Mărturia apostolică despre Iisus Hristos

Mărturia apostolică despre Iisus Hristos 1 întru început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi era Dumnezeu. " El era dintru început la Dumnezeu. 3 Toate prin El s-au făcut şi fără El nu s-a făcut nici un lucru care s-a făcut. 4 în El era Viaţă şi Viaţa era Lumina oamenilor, 5 iar Lumina străluceşte în întuneric şi întunericul n-a cuprins-o. 6 Fost-a un om trimis de Dumnezeu, numele lui era Ioan; 7 el a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el. s Nu era acela Lumina, ci [a fost trimis] ca să dea mărturie despre Lumină. 9 Lumina cea adevărată, care luminează tot omul, a venit în lume. 10 în lume era şi lumea prin El s-a făcut, şi lumea nu L-a cunoscut. “ La ale Sale a venit, şi ai Săi nu L-au primit. 12 Dar celor câţi L-au primit le-a dat puterea de a se face copii ai lui Dumnezeu, [a dat-o] celor care cred în numele Lui 13 şi care s-au născut nu din sânge, nici din voinţa unei cămi, nici din voinţa unui bărbat, ci din Dumnezeu. [...] 14 Şi Cuvântul S-a făcut trup/came şi Şi-a făcut cortul între noi, şi noi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. [...] 16 Pentru că din plinătatea Lui noi toţi am primit har în loc de har; 17 pentru că Legea prin Moise s-a dat, dar harul şi adevărul s-au făcut prin Iisus Hristos. 18 Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul Unul-Născut Care este în sânul Tatălui, Acela ni L-a explicat. Io a n în a in t e -m e rg ă to ru l ş i B o t e z ă t o ru l L u c a 3, 1-3 1 în al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberiu Cezar [14-37 d. Hr., deci în anul 29], pe când Ponţiu Pilat era procurator al Iudeii [26-36 d. Hr.], Irod 3 2 2 C a n o n u l O r t o d o x i e i I . C a n o n u l a p o s t o l i c era tetrah al Galileii şi Irod Filip, fratele lui, era tetrarh al Itureii şi al ţinutului Trahonitidei, iar Lisaniu era tetrah al Abilenei, 2 pe timpul arhieriei lui Ana şi Caiafa, fost-a un cuvânt al lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu; 3 şi el a venit în tot ţinutul Iordanului vestind un botez al pocăinţei spre lăsarea/iertarea păcatelor. P re d ic a lu i Io a n ş i B o t e z u l lu i lisu s Matei 3, 1-2. 5-17 1 în zilele acelea vine Ioan Botezătorul vestind în pustiul Iudeii2 şi zicând: „Pocăinţi-vă!, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor!” [...] 5 Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi tot ţinutul din jurul Iordanului, 6 şi erau botezaţi de el în râul Iordan mărturisindu-şi păcatele. 7 Văzând însă pe mulţi din farisei şi saduchei venind la botez, le-a zis: „Pui de vipere! Cine v-a arătat să fugiţi de mânia viitoare? 8 Faceţi deci un rod vrednic de pocăinţă! 9 Şi să nu vi se pară că puteţi spune în voi înşivă: «Avem tată pe Avraam!», căci vă spun că Dumnezeu poate să ridice copii lui Avraam chiar şi din pietrele acestea. 10 Iată, securea zace la rădăcina pomilor. Aşadar orice pom care nu face rod bun e tăiat şi aruncat în foc. 11 Eu vă botez în apă spre pocăinţă. Dar Cel ce vine după mine, Căruia nu sunt vrednic să-I port încălţămintea, Acela vă va boteza în Duh Sfânt şi foc. 12 El are în mâna Lui lopata şi-Şi va curăţi aria: grâul îl va aduna în hambarul Său, iar pleava o va arde cu foc nestins!” 13 Vine atunci lisus din Galileea la Iordan să fie botezat de El. 14 Dar Ioan îl împiedica zicând: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” 15 Răspunzând însă lisus i-a zis: „Lasă acum, căci aşa ni se cuvine să împlinim toată dreptatea!” Şi atunci l-a lăsat. 16 Iar botezat fiind lisus, îndată a ieşit din apă. Şi, iată, cerurile s-au deschis şi a văzut Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel şi venind peste El. 17 Şi iată un glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care îmi e bună-plăcerea!” P r e d ic a lu i lis u s ş i a le g e r e a a p o s to lilo r Matei 4, 12-13. 