Ignatie Teoforul, episcopul Siriei Epistola catre Smyrna

Ignatie Teoforul, episcopul Siriei Epistola catre Smyrna Către Smyrneni Ignatie, cel numit şi Teoforul, Bisericii lui Dumnezeu Tatăl Cel Preaînalt şi a iubitului Său Fiu Iisus Hristos, celei binecuvântate cu toată harisma, celei pline de credinţă şi iubire, celei nelipsite de orice harismă, celei cu cea mai mare cuviinţă dumnezeiască şi purtătoarei de sfinţi, care este în Smyma Asiei, multă bucurie în nepătatul Duh şi în Cuvântul lui Dumnezeu. 1 1 Slăvesc pe Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care prin El v-a înţelepţit aşa. Căci am înţeles că sunteţi desăvârşiţi într-o credinţă neclintită ca pironiţi cu trupul şi cu duhul de crucea Domnului Iisus Hristos şi întăriţi în iubire de Sângele lui Hristos, plini de certitudine cu adevărat în Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel Întâi-Născul decât toată creaţia [Col 1, 15], Dumnezeu Cuvântul, Fiul Unul-Născut, Care după trup e din neamul lui David [cf. Rm 1,3], din Fecioara Maria, botezat de loan, ca să fie plinită de El toată dreptatea [M t 3, 15]; 2 Care a vieţuit cu cuvioşie fără păcat, iar pe vremea lui Ponţiu Pilat şi a tetrarhului Irod a fost pironit cu adevărat pentru noi cu trupul — de la care plecând suntem şi noi, adică de la de Dumnezeu fericita Lui Pătimire — ca să ridice semn [cf. Is 5, 26; 11, 12 etc.] în veci prin înviere pentru sfinţii şi credincioşii Lui, fie dintre iudei, fie dintre păgâni, [ca să-i adune] într-un singur trup/corp al Bisericii Lui. II ‘ Fiindcă toate acestea le-a pătimit pentru noi; şi a pătimit cu adevărat, nu în aparenţă, cum a şi înviat cu adevărat; nu cum spun unii din necredincioşi care, ruşinându-se de plăsmuirea omului, de cruce şi de însăşi moartea Lui, spun că în aparenţă, nu cu adevărat a luat asupra Sa trupul din Fecioara şi doar aparent a pătimit, uitând pe Cel ce a spus: „Cuvântul S-a făcut trup” [In 1, 14] şi: „Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl ridic” [In 2, 19], şi: „Dacă Mă voi înălţa de pe pământ, pe toţi îi voi trage la Mine” [In 12, 32]. II.2. Ignatie T eoforul, e p isco p u l Siriei, T re isp re z e c e ep isto le 45 3 2 Prin urmare Cuvântul a locuit în trup ca într-o casă, căci „înţelepciunea Şi-a zidit sieşi o casă” [Pr 9, 1]. Cuvântul Şi-a ridicat a treia zi templul dărâmat de iudeii luptători împotriva lui Hristos. Iar când trupul Lui a fost înălţat asemenea şarpelui de aramă din pustie [In 3, 14], i-a tras pe toţi la Sine spre mântuire veşnică. I I I1 Eu însă îl ştiu făcut în trup/corp nu numai în naşterea şi răstignirea Lui, ci îl cunosc şi cred că e în trup şi după învierea Lui. 2 Când a venit la cei din jurul lui Petru le-a zis: „Luaţi-Mă! Pipăiţi-Mă şi vedeţi că nu sunt demon fără trup, căci duhul n-are came şi oase cum Mă vedeţi pe Mine că am” [Lc 24, 39];3 Iar lui Toma îi spune: „Du degetul în întipăritura piroanelor şi du-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea” [In 21, 27], şi îndată a crezut că este însuşi Hristos; drept pentru care I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul!” [In 20, 28] .4 De aceea au dispreţuit şi moartea, căci e puţin lucm a spune că au dispreţuit ocările şi loviturile. 