Gândirism
Gândirismul a fost un curent și o direcție literar-ideologică, axate pe Ortodoxie și românism, care s-a format în România în perioada interbelică în jurul revistei Gândirea, avându-l ca principal teoretician pe Nichifor Crainic. Alături de Nichifor Crainic, au contribuit Dumitru Stăniloae, Vasile Băncilă, Petre Pandrea, Mircea Eliade, Emil Cioran etc.
Cuprins
[ascunde]Cele două perioade ale gândirismului
Prima perioadă este cuprinsă între anul 1921 și 1930. Curentul are o orientare postsămănătoristă. A două perioadă, din 1930 până în 1944, continuă programul estetic al revistei, dar i se adaugă și o dimensiune politic-ideologică, căpătând un caracter sectar-eclectic.
Caracteristicile curentului
Înfluențat de sămănătorism, gândirismul preia motive și teme specifice acestuia, dându-le valori spirituale creştin ortodoxe. Se creează o literatură mistică, unde sacrul coboară printre oameni, îngerii participă activ la activitățile cotidiene.
Bibliografie
- Dicționar de filozofie, Ed. Politică, Buc. 1978