15. 17-20. 23 12 Auzind însă că Ioan a fost predat, [lisus] a plecat în Galileea. 13 Şi lăsând Nazaretul a venit şi a locuit în Capemaum lângă mare în hotarele lui Zabulon şi Neftalin, 15 [...] „Galileea neamurilor/păgânilor” [/s 9, 1]. 17 De atunci a început lisus să vestească şi să spună: „Pocăiţi-vă! Căci s-a apropiat împărăţia cerurilor!” 18 Şi umblând pe lângă mare[a Galileii], a văzut doi fraţi: pe Simon cel numit Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau năvodul în mare, căci erau 1.1. M ă r tu r i a a p o s to l i c ă d e s p r e l is u s H r i s to s în s c r i e r i le N o u lu i T e s tam e n t 3 2 3 pescari, 19 şi le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni!” 20 Iar ei lăsând îndată năvodul I-au urmat. [...] 23 Şi străbătea toată Galileea învăţând în sinagogile lor, vestind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa din popor. N e d um e r ir e a lu i lo a n B o t e z ă to ru l Matei 11, 2-6 2 Şi auzind loan în închisoare de faptele lui lisus, trimiţându-i vorbă prin ucenicii Iui i-a zis: 3 „Tu eşti Cel ce vine sau să aşteptăm pe altul?” 4 Şi răspunzând lisus le-a zis: „Duceţi-vă şi daţi-i de veste lui loan cele ce auziţi şi vedeţi: 5 orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracii primesc o veste bună. 6 Şi fericit este cel ce nu se va poticni întru Mine!” M am a ş i f r a ţ ii lu i lisu s Matei 12,46-50 46 Pe când grăia El mulţimilor, iată mama şi fraţii [verii] Lui stăteau afară căutând să vorbească cu El. 47 Iar cineva I-a spus: „Iată mama şi fraţii [verii] Tăi stau afară căutând să-Ţi vorbească!” 48 El însă răspunzând i-a zis celui care-I vorbea: „Cine e mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?” 49 Şi întinzându-Şi mâna spre ucenicii Lui a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei!” 50 Fiindcă oricine face voia Tatălui Meu din ceruri îmi este frate şi soră şi mamă!” B o g ă ţ ia ş i m â n tu ire a Matei 19, 23-26 23. A zis lisus ucenicilor Săi: „Amin vă spun vouă: cu greu va intra un bogat în împărăţia cerurilor! 24 Şi iarăşi vă spun: mai uşor e să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu!” 25 Auzind însă aceasta învăţăceii au rămas uimiţi foarte, zicând: „Atunci cine poate să se mântuiască?” 26 lisus însă privind la ei le-a zis: „La oameni acest lucru e cu neputinţă; la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă!” O b lig a ţ ia m ă r tu r is ir ii p e n t ru lisu s H r is to s Matei 10, 32-33 32 „Pentru oricine va mărturisi [homogesei] pentru Mine înaintea oamenilor voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu în ceruri; 32 33 iar pe oricine Mă va tăgădui înaintea oamenilor îl voi tăgădui şi Eu înaintea Tatălui Meu în ceruri.” 324 C a n o n u l O r t o d o x i e i I . C a n o n u l a p o s to l i c O b lig a ţ ia p r im ir ii a p o s to lilo r ş i a u rm a ş ilo r lo r Matei 10, 40 40 „Cine vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine, îl primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” Litca 10, 16 16 „Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; şi cine vă nesocoteşte pe voi, pe Mine Mă nesocoteşte, iar cine Mă nesocoteşte pe Mine, nesocoteşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” M ă r tu r is ir e a lu i P e t ru Matei 16, 13-25. 28 13 Şi venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, i-a întrebat pe învăţăceii Lui zicând: „Cine zic oamenii că e Fiul Omului?” 14 Iar ei au zis: „Unii, Ioan Botezătorul, alţii, Ilie, alţii, Ieremia sau unul dintre profeţi.” 15 Iar El le-a zis: „Dar voi, cine spuneţi că sunt Eu?” 16 Şi răspunzând Petru a zis: „Tu eşti Hristosul/Mesia, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu”1. 