3 Dar n-a rămas numai la acestea, ci după ce li S-a arătat că S-a sculat cu adevărat, iar nu în mod aparent, a şi mâncat şi băut cu ei până la patruzeci de zile întregi [FA 10, 41]. Şi văzându-L ei aşa, S-a înălţat cu trupul la Cel ce L-a trimis, intrând iarăşi în slavă şi putere împreună cu acesta; căci spun cuvintele Scripturii [ta logia]: „Acest Iisus, Care S-a înălţat de la voi la cer, va veni în acelaşi fel în care L-aţi văzut mergând la cer” [FA 1, 11] .6 Iar dacă ei spun că la sfârşitul veacului va veni fără trup, cum îl vor vedea atunci cei ce L-au împuns şi recunoscându-L se vor bate în piept [Za 12, 10; In 19, 37]? Căci din pricina simplităţii firii lor cele necorporale n-au nici înfăţişare, nici figură ori vreo imitare a unei vietăţi care are o formă. IV1 Vă îndemn acestea, iubiţilor, ştiind că şi voi sunteţi aşa. Vreau să vă feresc însă dinainte de fiarele cu chip de om, cărora nu trebuie doar să le întoarceţi spatele, ci de care trebuie să şi fugiţi, şi doar să vă rugaţi pentru ei, dacă se vor pocăi cumva. 2 Căci dacă Domnul a fost doar în aparenţă în trup şi a fost răstignit doar în aparenţă, mă tem că şi eu sunt legat doar în aparenţă. Iar atunci de ce m-am dat pe mine însumi morţii, la foc, la sabie şi la fiare? Dar nu în aparenţă, ci cu adevărat rabd toate acestea pentru Dumnezeu ca să pătimesc împreună cu El Care-mi dă putere, căci de la mine însumi n-am atâta vlagă. V1 Necunoscându-L pe Acesta, unii L-au tăgăduit şi sunt avocaţi mai degrabă ai minciunii decât ai adevărului. Pe aceştia nu i-au convins nici profeţiile, nici Moise, dar până acum nici Evanghelia, nici pătimirile noastre ale fiecăruia. 2 Căci şi despre noi gândesc acelaşi lucm. Căci ce folos am, dacă cineva mă laudă pe mine, dar pe Domnul meu îl huleşte/blasfemiază, nemărturisindu- L Dumnezeu purtător de trup? Iar cine nu spune aceasta îl tăgăduieşte în chip desăvârşit fiind un purtător de cadavru. 3 Nu mi s-a pămt potrivit 4 5 4 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic să scriu numele lor, întrucât sunt ale unor necredincioşi; nici să-mi fie mie a-i pomeni până nu se vor pocăi. VI ' Nimeni să nu se lase dus în rătăcire! De nu crede cineva că Hristos Iisus a dus o viaţă în trup şi nu mărturiseşte crucea, pătimirea şi sângele Lui vărsat pentru mântuirea lumii, acesta nu va dobândi viaţă veşnică, chiar de-ar fi împărat, preot, demnitar, om simplu/fară carte, stăpân sau sclav, bărbat sau femeie. Cine poate să înţeleagă să înţeleagă, cine poate să audă să audă! [Ml 14, 11; 13, 13] .2 Locul, demnitatea şi bogăţia să nu îngâmfe pe nimeni, iar lipsa de slavă şi sărăcia să nu umilească pe nimeni; căci totul e credinţa în Dumnezeu şi nădejdea în Hristos, desfătarea de bunătăţile aşteptate şi iubirea de Dumnezeu şi cei de o seminţie. Căci zice [Scriptura]: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi” [Dt 6, 5; Ml 22, 37], iar Domnul spune: „Aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, Singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis” [In 17, 3], şi: „Poruncă nouă dau vouă: să vă iubiţi unii pe alţii; de aceste două porunci atârnă toată Legea şi Profeţii” [In 13, 34; Ml 22,40]. 3 Uitaţi-vă aşadar Ia cei ce cred altfel cum stabilesc drept lege că Tatăl e necunoscut şi cum au unii cu alţii o duşmănie lipsită de credinţă; nu se îngrijesc de iubire, nesocotesc cele aşteptate, socotesc statornice cele prezente, trec cu vederea poruncile, se uită de sus la văduvă şi orfan, scuipă pe cel necăjit, râd de cel legat în lanţuri. VII1 Se ruşinează de cruce, îşi bat joc de pătimire, iau în râs învierea. Sunt odrasle ale duhului care e obârşia răului, care prin femeie l-a scos pe Adam din poruncă, care prin Cain l-a ucis pe Abel, care s-a luptat cu Iov. care I-a acuzat pe Iosua al lui losedec, care a cerut să treacă prin sită credinţa apostolilor [Lc 22, 31], care a ridicat mulţimea iudaică împotriva Domnului, „care lucrează şi acum în fiii neascultării” [Ef 2, 2]; de care ne izbăveşte pe noi Domnul Iisus Hristos Care S-a rugat să nu lipsească credinţa