă cineva s-ar împărtăşi din neştiinţă, pe aceasta învăţaţi-1 repede cele elementare şi iniţiaţi-1 [botezaţi-1], ca să nu iasă dispreţuitor. XXVI. Mulţumire pentru dumnezeiasca împărtăşanie 1 Iar după împărtăşire aşa să mulţumiţi: 2 — îţi mulţumim, Dumnezeule şi Tată al lui Iisus Mântuitorul nostru, pentru sfântul Tău Nume pe care l-ai făcut să se sălăşluiască între noi, şi pentru cunoaşterea, credinţa, iubirea şi nemurirea pe care ni le-ai dat prin Iisus Slujitorul [Paidos] Tău. 3 Tu, Stăpâne Atoateţiitorule, Dumnezeul a toate, Care prin El ai creat lumea şi cele din ea şi ai sădit o lege în sufletele noastre şi ai pregătit pentru oameni cele spre împărtăşire, Dumnezeul sfinţilor şi ireproşabililor părinţilor noştri, Avraam, Isaac şi Iacob [7ş 3, 16; FA 3, 13], credincioşii Tăi robi, Dumnezeu Cel puternic, credincios, adevărat şi nemincinos în făgăduinţele Tale, Care L-ai trimis pe pământ pe Iisus Hristosul Tău să petreacă împreună cu oamenii [Bar 3, 37] ca om, fiind El Dumnezeu, Cuvânt şi om, şi să smulgă rătăcirea din rădăcină, 4 însuţi şi acum adu-Ţi aminte prin EI de sfântă Biserica aceasta, pe care ai câştigat-o cu scump sângele Hristosului Tău [FA 20, 28; 1 Ptr 1, 19], izbăveşte-o de tot răul [Mt 6, 13] şi desăvârşeşte-o în iubirea Ta şi adevărul Tău, iar pe noi toţi adună-ne în împărăţia Ta, pe care ai gătit-o pentru ea. 5 Maranatha [/ Co 16, 22]! Osana IV.4. Constituţiile S fin ţilo r A p o s to li p rin C lem en t 721 Fiului lui David [Mt 21,9]! Binecuvântat Cel ce vine în numele Domnului! Dumnezeu este Domnul şi ni S-a arătat nouă [Pi 117, 27] în trup! 6 Dacă e cineva sfânt, să vină! Iar dacă nu este, să se facă prin pocăinţă! Să îngăduiţi însă şi prezbiterilor voştri să mulţumească/spună Euharistia. XXVII. Mulţumire pentru dumnezeiescul Mir 1 Iar la Mir aşa să mulţumiţi: 2 — îţi mulţumim, Dumnezeule Creatorule a toate, şi pentru bună-mireasma Mirului şi pentru veacul nemuritor pe care ni l-ai făcut cunoscut prin Iisus Slujitorul [.Paidos] Tău; că a Ta este slava şi puterea în veci. Amin. XXVIII. Că nu trebui să fim indiferenţi faţă de cuminecare, ci să observăm dacă episcopul, prezbiterul sau diaconul e ortodox, şi să ne ferim de cei ce nu sunt aşa ‘ Dacă venind cineva va mulţumi aşa, primiţi-1 ca pe un învăţăcel al lui Hristos.' Dar dacă vesteşte altă învăţătură decât v-a predat-o Hristos prin noi, unuia ca acesta să nu-i îngăduiţi să mulţumească [să spună Euharistia], pentru că-L insultă pe Dumnezeu mai degrabă decât îl slăveşte. J Oricine vine la voi să fie pus la încercare şi aşa să fie primit; pentru că aveţi înţelegere şi puteţi cunoaşte dreapta şi stânga şi discerne învăţătorii mincinoşi de învăţătorii adevăraţi. 4 învăţătorului adevărat care vine la voi dăruiţi-i din suflet cele de lipsă, iar învăţătorului mincinos daţi-i cele de trebuinţă, dar nu-i primiţi rătăcirea, ca să nu vă întinaţi împreună cu el. 5 Orice profet sau învăţător adevărat care vine la noi e vrednic de hrană, ca un lucrător al cuvântului dreptăţii. XXIX. Rănduială despre aducerile de roade 1 Toată pârga din roadele teascului, ogorului, boilor şi oilor să le dai preoţilor, ca să se binecuvânteze hambarele tale şi roadele pământului tău [Dt 28, 4-5; 28, 33], să te întăreşti cu grâu, vin [Fc 27, 37] şi untdelemn, şi să sporească cirezile tale de boi şi turmele tale de oi [Dt 7, 13] .2 Toată zeciuiala să o dai orfanului şi văduvei, săracului şi străinului. 3 Toată pârga din pâinile scoase calde din cuptor sau din untdelemn, miere, pâine, struguri şi din celelalte să le dai preoţilor, iar din argintul, hainele şi din toată agoniseala ta să dai orfanului şi văduvei. XXX. Cum anume trebuie să prăznuim, adunăndu-ne, învierea Domnului 1 De ziua învierii Domnului, adică duminica, adunaţi-vă necontenit, mulţumind lui Dumnezeu şi mărturisind binefacerile pe care vi le-a făcut Dum7 2 2 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic nezeu prin Hristos izbăvindu-ne de neştiinţă, de rătăcire şi de legături, 2 ca jertfa voastră să fie ireproşabilă şi bine adusă lui Dumnezeu Care a zis despre Biserica Lui din toată lumea [oikoumeniken]: „In orice loc Mi se va aduce tămâiere şi jertfa curată, pentru că împărat mare sunt Eu, zice Domnul Atoateţiitorul, şi Numele Meu e minunat între neamuri/păgâni” [Mal 1,11. 14].