17 Iar Iisus răspunzând i-a zis: „Fericit eşti Simone bar [fiul lui] Iona, că nu carnea sau sângele ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu Care este în ceruri. Şi Eu îţi zic: Tu eşti Petru/Piatră [Is 28, 16] şi pe această piatră/stâncă voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu vor avea putere împotriva ei. 19 Şi-ţi voi da cheile [Zî 22, 22] împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în cer şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri." Atunci le-a poruncit învăţăceilor să nu spună nimănui că El este Hristosul/Mesia. 21 De atunci a început Iisus să arate învăţăceilor Lui că [Fiul Omului — Mc 8, 31 şi Lc 9, 22] trebuie să se ducă la Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni, de la arhierei şi de la cărturari şi să fie omorât şi a treia zi să fie sculat. 22 Şi luându-L Petru a început să-L certe zicând: „Fie-Ţi milă de Tine, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aceasta!” 23 Iar El întorcându-Se i-a zis lui Petru: „înapoia Mea, satano! Piatră de poticnire îmi eşti, fiindcă nu gândeşti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor!” 24 Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: „Dacă vrea cineva să vină la Mine, să se tăgăduiască pe sine însuşi, să-şi ia crucea lui şi să-Mi urmeze! 23 Căci oricine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine-şi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla. [...] 28 Sunt unii din cei care stau aici care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea pe Fiul Omului venind în împărăţia Sa [Dn 7, 13-14].” 1 Mc 8, 29: „Tu eşti Hristosul/Mesia!”; Lc 9,21: „Hristosul/Mesia lui Dumnezeu!” 1.1. M ă r tu r i a a p o s to l i c ă d e s p r e I is u s H r i s to s în s c r i e r i le N o u lu i T e s tam e n t 325 M ă r tu r is ir e a T a t ă lu i la S c h im b a r e a la F a ţă Matei 17, 1-9 ' Şi după şase zile îi ia Iisus pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, şi îi urcă într-un munte înalt în particular. 2 Şi [pe când se ruga — Lc 9, 29] S-a schimbat la faţă înaintea lor şi faţa Lui a strălucit ca soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina. 3 Şi iată li s-au arătat Moise şi Ilie vorbind împreună cu El. 4 Răspunzând însă Petru I-a zis lui Iisus: „Doamne [Rabi — Mc 9, 5; Povăţuitorule — Lc 9, 33], bine este să fim aici. Dacă vrei, voi face aici trei corturi, unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie.” 5 Şi încă pe când vorbea el, iată un nor luminos i-a umbrit şi iată un glas din cer care spunea: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit. Ascultaţi-L!” 6 Şi auzind ucenicii au căzut pe faţa lor şi s-au înfricoşat foarte tare. 7 Şi Iisus S-a apropiat şi, atingându-Se de ei, a zis: „Sculaţi-vă şi nu vă temeţi!” 8 Iar ei ridicându-şi ochii n-au mai văzut decât pe Iisus singur. 9 Şi coborând ei de pe munte, Iisus le-a poruncit zicând: „Nimănui să nu spuneţi vedenia până ce Fiul Omului se va scula din morţi!” A u to r it a t e a B ise r ic ii Matei 18, 15-20 15 „De-ţi va greşi fratele tău, du-te şi mustră-1 numai între tine şi el; şi de te va asculta, l-ai câştigat pe fratele tău. 16 Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, pentru ca «din gura a doi sau trei martori să se statornicească orice vorbă» [Dt 19, 15]. 17 Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii/ Adunării [e k k le s ia ] ; iar dacă nici de Biserică/Adunare nu va asculta, să-ţi fie ca păgânul şi vameşul. 18 Amin vă spun vouă: Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi delegate şi în cer! 19 Vă mai spun iarăşi că dacă doi dintre voi vor cădea de acord pe pământ asupra unul lucru pe care-1 vor cere, li se va da lor de către Tatăl Meu Care este în ceruri. 20 Că unde sunt doi sau trei adunaţi întru numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor!” N a ş t e re a d e su s Ioan 3, 1-7. 13-19 1 Era un om dintre farisei, numele lui era Nicodim, demnitar al iudeilor. 