apostolilor, rugându-se însă nu ca şi cum de la Sine însuşi n-ar fi putut să o păzească, ci bucurându-se de superioritatea Tatălui Său. 2 Se cuvine, aşadar, să vă ţineţi departe de unii ca aceştia şi să nu vorbiţi despre ei nici în particular, nici în public, ci să luaţi aminte la Lege, Ia Profeţi şi la cei ce au binevestit/evanghelizat cuvântul mântuirii. Dar de ereziile cu nume urât şi de cei ce fac schisme fugiţi ca de un început al relelor. V I I I1 Urmaţi episcopului ca Hristos Iisus Tatălui, şi prezbiteriului ca apostolilor, iar pe diaconi respectaţi-i ca pe unii care slujesc porunca lui Dumnezeu. Nimeni să nu facă fără episcop ceva din cele ce ţin de Biserică. Acea Euharistie să fie socotită validă care este sub episcop sau sub cel căruia îi va îngădui acela. 2 Oriunde s-ar arăta episcopul, acolo să fie şi mulţimea, aşa cum oriunde Se arată Hristos, stă de faţă şi oştirea cerească ca înaintea II.2. Ignatie T eoforul, e p isco p u l Siriei, T re isp re z e c e ep isto le 4 5 5 unui General [Arhistrateg] al puterii Domnului şi un Guvernator al întregii firi inteligibile. Fără episcop nu e îngăduit nici a boteza, nici a aduce ofrande, nici a aduce jertfă, nici a săvârşi o primire, ci să se facă ceea ce i se pare aceluia că e bineplăcut lui Dumnezeu, ca să fie sigur şi valid tot ce se face. IX 1 Bine este să ne trezim să ne întoarcem în pocăinţă la Dumnezeu cât mai avem vreme; „căci în iad nu este cine să se mărturisească Ţie” [Ps 6, 6], „căci iată omul şi lucrul lui sunt înaintea feţei Lui” [Is 62,11].2 Şi [Scriptura] zice: „Fiule, cinsteşte pe Dumnezeu şi pe împărat” [Pr 24, 21]. Sau eu spun: cinsteşte pe Dumnezeu ca pe Cauză şi Domn a toate, pe episcop ca pe un arhiereu care poartă icoana lui Dumnezeu: prin stăpânire pe cea a lui Dumnezeu, iar prin preoţie pe cea a lui Hristos. Iar după el trebuie să-l cinsteşti şi pe împărat. Fiindcă nu este cineva superior lui Dumnezeu sau asemenea Lui în toate cele ce sunt, nici cineva mai mare în Biserică decât episcopul care slujeşte ca preot lui Dumnezeu pentru mântuirea întregii lumi, nici între demnitari cineva asemănător împăratului care asigură celor aflaţi sub demnitari pacea şi ordinea legală. 3 Cine cinsteşte pe episcop va fi cinstit de Dumnezeu, aşa cum cine-l necinsteşte va 11 pedepsit de Dumnezeu. Căci dacă cel ce se ridică împotriva împăraţilor va fi pe drept cuvânt vrednic de osândă ca unul care dizolvă buna ordine legală comună, de o pedeapsă cât mai grea credeţi că se va învrednici cel ce alege să facă ceva fără episcop rupând astfel armonia [homoiioian] şi tulburând buna ordine [eutaxian]? Căci preoţia este lucrul cel mai înalt dintre toate cele bune între oameni, şi cine e nebun să se ridice împotriva ei necinsteşte nu un om, ci pe Dumnezeu şi pe Hristos Iisus, Întâi-Născutul şi Singurul Arhiereu al Tatălui prin fire. 4 Aşadar, toate să fie săvârşite la voi cu bună ordine în Hristos: laicii să se supună diaconilor, diaconii prezbiterilor, prezbiterii episcopului, episcopul lui Hristos, precum Acesta Tatălui. 5 în toate m-aţi odihnit, fraţilor, şi pe voi să vă odihnească Iisus Hristos. M-aţi iubit şi absent şi prezent. Să vă răsplătească Dumnezeu, pentru Care aţi arătat acestea faţă de cel legat în lanţuri pentru El. Căci deşi eu nu sunt vrednic, înflăcărarea voastră e mare. „Cine cinsteşte un profet va primi plată de profet” [Ml 10, 41], iar cine cinsteşte pe unul legat în lanţuri pentru Iisus Hristos va primi plată de martiri. X ' Bine aţi făcut primind ca diaconi/slujitori ai lui Iisus Hristos pe Filon, pe Gaius şi Agatopod, care mi-au urmat pentru Dumnezeu fiind diaconi/slujitori ai lui Hristos; ei mulţumesc foarte mult Domnului pentru voi, pentru că i-aţi odihnit în tot felul. 