Sinodul apostolic din Ierusalim

Sinodul apostolic din Ierusalim

Faptele Apostolilor 15, 1-31 1 Şi coborând unii din Iudeea [la Antiohia], îi învăţau pe fraţi zicând: „Dacă nu vă tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi să vă mântuiţi!” 2 Şi făcându-se nu puţină disensiune şi discuţie cu Pavel şi cu Bamaba pentru ei, au ales pe Pavel şi Bamaba şi pe alţi câţiva dintre ei să urce la apostolii şi prezbiterii din Ierusalim [să discute] despre această chestiune. 3 Iar ei, fiind trimişi de Biserică, au străbătut Fenicia şi Samaria povestind convertirea păgânilor şi au făcut mare bucurie tuturor fraţilor. 4 Şi ajungând în Ierusalim, au fost primiţi de Biserică, de apostoli şi de prezbiteri, şi au vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei. 5 Dar s-au sculat unii din partida religioasă [hairesis] a fariseilor care crezuseră [în Hristos] zicând că aceştia trebuie să se taie împrejur şi să ţină Legea lui Moise. 6 Şi s-au adunat şi apostolii şi prezbiterii să vadă despre cuvântul acesta. 7 Şi după multă discuţie, sculându-se Petru le-a zis: „Bărbaţi fraţi, voi ştiţi că din primele zile Dumnezeu m-a ales între voi ca prin gura mea păgânii să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă. 8 Şi Dumnezeu, Cunoscătorul inimilor, le-a dat mărturie dându-le Duhul Sfânt ca şi nouă, 9 şi n-a făcut nici o deosebire între noi şi ei, curăţindu-le inimile lor prin credinţă. 10 Aşadar, de ce-L puneţi la încercare acum pe Dumnezeu punând pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi n-am putut să-l purtăm? 11 Dar prin harul Domnului lisus credem că ne vom mântui în acelaşi fel ca şi aceia.” 12 Şi a tăcut toată mulţimea şi asculta pe Bamaba şi pe Pavel care explicau câte semne/minuni şi lucruri uriaşe a făcut Dumnezeu între păgâni prin ei. 13 Iar după ce au tăcut ei, a rămas Iacob zicând: „Bărbaţi fraţi, ascultaţi-mă! 14 Simon [Petru] a explicat cum a purtat de grijă Dumnezeu să ia dintre neamurile păgâne un popor pentru numele Lui. 15 Iar cu aceasta conglăsuiesc cuvintele profeţilor, precum stă scris: 16 «După aceasta Mă voi întoarce şi voi ridica cortul căzut al lui David, voi rezidi dărâmăturile lui şi-l voi ridica drept din nou, 17 ca să-L caute pe Domnul şi ceilalţi oameni şi toate neamurile păgâne peste care a fost chemat numele Meu, zice Domnul, Care face aceste lucruri» [Am 9, 11-12], 18 care-I sunt cunoscute din veac. 19 De aceea judec să nu-i mai tulburăm pe cei care se întorc la Dumnezeu dintre păgâni, 20 ci să le trimitem o scrisoare să se abţină de la întinările idolilor, de Ia desfrânare, de la [came de animal] sugrumat şi de la sânge. 21 Căci Moise are de generaţii propovăduitorii lui în fiecare oraş, fiind citit în sinagogi în fiecare sâmbătă.” 22 Atunci li s-a părut potrivit apostolilor şi prezbiterilor împreună cu toată Biserica să trimită bărbaţi aleşi dintre ei la Antiohia împreună cu Pavel şi 3 3 6 C a n o n u l O r t o d o x i e i 1 . C a n o n u l a p o s to lic Bamaba, şi anume pe Iuda cel numit Barsaba şi pe Sila, bărbaţi conducători între fraţi, 23 scriind prin mâinile lor acestea: „Apostolii şi prezbiterii şi fraţii, fraţilor dintre păgâni din Antiohia, Siria şi Cilicia, bucurie! 