2 Acesta a venit la El noaptea şi I-a zis: „Rabi! Ştim că de la Dumnezeu ai ieşit învăţător, căci nimeni nu poate face semnele/minunile pe care le faci Tu, dacă n-ar fi Dumnezeu cu el.” 3 A răspuns Iisus şi i-a zis: „Amin, amin îţi zic: dacă nu se va naşte cineva de sus, nu va putea vedea împărăţia lui Dumnezeu.” 4 îi zice atunci Nicodim: „Cum poate un om să se nască fiind 326 C a n o n u l O r t o d o x i e i I . C a n o n u l a p o s to l i c bătrân? Poate oare să intre a doua oară în pântecul mamei lui şi să se nască?” 5 Iisus a răspuns: „Amin, amin îţi zic: de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea intra în împărăţia lui Dumnezeu. 6 Ce este născut din came, came este, ce este născut din Duh, duh este. 7 Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus.” [...] 13 „Nimeni nu s-a urcat la cer decât Cel ce S-a pogorât din cer, Fiului Omului Care este în cer. 14 Şi aşa cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului, 15 ca oricine crede în El să aibă viaţă veşnică. 16 Fiindcă aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. 17 Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul în lume ca să judece lumea, ci ca să mântuiască prin El lumea. 18 Cine crede în El nu este judecat, iar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în numele Fiului Unul-Născut al lui Dumnezeu. 19 Iar judecata aceasta este: că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina!” Iisu s — P â in e a V ie ţ ii Ioan 6, 26-35. 41 —43. 47-69 26 Iisus le-a zis: „Amin, amin vă zic: Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne/minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. 27 Lucraţi însă nu pentru mâncarea care piere, ci pentru mâncarea care rămâne spre viaţa veşnică, pe care v-o va da Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu.” 28 I-au zis deci: „Ce să facem ca să lucrăm lucrurile lui Dumnezeu?" Iisus a răspuns şi le-a zis: „Lucrul lui Dumnezeu acesta este: să credeţi în Cel pe Care L-a trimis Acela.” 30 I-au zis deci: „Dar ce semn/minune faci Tu, ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi? 31 Părinţii noştri au mâncat mana în pustiu [Nm 11, 7-9], precum stă scris: «Pâine din cer le-a dat să mănânce» [Ps 78, 24].” 32 Le-a zis deci Iisus: „Amin, amin vă zic: Nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă pâinea cea adevărată din cer; căci pâinea lui Dumnezeu e cea care coboară din cer şi dă viaţă lumii.” 34 I-au spus deci: „Doamne, dă-ne pâinea aceasta!” 35 Iisus le-a zis: „Eu sunt Pâinea Vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi şi cine va crede în Mine nu va înseta niciodată.” [...] 41 Deci iudeii murmurau despre El că a zis: „Eu sunt Pâinea care S-a coborât din cer”, 42 şi ziceau: „Nu este oare acesta Iisus, fiul lui Iosif, şi căruia îi cunoaştem şi tatăl şi mama? Cum spune acum: «M-am coborât din cer»?” 43 Iisus a răspuns şi le-a zis: [...] 47 „Amin, amin zic vouă: cine crede în Mine are viaţă veşnică. 48 Eu sunt Pâinea vieţii. 49 Părinţii voştri au mâncat mana în pustie şi au murit; 50 Pâinea care Se coboară din cer e aceea din care de mănâncă cineva nu mai moare. 51 Eu sunt Pâinea cea vie Care S-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această Pâine va fi viu în veac, iar Pâinea 1.1. M ă r tu r i a a p o s to l ic ă d e s p r e I is u s H r i s to s în s c r i e r i le N o u lu i T e s t am e n t 3 2 7 pe care o voi da Eu pentru viaţa lumii este Carnea Mea [sarx mou\" 52 Deci iudeii se certau între ei zicând: „Cum poate acesta să ne dea să mâncăm carnea lui?” 53 Le-a zis deci Iisus: „Amin, amin zic vouă: dacă nu veţi mânca carnea Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. 54 Cine mănâncă Carnea Mea şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua de pe urmă; 55 căci Carnea Mea e o mâncare adevărată, iar Sângele Meu e o băutură adevărată. 