2 Nimic din ce le-aţi făcut nu vă va fi nesocotit. Să vă dea Domnul să aflaţi milă de la Domnul în ziua aceea! [cf. 2 Tim 1, 18]. 3 Vă dau în schimb Duhul meu şi lanţurile mele, pe care nu le-aţi dispreţuit, nici nu v-aţi ruşinat de ele. De aceea nici de voi nu se va ruşina nădejdea desăvârşită, Iisus Hristos. 4 5 6 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic X I I Rugăciunile voastre s-au apropiat de Biserica antiohienilor şi ea este în pace; de unde venind legat în lanţuri vă îmbrăţişez pe toţi nu ca unul care aş fi vrednic de cei de acolo, întrucât sunt ultimul dintre ei. M-am învrednicit însă potrivit voinţei lui Dumnezeu, nu din conştiinţa mea, ci din harul lui Dumnezeu; de care mă rog să mi se dea în chip desăvârşit, ca prin rugăciunile voastre să dobândesc pe Dumnezeu. 2 Aşadar, pentru ca lucrul vostru să fie desăvârşit pe pământ şi în cer, se cuvine spre cinstea lui Dumnezeu ca Biserica voastră să aleagă un ambasador care, ducându-se în Siria, să se bucure cu cei de acolo pentru că au pace, pentru că şi-au reprimit măreţia lor şi li s-a restabilit micul lor corp. 3 Ceea ce mi s-a părut vrednic este lucrul acesta: să trimiteţi pe cineva dintre ai voştri cu o scrisoare, ca să preaslăvească împreună cu ei liniştea ce li s-a făcut potrivit lui Dumnezeu şi faptul că prin rugăciunile voastre am dobândit drept liman bun pe Hristos. Fiţi desăvârşiţi şi gândiţi cele desăvârşite, fiindcă atunci când vreţi să faceţi binele, Dumnezeu e gata să vă dea ajutorul Lui. X I I I Vă îmbrăţişează iubirea fraţilor voştri din Troada, de unde vă şi scriu prin Burus, pe care l-aţi trimis să fie cu mine împreună cu efcsenii, confraţii voştri, şi care m-a odihnit în toate. Ar fi un lucru folositor dacă l-ar imita toţi, întrucât e un exemplu al slujirii/diaconiei lui Dumnezeu. Harul Domnului să-l răsplătească în toate. ~ îmbrăţişez pe vrednicul de Dumnezeu episcopul vostru Policarp, prezbiteriul cu dumnezeiască cuviinţă şi pc diaconii cci purtători de Hristos, cei împreună robi cu mine, pe fiecare în parte şi pe toţi în comun, în numele lui Iisus Hristos, în trupul şi în sângele Lui, în pătimirea şi învierea Lui, trupească şi duhovnicească, în unitatea lui Dumnezeu şi a voastră. Har vouă, milă, pace şi răbdare în Hristos pururea! X I I I1 îmbrăţişez casele fraţilor împreună cu femeile şi copiii lor, cu cele pururea-fecioare şi văduvele. Fiţi sănătoşi în puterea Duhului! Vă îmbrăţişează Filon codiaconul, care e împreună cu mine. îmbrăţişez casa lui Gavias, căreia îi urez să fie tare în credinţă şi iubire trupească şi duhovnicească, îmbrăţişez pe Alki, numele iubit de mine, pe neasemănatul Daphnos, pe Euteknos şi pe toţi după nume. Fiţi sănătoşi în harul lui Dumnezeu şi al Domnului nostru Iisus Hristos, plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune dumnezeiască şi sfântă! Către Policarp, episcopul Smymei Ignatie, episcop al Antiohiei şi martor al lui Iisus Hristos, lui Policarp, episcopul Bisericii smymenilor sau, mai bine zis, celui ce-1 are drept episcop pe Dumnezeu Tatăl şi pe Domnul Iisus Hristos, multă bucurie. II.2. Ignatie T eo fo ru l, e p isco p u l S irie i, T re isp re z e c e e p isto le 4 5 7 1' Primind socotinţa ta în Dumnezeu rezemată ca pe o stâncă neclintită, îl preaslăvesc pentru că m-am învrednicit de faţa ta nepătată, de care fie să mă bucur pururea în Dumnezeu. 