24 Fiindcă am auzit că unii dintre noi au ieşit şi v-au tulburat cu cuvinte răvăşindu-vă sufletele, deşi nu le-am poruncit, 25 ni s-a părut potrivit nouă într-o inimă să trimitem la voi bărbaţi aleşi împreună cu iubiţii noştri Bamaba şi Pavel, 26 oameni care şi-au dat sufletele lor pentru Numele Domnului nostru Iisus Hristos. 271-am trimis, aşadar, pe Iuda şi pe Sila, care să vă vestească şi prin cuvânt aceleaşi lucruri. 28 Fiindcă a părut lucru potrivit Duhului Sfânt şi nouă să nu vi se mai pună nici o povară în plus afară de aceste lucruri neapărat necesare: 29 şi anume să vă abţineţi de la cele jertfite idolilor, de la sânge şi de la [carnea de animale] sugrumate şi de la desfrânare, lucruri de care păzindu-vă bine veţi face. Fiţi sănătoşi!” 30 Deci cei trimişi au coborât la Antiohia şi adunând mulţimea le-au dat scrisoarea, 31 iar ei citind-o s-au bucurat pentru mângâierea făcută. Cuvântarea de d e sp ă r ţ ir e a Apostolului Pavel către p r e z b it e r ii d in Efes Faptele Apostolilor 20, 17-35 77 Trimiţând [Pavel] din Milet la Efes, a chemat la sine pe prezbiterii Bisericii. 18 Şi când au venit la el le-a zis: „Voi ştiţi cum am fost cu voi tot timpul din prima zi în care am păşit în Asia, 19 slujind Domnului cu toată smerenia, cu lacrimi şi încercări care mi s-au întâmplat prin uneltirile iudeilor. 20 Pentru că n-am ţinut pentru mine nimic din cele de folos ca să nu vi le vestesc şi să nu vă învăţ în public şi în case, 21 dând mărturie iudeilor şi păgânilor despre pocăinţa în Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Iisus. 22 Şi acum, legat fiind de Duhul, merg la Ierusalim neştiind cele ce mi se vor întâmpla acolo, 23 decât că Duhul Sfânt dă mărturie prin oraşe despre mine că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. 24 Dar nu ţin seama de nimic şi nu pun nici un preţ pe sufletul meu, ca să sfârşesc alergarea şi slujirea mea, pe care am primit-o de la Domnul Iisus, de a da mărturie de evanghelia/vestea cea bună a harului lui Dumnezeu. 25 Şi acum, iată, ştiu că voi toţi, între care am trăit vestind împărăţia, nu veţi mai vedea faţa mea. 26 De aceea vă dau mărturie în ziua de azi că sunt curat de sângele tuturor, 27 pentru că nu m-am reţinut să nu vă vestesc tot sfatul [voii] lui Dumnezeu. 28 Luaţi aminte la voi înşivă şi la toată turma, în care Duhul Sfânt v-a pus episcopi/supraveghetori, să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu sângele Său. 29 Eu ştiu că după plecarea mea vor intra între voi lupi cumpliţi necruţând turma, 30 şi dintre voi se vor scula bărbaţi grăind lucruri strâmbe, ca să-i tragă pe ucenici după ei. 31 De aceea privegheaţi, aducându-vă aminte că trei ani n-am 1.1. M ă r tu r i a a p o s to l i c ă d e s p r e I is u s H r i s to s în s c r i e r i le N o u lu i T e s t am e n t 3 3 7 încetat ziua şi noaptea să vă povăţuiesc cu lacrimi pe fiecare. 32 Şi acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului Său, care poate să vă zidească şi să vă dea moştenire între toţi cei sfinţiţi. 33 Argint sau aur sau haină n-am poftit de la nimeni. 34 Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au slujit pentru nevoile mele şi ale celor ce erau cu mine. 35 Toate acestea vi le-am arătat pentru că ostenindu-vă astfel trebuie să-i ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, pentru că El însuşi a zis: Mai fericit este a da decât a lua.” împotriva schismelor 1 Corinteni 1, 10-13; 3, 3-11. 