Lev Gillet

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 5 februarie 2024 23:20, autor: RappY (Discuție | contribuții) (Adăugare legătură)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare

Louis Gillet sau Lev Gillet (6 august 1893 - 29 martie 1980) a fost un preot ortodox de origine franceză, convertit la Ortodoxie. Părintele Lev Gillet a organizat prima parohie ortodoxă de limbă franceză în Franța, la Paris. Este considerat unul din marii gânditori și predicatori ortodocși din Occident în secolul XX.

Viața

Louis (Lev) Gillet (foto) s-a născut în anul 1893 la Saint-Marcellin (Isère, Franţa). Şi-a făcut primele studii la Grenoble și a urmat studii de Filosofie la Paris, fiind apoi mobilizat pe front în Primul Război Mondial. Luat prizonier încă din 1914, a petrecut trei ani în captivitate. Acolo a întâlnit mai mulți prizonieri ruși, și a început să fie atras de gândirea și viața spirituală rusă. A urmat apoi studii de matematică și de psihologie la Geneva. În 1919, a intrat în ordinul benedictinilor în mănăstirea de la Clairvaux. Simțindu-se atras de spiritualitatea răsăriteană, a făcut cunoștință cu Mitropolitul Andrei Şeptiţki al Bisericii Greco-Catolice Ucrainene din Galiția. A depus voturile monahale definitive la Mănăstirea Uniov din Galiția.

Dezamăgit de atitudinea Bisericii Catolice față de Ortodoxie, Pr. Lev a părăsit Biserica Catolică, fiind primit în comuniunea Bisericii Ortodoxe la Paris în luna mai 1928. În noiembrie 1928, a devenit preot paroh al primei parohii ortodoxe de limbă franceză din Franța, parohia Sfintei Genoveva.

În 1938, a părăsit Parisul și s-a mutat la Londra, în cadrul Frăţiei Sfinţilor Alban şi Serghie [1], o organizație ecumenică având drept scop apropierea dintre Biserica Anglicană și Biserica Ortodoxă. A rămas să trăiască în Anglia până la moartea sa, survenită în anul 1980, dar în acest răstimp a făcut mai multe călătorii în străinătate. A călătorit îndeosebi în Franța, Elveția și în Liban, unde a luat parte la renașterea spirituală a Bisericii Antiohiei.

A scris mai multe lucrări de spiritualitate, în principal în limbile franceză și engleză, sub pseudonimul „Un monah al Bisericii Răsăritene” (fr. „Un moine de l’Église d’Orient”).

Citate

O, stranie Biserică Ortodoxă, tu, cea atât de săracă și de slabă, care nu ai nici organizarea, nici cultura Occidentului, care plutești ca prin minune, înfruntând atâtea încercări, necazuri și lupte; Biserică a contrastelor, atât de atașată de tradiție și atât de liberă, atât de arhaică și atât de vie, atât de ritualistă și atât de personal angajată, Biserică unde perla neprețuită a Evangheliei e neabătut păstrată, uneori sub un strat de pulbere; Biserică ce, în umbră și liniște, păstrezi mai presus de toate valorile eterne ale curăției, sărăciei, ascezei, smereniei și iertării; Biserică ce, adesea, n-ai știut cum să acționezi, dar care poți cânta ca nimeni altcineva bucuria Paștilor!” (extras din omilia rostită în 1937 la înmormântarea arhimandritului Irineu (Louis-Charles) Winnaert, întemeietorul Bisericii Ortodoxe a Franţei; traducere: OrthodoxWiki).

Surse

Lecturi suplimentare

Scrieri ale Pr. Lev

Cărţi
  • Communion in the Messiah. Studies in the Relationship between Judaism and Christianity [Comuniunea întru Mesia. Studii privind relaţia între iudaism şi creştinism], Redhill, Londra, 1942.
  • La prière de Jésus [Rugăciunea lui Iisus], Chevetogne/Seuil, 1951 ; 1974.
  • Jésus, simples regards sur le Sauveur [Iisus, simple priviri asupra Mântuitorului], Chevetogne/Seuil, 1959 ; 1996.
  • Présence du Christ [Prezenţa lui Hristos], Chevetogne, 1960.
  • Le Visage de lumière [Chipul de lumină], Chevetogne, 1966.
  • The Shepherd [Păstorul], Fellowship of St Alban and St Sergius, 1968 [fr: Le pasteur de nos âmes, YMCA Press/ F-X de Guilbert, 2008]
  • Amour sans limites [Iubirea fără margini], Chevetogne, 1971.
  • The Burning Bush [Rugul Aprins], Fellowship of St Alban and St Sergius, 1971.
  • Ils regarderont vers lui [Vor privi spre El], Chevetogne, 1976.
  • La Colombe et l'Agneau [Porumbelul şi Mielul], Chevetogne, 1979.
  • Introduction à la spiritualité orthodoxe [Introducere în spiritualitatea ortodoxă], Desclée de Brouwer, 1983.
  • L’an de grâce du Seigneur : Un commentaire de l’année liturgique byzantine [Anul de har al Domnului: Un comentariu privind anul liturgic bizantin], Cerf, 1988.
  • Notre Père, Introduction à la foi et à la vie chrétienne [Tatăl nostru . Introducere în credinţa şi viaţa creştină], Cerf, 1988.
  • L'Offrande liturgique [Jertfa liturgică], Cerf, 1988.
  • Au Cœur de la fournaise [n mijlocul furnalului], Cerf/Le Sel de la Terre, 1998.
  • Unité en division les lettres de Lev Gillet, un moine de l'Église d'Orient, à Andrei Cheptytsky 1921-1929 [Unitatea în ruptură. Scrisori ale lui Lev Gillet, un monah al Bisericii Răsăritene, catre Andrei Şeptiţki, 1921-1929], Parole et silence, Saint-Maur (Val-de-Marne) , 2009
Articole

Bibliografie