2 Te rog în harul în care eşti îmbrăcat să adaugi la alergarea ta şi să-i îndemni pe toţi să se mântuiască. Apără-ţi locul cu toată grija trupească şi duhovnicească. Poartă de grijă de unire, decât care nimic nu e mai bun. Poartă-i pe toţi, cum şi Domnul te poartă pe tine. Suportă-i pe toţi în iubire, precum şi faci. 3 Fă-ţi răgaz pentru rugăciuni neîncetate, cere pricepere mai multă decât ai. Priveghează având duh neadormit. Vorbeşte cu fiecare cu egală deschidere. Poartă bolile tuturor ca un atlet desăvârşit, ca şi Domnul a toate „căci El, spune [Scriptura], a luat neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre” [Is 53, 4]. Şi unde e osteneala mai mare, acolo şi câştigul e mai mult. I I1 Dacă iubeşti nişte învăţăcei, n-ai nici o mulţumire; mai degrabă suportă-i în blândeţe pe cci molipsiţi. Nu orice rană se vindecă cu acelaşi plasture. Accesele violente fâ-le să înceteze prin legături înnodate. 2 Fii înţelept în toate ca şarpele şi curat ca porumbiţa [cf. Mt 10, 16]. De aceea eşti din suflet şi din trup, trupesc şi duhovnicesc, ca să nu-ţi lipsească nimic şi să prisoseşti în orice harismă. 3 Timpul îţi cere să te rogi. Căci aşa cum vântul îl ajută pe cârmaci, iar limanurile bune sunt spre salvare pentru corabia lovită de furtună, tot aşa e şi pentru line dobândirea lui Dumnezeu. Fii treaz ca un atlet al lui Dumnezeu, a cărui voinţă e nestricăciunea şi viaţa veşnică, de care eşti convins şi tu. Pentru toate îţi pun în schimb sufletul meu şi lanţurile, pe care le-ai iubit. I I I1 Să nu te uimească cei ce par a fi vrednici de credinţă, dar care învaţă învăţături străine. Stai tare ca o nicovală în care se loveşte. Mare atlet e cel care e lovit şi învinge. Noi mai cu seamă trebuie să răbdăm toate pentru Dumnezeu, ca şi El să ne aştepte în împărăţia Sa. 2 Adaugă mai mult la sârguinţa ta; aleargă mai intens. Observă vremurile. Cât eşti aici, fii biruitor. Căci aici este stadionul, acolo sunt cununile. Aşteptă pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pe Cel fără timp în timp, pe Cel nevăzut prin fire văzut în trup, pe Cel nepipăit şi de neatins ca netrupesc, dar pentru noi atins şi pipăit în trup, pe Cel nepătimitor ca Dumnezeu, dar pentru noi pătimitor ca om, pe Cel care a răbdat pentru noi în tot felul. IV 1 Văduvele să nu fie cu nepăsare! După Domnul tu să fii îngrijitorul lor. Nimic să nu se facă fără socotinţa/voinţa [gnomes] ta, nici tu să nu faci ceva fără socotinţa/voinţa lui Dumnezeu, ceea ce nici nu faci. Fii statornic! ' Să se facă mai des adunări. Cheamă-i pe toţi după nume. 3 Nu dispreţul sclavii şi sclavele, dar nici ei să nu se îngâmfe, ci să slujească mai mult spre slava lui Dumnezeu, ca să dobândească de la Dumnezeu o mai bună libertate. Să nu dorească să fie eliberaţi pe cheltuiala comunităţii, ca să fie găsiţi sclavi ai poftei. 4 5 8 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic V I Fugi de meseriile rele, sau mai bine vorbeşte despre ele. Grăieşte surorilor mele să iubească pe Domnul şi să se mulţumească trup şi duh cu soţii lor. Asemenea şi fraţilor mei porunceşte-le în numele lui Iisus Hristos să-şi iubească soţiile, ca şi Domnul Biserica [Ef 5, 25]. 2 Dacă poate cineva să rămână în curăţie spre cinstirea trupului Domnului, să rămână fără laudă de sine. Dacă se va lăuda, va pieri; iar dacă acest lucru va fi cunoscut şi de altcineva afară de episcop, s-a stricat. Cei şi cele care se căsătoresc trebuie să-şi facă unirea cu socotinţa/voinţa episcopului, ca atunci căsătoria lor să fie potrivit Domnului, iar nu potrivit poftei. Toate să se facă spre cinstirea lui Dumnezeu. VI I Luaţi aminte la episcop, ca şi Dumnezeu să ia aminte la voi. Sufletul mi-1 pun pentru cei ce se supun episcopului, prezbiteriului şi diaconilor. Fie să am şi eu parte de la Dumnezeu împreună cu ei. Osteniţi-vă unii împreună cu alţii, luptaţi împreună, alergaţi împreună, pătimiţi împreună, dormiţi împreună, sculaţi-vă împreună ca nişte economi, asesori şi servitori ai lui Dumnezeu. 