16-17. 21-23 1 10 Vă îndemn însă, fraţilor, prin Numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi acelaşi lucru şi să nu fie între voi rupturi [schismata], ci să fiţi desăvârşiţi în acelaşi gând şi în aceeaşi socotinţă [voinţă], 11 Căci mi s-a arătat despre voi, fraţilor, de către cei din casa lui Chloe, că între voi sunt certuri. Şi spun aceasta pentru că fiecare dintre voi spune: „Eu sunt al lui Pavel!” „Iar eu, al lui Apollo!” „Iar eu, al Iui Kefa!” „Iar eu, al lui Hristos!” 13 Oare S-a împărţit Hristos? Nu cumva Pavel s-a răstignit pentru voi? Sau aţi fost botezaţi în numele lui Pavel? [...] 3 3 Pentru că sunteţi încă trupeşti. Câtă vreme între voi e gelozie şi ceartă, oare nu sunteţi trupeşti şi umblaţi după om? 4 Căci atunci când zice cineva: „Eu sunt al lui Pavel!”, iar altul: „Eu, al lui Apollo!”, oare nu sunteţi oameni? 5 Dar ce este Apollo? Şi ce este Pavel? Slujitori [diakonoi] prin care aţi crezut, cum a dat fiecăruia Domnul. 6 Eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească. încât nici cel ce sădeşte nu e ceva, nici cel ce udă, ci Dumnezeu Care face să crească. 8 Iar cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt una, dar fiecare îşi va lua plata potrivit ostenelii Iui. 9 Fiindcă noi suntem colaboratori ai lui Dumnezeu. Voi sunteţi un ogor al lui Dumnezeu, o zidire a lui Dumnezeu. 10 După harul lui Dumnezeu cel dat mie, ca un arhitect înţelept am pus temelia, şi altul zideşte pe ea. Dar fiecare să vadă cum zideşte; " căci nimeni nu poate pune altă temelie decât cea care zace pusă şi care e Iisus Hristos. [...] /6Nu ştiţi oare că sunteţi un templu al lui Dumnezeu şi că în voi locuieşte Duhul Sfânt? 17 De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica şi pe el Dumnezeu. Căci sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi. [ ...]21 încât nimeni să nu se laude cu oameni; căci toate sunt ale voastre, 22 fie Pavel, fie Apollo, fie Kefa, fie lume, fie viaţă, fie moarte, fie cele de faţă, fie cele viitoare, toate sunt al voastre, 23 iar voi, ai lui Hristos şi Hristos, al lui Dumnezeu. 338 C a n o n u l O r t o d o x i e i 1. C a n o n u l a p o s to lic J u d e c a t a in c e s t u o s u lu i ş i a im o r a lit ă ţ ii 1 Corinteni 5, 1-13; 6, 9-20 5 ' în general se aude că la voi e desfrânare, şi o asemenea desfrânare care nu e nici măcar între păgâni, ca unul să aibă pe femeia tatălui său. 2 Şi voi sunteţi îngâmfaţi şi nu v-aţi îndoliat mai degrabă, ca să fie scos din mijlocul vostru cel ce face acest lucru. 3 Fiindcă eu, deşi sunt absent cu trupul, dar prezent cu duhul, l-am şi judecat ca şi cum aş fi prezent pe cel ce a făcut una ca aceasta: 4 ca adunându-vă voi în Numele Domnului Iisus şi duhul meu împreună cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos, 5 să-l predaţi pe unul ca acesta Satanei spre pieirea trupului, ca duhul lui să se mântuiască în ziua Domnului. 6 Nu e bună lauda voastră. Nu ştiţi că puţină drojdie dospeşte tot aluatul? 7 Curăţiţi drojdia veche, ca să fiţi aluat nou, cum şi sunteţi azime fără drojdie. Căci Hristos, Paştele nostru, S-a jertfit pentru noi. 8 încât să prăznuim nu cu drojdie veche, nici cu drojdia răutăţii şi a vicleşugului, ci cu azimele/pâinile nedospite ale curăţiei şi adevărului. 