56 Cine mănâncă Carnea Mea şi bea Sângele Meu rămâne în Mine şi Eu în e l.57 Precum M-a trimis pe Mine Tatăl şi Eu sunt viu din pricina Tatălui Meu, aşa şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va fi viu din pricina Mea. 58 Aceasta e Pâinea care S-a coborât din cer, nu cum au mâncat părinţii şi au murit; cine mănâncă Pâinea aceasta va fi viu în veac.” 59 Acestea le-a zis învăţând în sinagogă în Capemaum. 60 Deci mulţi din învăţăceii Lui auzind au zis: „Aspru e cuvântul acesta. Cine poate să-l audă?” 61 Ştiind însă Iisus în Sine însuşi că învăţăceii Lui murmură cu privire la lucrul acesta, le-a zis: „Vă poticniţi de lucrul acesta? 62 Dar dacă-L veţi vedea pe Fiul Omului urcând acolo unde era mai înainte? 63 Duhul e cel ce face viu, carnea nu e de nici un folos; cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă. 64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred.” Căci Iisus ştia de la început cine sunt cei ce nu credeau şi cine e cel care-L va preda. 65 Şi a zis: „De aceea v-am zic să nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu-i va fi dat de la Tatăl.” 66 Şi de atunci mulţi din învăţăceii Lui s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu El. 67 A zis deci Iisus celor Doisprezece: „Nu vreţi şi voi să vă duceţi?” 68 I-a răspuns Simon Petru: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii veşnice, 69 iar noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu.” Iisu s — C a le a , A d e v ă ru l ş i V ia ţa Ioan 14, 1-10 1 „Să nu se tulbure inima voastră! Credeţi în Dumnezeu şi credeţi în Mine. 2 în casa Tatălui Meu sunt sălaşuri multe; iar dacă n-ar fi, v-aş fi spus că Mă duc să vă pregătesc un loc? 3 Şi dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi. 4 Şi unde Mă duc voi ştiţi calea.” 5 îi spune atunci Toma: „Doamne, nu ştim unde Te duci şi cum putem şti calea?” 6 îi spune atunci Iisus: „Eu sunt, Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. 7 Dacă M-aţi cunoscut pe Mine, veţi cunoaşte şi pe Tatăl, şi de-acum îl cunoaşteţi şi L-aţi văzut.” 8 îi spune Filip: „Doamne, arată-ni-L pe Tatăl şi ne e de ajuns!” 9 îi spune atunci Iisus: „De atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl! Cum spui: «Arată-ni-L pe Tatăl!» 10 Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine?” 32 8 C a n o n u l O r t o d o x i e i I . C a n o n u l a p o s lo l i c l/sus — V iţ a . P o ru n c a iu b ir ii d e p lin e Ioan 15,5.9-10. 12-13 5 „Eu sunt Viţa, voi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, pentru că fără Mine nu puteţi face nimic. Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi; rămâneţi în iubirea Mea. 10 Dacă păziţi poruncile Mele, rămâneţi în iubirea Mea, aşa cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în iubirea Lui. [...] Aceasta e porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul precum v-am iubit Eu! Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca să-şi pună cineva sufletul pentru prietenii lui!” lisu s — P ă s to ru l c e l b u n Ioan 10, 11. 14-18 11 „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul său pentru oile lui. [...] 14 Eu sunt Păstorul cel bun şi-Mi cunosc oile şi ele Mă cunosc. 15 Aşa cum Mă cunoaşte Tatăl, aşa îl cunosc şi Eu, şi-Mi pun sufletul Meu pentru oi. 16 Am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe ele trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul Meu şi vor fi o singură turmă şi un singur Păstor. De aceea Mă iubeşte Tatăl, pentru că-Mi pun sufletul, ca să-l iau iarăşi. Nimeni nu-1 ia de la Mine, ci Eu îl pun de la Mine însumi. Putere am să-l pun şi putere am să-l iau iarăşi. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu.” V ia ţa v e şn ic ă — c u n o a ş t e r e a U n ic u lu i D um n e z e u ş i a l lu i lisu s t r im isu l Său Ioan 17,3 3 „Aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, Singurul Dumnezeu adevărat, şi pe lisus pe Care L-ai trimis.”