2 Căutaţi să plăceţi Celui ai Cărui soldaţi sunteţi, de la care vi se dă şi solda; nimeni să nu fie găsit dezertor. Botezul vostru să vă rămână drept armă, credinţa drept coif, iubirea drept lance, răbdarea drept armură; faptele să fie depozitele voastre, ca să primiţi plăţile voastre vrednice dc Dumnezeu. Fiţi îndelung-răbdători unii cu alţii în răbdare şi Dumnezeu va fi îndelung-răbdător cu voi. Fie să mă bucur de voi pururea. VIII Pentru că, aşa cum mi s-a arătat. Biserica din Antiohia Siriei are pace prin rugăciunea voastră, şi eu aş ajunge mai voios în negrija lui Dumnezeu, dacă prin pătimire voi dobândi pe Dumnezeu, ca să fiu găsit în rugăciunea voastră învăţăcel. 2 Se cuvine, preafericite de Dumnezeu Policarpe. să aduni un sfat/consiliu cu cuviinţă dumnezeiască şi să alegeţi, dacă aveţi pe cineva foarte iubit şi nezăbavnic, care să poată fi numit curier al lui Dumnezeu; acesta să se învrednicească să meargă în Siria, ca, mergând în Siria, să slăvească iubirea voastră nezăbavnică spre slava lui Dumnezeu. f Creştinul n-are putere asupra lui însuşi, ci-şi face răgaz pentru Dumnezeu. Acesta e un lucru al lui Dumnezeu şi al vostru, când îl veţi săvârşi. Căci cred harului că sunteţi gata spre facerea de bine care este a lui Dumnezeu. Cunoscându-vă intensitatea adevărului, v-am îndemnat printr-o scriere mică. VIII' Aşadar, fiindcă n-am putut scrie tuturor Bisericilor, pentru că trebuie să plutesc pe neaşteptate din Troada la Neapole, cum porunceşte voia [lui Dumnezeu], vei scrie ca unul ce ai dobândit socotinţa [gnomen] lui Dumnezeu Bisericilor care-mi stau în cale, ca ele să facă acelaşi lucru: cele care pot să trimită delegaţi cu piciorul, iar celelalte scrisori prin cei trimişi de tine, ca să fie slăviţi printr-o faptă veşnică, cum şi eşti vrednic. 2 Vă îmbrăţişez pe toţi pe nume şi pe soţia lui Eutropiu împreună că toată casa ei şi copiii ei. II.2. Ignatie Teoforul, e p isco p u l S irie i, T re isp re z e c e ep isto le 4 5 9 îmbrăţişez pe iubitul meu Attalos. îmbrăţişez pe cel ce se va învrednici să meargă în Siria. Harul să fie cu el pururea şi cu Policarp care l-a trimis. Fiţi sănătoşi mereu în Dumnezeul nostru lisus Hristos, în Care rămâneţi în unitatea şi supravegherea [episkope] lui Dumnezeu. îmbrăţişez pe Alki, numele drag mie. Amin. Harul fie cu voi. Fiţi sănătoşi în Domnul. Către cei din Tars Ignatie, cel numit şi Teoforul, Bisericii mântuite în Hristos, celei vrednice de laudă, celei vrednice de pomenire şi celei vrednice de iubire, care e în Tars, mila şi pacea de la Dumnezeu Tatăl şi Domnul nostru lisus Hristos să se înmulţească mereu. / ' Din Siria până la Roma mă lupt cu fiarele, nefiind devorat de nişte fiare sălbatice — căci, după cum ştiţi, cu voia lui Dumnezeu acestea l-au cruţat pe Daniel —, ci de fiare cu chip de om, în care ascunzându-se fiara neîmblânzită mă înţeapă şi răneşte zi dc zi. ’ Dar nu fac caz de nici unul din aceste lucruri cumplite, nici nu pun preţ pc sufletul meu [cf. FA 20, 24], ca şi cum l-aş iubi mai mult decât pc Domnul. De aceea sunt gata pentru foc, pentru fiare, pentru sabie, pentru cruce, numai să văd pe Mântuitorul şi Dumnezeul meu Care a murit pentiu mine. 3 De aceea vă îndemn eu, cel legat în lanţuri pentru Hristos \Ej 4, I], care sunt purtat pe pământ şi prin apă: staţi tari în credinţă [cf. Col 1,23], pentru că dreptul din credinţă va fi viu [Ave 2, 4; Rm 1. 17]; fiţi neclintiţi, pentru că „Domnul îi face să locuiască în casă pe cei ce au o singură purtare” [Pi 67, 7]. 