9 V-am scris în epistolă să nu vă amestecaţi cu desfrânaţi, 10 fireşte nu cu desfrânaţii acestei lumi, sau cu lacomii, răpitorii sau idolatrii, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lumea asta. V-am scris însă acum să nu vă amestecaţi în cazul în care cineva care se numeşte frate este desfrânat sau lacom sau idolatru sau bârfitor sau beţiv sau răpitor; cu unul ca acesta nici să nu mâncaţi împreună. 12 Căci ce am eu să-i judec pe cei de afară? însă pe cei dinăuntru oare voi nu-i judecaţi? 13 Pe cei din afară îi va judeca Dumnezeu. „Scoateti-1 afară dintre voi pe cel rău” [Dt 17, 7]. 6 9 Nu ştiţi oare că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă lăsaţi duşi în rătăcire! Nici desfrânaţii, nici idolatrii, nici adulterii, nici onaniştii, nici homosexualii [cei ce se culcă bărbaţi cu bărbaţi], w nici hoţii, nici lacomii, nici beţivii, nici bârfitorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. " Aşa ceva aţi fost unii dintre voi, dar v-aţi spălat, dar v-aţi sfinţit, dar v-aţi îndreptat în Numele Domnului Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru. 12 Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa stăpânit de ceva. 13 [...] Trupul nu este pentru desfrânare, ci pentru Domnul, şi Domnul pentru trup. 14 Şi Dumnezeu L-a sculat pe Domnul şi ne va scula şi pe noi prin puterea Lui. 15 Nu ştiţi oare că trupurile voastre sunt membre ale lui Hristos? Luând deci membrele lui Hristos le voi face membre ale unei femei desfrânate? Să nu fie! 16 Nu ştiţi oare că cine se lipeşte de femeia desfrânată este un trup [corp; soma\ cu ea — căci zice [Scriptura]; „Şi vor fi cei doi un singur trup [o singură came; sarx]” [Fc 2, 24] —, 77 iar cine se lipeşte de Domnul e un Duh cu El. 18 Fugiţi de desfrânare! Orice păcat va face omul e în afara trupu1.1. M ă r tu r i a a p o s to l i c ă d e s p r e I is u s H r i s to s în s c r i e r i le N o u lu i T e s t am e n t 3 3 9 lui/corpului său, dar cel ce desfrânează păcătuieşte în trupul/corpul său. 19 Sau nu ştiţi oare că trupul/corpul vostru e un templu al Duhului Sfânt Care locuieşte în voi, şi pe care-L aveţi de la Dumnezeu, şi că nu sunteţi ai voştri? 20 Fiindcă aţi fost cumpăraţi cu preţ. Slăviţi deci pe Dumnezeu în trupul/corpul vostru! D e sp r e c ă s ă to r ie 1 Corinteni 7, 8-10. 17 8 Celor necăsătoriţi şi văduvelor le spun: bine le este dacă rămân ca mine. 9 Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că e mai bine să se căsătorească decât să ardă. 10 Iar celor căsătoriţi le poruncesc, nu eu, ci Domnul: femeia să nu se despartă de bărbat — dar dacă s-a despărţit, să rămână necăsătorită sau să se împace cu bărbatul său — şi bărbatul să nu-şi lase femeia! 7 Cum a împărţit fiecăruia Domnul, cum l-a chemat pe fiecare Domnul, aşa să umble! Şi aşa orânduiesc în toate Bisericilor. Un D um n e z e u T a tă l ş i Un D om n Iisu s H r is to s 1 Corinteni 8, 4-6 4 Ştim că idolul nu e nimic în lume şi că nu este nici un dumnezeu decât Unul Singur. 5 Deşi sunt aşa-zişi dumnezei fie în cer, fie pe pământ, cum sunt mulţi dumnezei şi mulţi domni, 6 pentru noi însă este Un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate şi noi pentru El, şi Un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate şi noi prin El. F u g iţ i d e id o la t r ie 1 Corinteni 10, 14-17. 