Gândirism
Gândirismul a fost un curent și o direcție literar-ideologică, axate pe Ortodoxie și românism, care s-a format în România în perioada interbelică în jurul revistei Gândirea, avându-l ca principal teoretician pe Nichifor Crainic. Alături de Nichifor Crainic, au contribuit Dumitru Stăniloae, Vasile Băncilă, Petre Pandrea, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, ș.a.
Cuprins
Cele două perioade ale gândirismului
Prima perioadă este cuprinsă între anul 1921 și 1930. Curentul are o orientare postsămănătoristă. A două perioadă, din 1930 până în 1944, continuă programul estetic al revistei, dar i se adaugă și o dimensiune politic-ideologică, căpătând un caracter sectar-eclectic.
Caracteristicile curentului
Înfluențat de sămănătorism, gândirismul preia motive și teme specifice acestuia, dându-le valori spirituale creştin ortodoxe. Se creează o literatură mistică, unde sacrul coboară printre oameni, îngerii participă activ la activitățile cotidiene.
Bibliografie
- Dicționar de filozofie, Ed. Politică, Buc. 1978