111 Am aflat că unii din slujitorii Satanei au vrut să vă tulbure, unii spunând că lisus S-a născut aparent, a fost răstignit aparent şi a murit aparent, alţii spunând că nu este Fiul Creatorului, alţii că El este Dumnezeul Cel peste toate, alţii că e un simplu om; alţii că acest trup nu va învia şi că trebuie să trăim şi să ducem o viaţă de desfătare, fiindcă acesta e capătul celor bune pentru cele ce se vor descompune nu mult după. ~ Un roi de atât de mari rele s-a năpustit peste noi. Dar voi „n-aţi cedat nici măcar un ceas supunerii faţă de ele” [Ga 2, 5], căci sunteţi concetăţeni şi învăţăcei ai lui Pavel care „a împlinit propovăduirea Evangheliei în cerc de la Ierusalim şi până în Iliric” [Rm 5, 19] şi care purta „în trup stigmatele lui Hristos” [Ga 6, 17]. III1 Aducându-vă aminte de el ştiţi toţi negreşit că lisus Domnul S-a născut cu adevărat din Maria, făcut din femeie [Ga 4,4] şi a fost răstignit cu adevărat — căci spune: „Iar mie fie a mă lăuda doar în crucea Domnului lisus” [Ga 6, 13] —, 2 a murit cu adevărat şi a înviat — căci spune: „Dacă Hristos avea să pătimească, dacă e întâiul din învierea morţilor” [FA 26, 23] 4 6 0 C a n o n u l O r t o d o x i e i I . Canonul apostolic şi: „Ceea ce a murit, a murit păcatului o dată pentru totdeauna, iar ceea ce este viu, e viu pentru Dumnezeu” [Rm 6, 10]. 3 Pentru că dacă Hristos n-a murit, ce nevoie mai e de lanţuri?, ce nevoie mai e de răbdare? De ce a mai fost răstignit Petru, iar Pavel şi Iacob au fost tăiaţi cu sabia, Ioan a fost surghiunit în Patmos şi Ştefan a fost omorât cu pietre de iudeii omorâtori ai Domnului? Dar nici una din acestea n-a fost degeaba; pentru că Domnul a fost răstignit cu adevărat de cei necucemici. IV 1 Şi Acesta, Cel născut din femeie, e Fiu al lui Dumnezeu, iar Cel răstignit e mai întâi-născut decât toată zidirea [Col 1, 15] şi Dumnezeu Cuvânt şi El a făcut toate [In 1, 1-2]; căci spune Apostolul: „Este Un Dumnezeu Tatăl, din Care sunt toate, şi Un Domn lisus Hristos, prin Care sunt toate” [1 Co 8, 6] şi iarăşi: „Căci este Un Dumnezeu şi Un Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, Un Om lisus Hristos” [/ Tim 2, 5], şi: „în El au fost create toate, cele din cer şi de pe pământ, văzute şi nevăzute; şi El este înainte de toate şi toate în El au fost alcătuite” [Col 1, 16-17]. V I Şi că El însuşi nu este Dumnezeu Cel peste toate, ci Fiul Aceluia, o spune El însuşi: „Mă urc la Tatăl meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru” [In 20, 17] şi: „Iar când îi va spune Lui toate, atunci El însuşi Se va supune Celui ce l-a supus Lui toate, ca Dumnezeu să fie toate în toţi” [I Co 15, 28]. 2 Prin urmare, Unul este Cel ce a supus şi Care este toate în toţi, şi Altul Cel căruia i-au fost supuse şi Care se va supune împreună cu toate. VII Nu este nici simplu om Cel prin Care şi în Care s-au făcut toate, căci „toate prin El s-au făcut” [In 1, 3] şi: „Când a făcut cerul, am fost împreună cu El; acolo eram lângă El armonizând [toate] şi El mă bucura în fiecare zi” [Pr 8, 27. 30]. 2 Cum poate auzi un simplu om: „Şezi de-a dreapta Mea” [Ps 101, 1] şi cum putea spune: „înainte să fi fost Avraam sunt Eu” [In 8, 56], şi: „Preamăreşte-Mă cu slava pe care am avut-o mai înainte de a fi fost lumea” [In 17, 24]. Ce om putea spune: „M-am pogorât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis” [In 6, 38]. Despre ce om s-a putut spune: „Era lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume. în lume era şi lumea prin EI s-a făcut, şi lumea nu L-a cunoscut; la ale Sale a venit şi ai Lui nu L-au primit” [In 1, 9-11]? 