19-21 14 Iubiţii mei, fugiţi de idolatrie! 14 Ca unor înţelepţi vă vorbesc. Judecaţi voi ce spun. 16 Paharul binecuvântării pe care-1 binecuvântăm nu e oare cuminecarea Sângelui lui Hristos? Pâinea pe care o ftângem nu e oare cuminecarea Trupului/Corpului lui Hristos? " Pentru că o singură Pâine, un singur Trup/Corp [soma] suntem noi cei mulţi, căci toţi ne împărtăşim dintr-o singură Pâine. [...] 19 Ce vreau să spun? Este oare carnea jertfită idolilor ceva? Sau este idolul ceva? 20 Vreau să spun doar că cele pe care le aduc jertfa [păgânii] sunt aduse demonilor, şi nu lui Dumnezeu; şi nu vreau ca voi să vă faceţi părtaşi ai demonilor. 21 Nu puteţi să beţi şi paharul Domnului şi paharul demonilor; nu puteţi să luaţi parte şi la masa Domnului şi la masa demonilor. 3 4 0 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. C a n o n u l ap o s to lic B ă rb a tu l ş i fem e ia în B ise r ic ă 1 Corinteni 11, 2-5. 7-12; 14, 33-35. 40 11 2 Vă laud că vă aduceţi aminte de mine în toate şi ţineţi predaniile aşa cum vi le-am predat. 3 Vreau să ştiţi însă că: Hristos e capul oricărui bărbat, cap femeii e bărbatul, iar cap al lui Hristos e Dumnezeu. 4 Orice bărbat care se roagă ori profeţeşte cu capul acoperit îşi face de ruşine capul; ’ şi orice femeie care se roagă ori profeţeşte cu capul descoperit îşi face de ruşine capul [...]. 7 Fiindcă bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, întrucât este icoană şi slavă a lui Dumnezeu, femeia însă e o slavă a bărbatului. 8 Fiindcă nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat, 9 pentru că n-a fost creat bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. 10 De aceea femeia e datoare să aibă stăpânire [prin văl] peste capul ei din pricina îngerilor. " Totuşi nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie în Domnul, 12 căci aşa cum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie, şi toate sunt din Dumnezeu. 14 33 [...] Ca în toate adunările/bisericile [ekklesiais] sfinţilor, 14 femeile să tacă în adunări/biserici, pentru că nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum spune şi Legea [cf. Fc 3, 16]. 33 Iar dacă vrea să înveţe ea ceva, să-şi întrebe acasă bărbaţii, fiindcă e un lucru ruşinos pentru o femeie să vorbească în adunare/biserică. 40 Toate să se facă cu cuviinţă şi după rânduială [euschemonos kai kala taxin\. N e o r â n d u ie li la C in a D om n u lu i 1 Corinteni 11,17-22 17 Nu vă laud, pentru că nu vă adunaţi spre mai bine, ci spre mai rău. Mai întâi aud că atunci când vă adunaţi în biserică, între voi sunt rupturi [schismata], şi în parte cred asta. 19 Fiindcă trebuie să fie între voi şi partide religioase [haireseis], ca să se facă arătaţi între voi cei încercaţi. 211 Aşadar, când vă adunaţi la un loc, nu se poate mânca o Cină a Domnului, 21 căci mâncând fiecare îşi ia cina lui, şi unul flămânzeşte, iar altul se îmbată. N-aveţi oare case ca să mâncaţi şi să beţi? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi îi ruşinaţi pe cei care nu au? Ce să vă spun? Să vă laud? în asta nu vă laud. P r e d a n ia E u h a r is t ie i 1 Corinteni 11, 23-29 23 Că eu de la Domnul am primit ceea ce v-am predat vouă: şi anume că în noaptea în care a fost predat, Domnul Iisus a luat pâine, 24 şi mulţumind a frânt şi a zis: „Acesta este Trupul/Corpul Meu cel frânt pentru voi. Aceasta 1.1. M ă r tu r i a a p o s to l ic ă d e s p r e I is u s H r i s to s în s c r i e r i le N o u lu i T e s tam e n t 3 4 1 să faceţi întru amintirea Mea!” 25 La fel [a luat] şi paharul după ce a cinat, zicând: „Acest pahar e Noul Testament/Legământ întru Sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea întru amintirea Mea! 26 Căci ori de câte ori veţi mânca această Pâine şi veţi bea acest Pahar, moartea Domnului vestiţi până ce va veni. 27 Astfel încât oricine va mânca Pâinea şi va bea Paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi faţă de Trupul/Corpul şi Sângele Domnului. 28 Să se pună la încercare omul pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din Pâine şi să bea din Pahar. 29 Căci cel ce mănâncă şi bea [cu nevrednicie] osândă îşi mănâncă şi bea, pentru că nu distinge Trupul [Domnului]. H a r ism e le ş i u n ita te a T ru p u lu i B is e r ic ii în iu b ire 1 Corinteni 12, 3-12. 14. 20. 27-31; 13, 8-10. 13 12 3 Vă fac cunoscut că, aşa cum nimeni care vorbeşte în Duhul lui Dumnezeu nu spune: „Anatema [să fie] Iisus!”, tot aşa nimeni nu poate spune: „Domn [Kyrios — este] Iisus” decât în Duhul Sfânt. 4 Sunt diviziuni de harisme, dar Acelaşi Duh, J şi sunt diviziuni de slujiri/ diaconii, dar Acelaşi Domn, 6 şi diviziuni de lucrări/activităţi, dar Acelaşi Dumnezeu Care lucrează toate în toţi. 7 Şi fiecăruia i s-a dat manifestarea Duhului spre folos: 8 fiindcă unuia i s-a dat prin Duhul cuvânt de înţelepciune, altuia cuvânt de cunoaştere potrivit Aceluiaşi Duh, 9 altuia credinţă în Acelaşi Duh, iar altuia darurile vindecărilor într-un Duh, 10 altuia lucrări ale unor puteri, altuia profeţie, altuia discernământul duhurilor, altuia genuri de limbi, iar altuia tâlcuirea/interpretarea limbilor. " Dar toate acestea le lucrează Unul şi Acelaşi Duh Care împarte fiecăruia după cum voieşte. 12 Căci aşa cum trupul/corpul e unul şi are multe membre, iar toate membrele trupului/ corpului, deşi sunt multe, sunt un trup, tot aşa şi Hristos. [...] 14 Trupul/ corpul nu e un singur membru, ci multe. [ ...]20 Iar multele membre sunt un trup/corp. [...] 27 Iar voi sunteţi un Trup/Corp al lui Hristos şi membre fiecare dintr-o parte. 28 Şi pe unii i-a pus Dumnezeu în Biserică mai întâi apostoli, în al doilea rând profeţi, în al treilea rând învăţători, apoi puteri, apoi daruri de vindecări, ajutorări, cârmuiri, genuri de limbi. 29 Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt profeţi? Oare toţi sunt învăţători? 30 Oare toţi au daruri de vindecări? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi tâlcuiesc/interpretează? 31 Fiţi geloşi însă pe harismele cele mai mari. [...] 13 8 Iubirea nu cade niciodată. Profeţiile însă se vor desfiinţa, limbile vor înceta, cunoaşterea se va desfiinţa, 9 fiindcă dintr-o parte cunoaştem şi dintr-o parte profeţim; 10 dar când va veni ceea ce este desăvârşit, parţialul va fi desfiinţat. [...] 13 Acum însă rămân credinţa, nădejdea, iubirea — acestea trei; mai mare însă decât acestea e iubirea.