4 Cum putea fi Unul ca Acesta un simplu om care-şi are începutul existenţei din Maria, iar nu Dumnezeu, Cuvânt şi Fiu Unul-Născut? Căci „întru început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul” [In 1, 1], şi altundeva: „Domnul M-a zidit drept început al căilor Lui pentru lucrurile Lui; înainte de veac M-a întemeiat şi înainte de toate dealurile M-a născut” [Pr 8, 22. 23. 25]. VIII Iar că vor învia şi trupurile noastre arată când spune: „Amin spun vouă că vine ceasul în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui H.2. Ignatie T eo fo ru l, e p is co p u l S irie i, T re isp re z e c e ep isto le 461 Dumnezeu, şi cei care-L vor auzi vor fi vii” [In 5, 27] şi apostolul zice: „Căci acest lucru stricăcios trebuie să îmbrace nestricăciunea, iar acest lucru muritor trebuie să îmbrace nemurirea” [1 Co 15, 53]. 2 Iar că trebuie să vieţuim cuminte şi drept, spune tot el iarăşi: „Nu vă lăsaţi duşi în rătăcire! Nu adulterii, nici onaniştii, nici homosexualii, nici desfrânaţii, nici bârfitorii, nici beţivii, nici hoţii nu vor putea moşteni împărăţia cerurilor” [l Co 6, 9-10]; şi: „Dacă morţii nu vor învia, atunci nici Hristos n-a înviat; prin urmare, goală e propovăduirea noastră, goală e şi credinţa noastră, sunteţi în păcatele voastre, şi cei care au adormit în Hristos au pierit. Iar dacă nădăjduim în Hristos numai în viaţa aceasta, suntem mai vrednici de milă decât toţi oamenii. Dacă morţii nu învie, atunci să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri” [7 Co 15, 16-19. 32] .3 Dar dacă aceasta e dispoziţia noastră, atunci în ce ne mai deosebim de măgari şi de câini, care nu se îngrijesc pentru viitor de nimic altceva decât ce să mănânce şi poftind cele de după mâncare?, pentru că nu cunosc mintea care pune în mişcare dinăuntru. VIII1 Fie să mă bucur de voi în Domnul [Fim 20]. Fiţi treji. Dezbrăcaţi fiecare toată răutatea şi mânia sălbatică, bârfa, calomnia, vorbirea ruşinoasă, gluma, şuşoteala, îngâmfarea, beţia, lascivitatea, iubirea de slavă, invidia şi tot ce însoţeşte acestea. „Şi îmbrăcaţi-vă în Domnul nostru Iisus Hristos, iar grija de trup să nu o faceţi pofte” [Rm 13, 14]. Prezbiteri, supuneţi-vă episcopului, diaconii prezbiterilor, poporul diaconilor. Sufletul mi-1 pun pentru cei ce păzesc această bună rânduială [eutaxian]. Şi Domnul să fie cu ei mereu! IX 1 Bărbaţi, iubiţi-vă soţiile voastre, iar femeile, soţii; copii, respectaţi-vă părinţii, părinţi, „creşteţi-vă copiii în educaţia/certarea şi povăţuirea Domnului” [Ef6,4]; pe cele care sunt în feciorie cinstiţi-le ca pe nişte preotese ale lui Hristos, iar pe văduvele care sunt în cuviinţă ca pe un altar al lui Dumnezeu. ' Stăpâni, porunciţi sclavilor cu cruţare; sclavi, slujiţi stăpânilor cu frică. Nimeni dintre voi să nu fie fără lucru, căci lipsa lucrului e mama lipsurilor. Acestea nu vi le poruncesc ca şi cum aş fi ceva, chiar dacă sunt legat în lanţuri, ci vi le aduc aminte ca un frate. Domnul fie cu voi! X 1 Fie să mă bucur de rugăciunile voastre. Rugaţi-vă ca să dobândesc pe Iisus. Vă încredinţez Biserica din Antiohia.' Vă îmbrăţişează Bisericile Asiei şi Policarp, omul lui Dumnezeu, căruia îi încredinţez Biserica Siriei. Vă îmbrăţişează Biserica filipenilor, de unde vă şi scriu. Vă îmbrăţişează Filon, diaconul vostru, căruia îi mulţumesc ca unuia care-mi slujeşte cu sârg întru toate. Vă îmbrăţişează Agatopod diaconul, care mă urmează în Hristos din Siria. 3 îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă [Rm 16, 16]. îmbrăţişez pe toţi şi pe toate care sunt în Hristos. Fiţi sănătoşi la trup, la suflet şi la duh, şi nu mă uitaţi! Domnul fie cu voi!