Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Viaţă de obşte

Versiunea din 3 ianuarie 2009 11:54, autor: Inistea (Discuție | contribuții) (Pagină nouă: '''Viaţa de obşte''' este astăzi principala formă de vieţuire monastică, în care călugării pun toate în comun şi fac toate în comun (i.e. "de obşte"): slujbele de la bise...)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)

Viaţa de obşte este astăzi principala formă de vieţuire monastică, în care călugării pun toate în comun şi fac toate în comun (i.e. "de obşte"): slujbele de la biserică, masa, lucrul şi toate cele necesare vieţii comunităţii. De aceea, mănăstirea de obşte se mai numeşte şi chinovie, un cuvânt considerat arhaizant în limba română contemporană, dar care provine din latinescul coenobium, şi care la rândul lui este împrumutat din limba greacă: substantivul to koinobion însemnează "viaţă în comun".

Viaţa de obşte este considerată foarte diferită şi chiar opusă vieţii de sine. Într-o mănăstire de sine, uneori numită lavră, călugării duc o viaţă monastică semi-anahoretică, adică nu slujesc cu toţii împreună toate slujbele, nu mănâncă împreună la toate mesele, ci doar în duminici şi sărbători. Uneori, dacă în lavră sunt mai mulţi părinţi duhovniceşti, mai multe grupuri se formează în jurul lor. Odată cu revigorarea monahismului ortodox în secolele IX-X, la Studion (Constantinopol), sub sfântul Teodor Studitul, şi la Muntele Athos, sub Atanasie Athonitul, această formă monastică a început a fi descurajată şi abandonată.

Istoric

Deşi primele forme de monahism au fost eremitismul şi anaroretismul, mai ales în deşerturile din Egipt, Siria sau Ţara Sfântă, relativ repede, deja din secolul al IV-lea, în jurul unor mari părinţi duhovniceşti se strâng mai mulţi ucenici. Chilia bătrânului – avva – este lărgită, şi ea devine o mică mănăstire, cu viaţă de obşte sau semi-anahoretică.

Astfel, Isaia Pustnicul, trăia cu 12 ucenici în jurul său, formând o mică mănăstire. La fel, sfântul Antonie cel Mare, deşi a trăit tot timpul ca anahoret, după ce s-a mutat în Muntele Pispir, cobora din când în când să-i vadă pe fraţii care trăiau în mănăstire lângă Marea Roşie.

Dezvoltarea mănăstirilor ia un mare avânt cu Pahomie cel Mare şi ucenicul său Teodor. Mănăstiri cu sute de vieţuitori se formează, viaţa lor este la fel de complexă cu cea a unui oraş sau sat creştin.

A se vedea şi

  • Monahism
  • Mănăstire
  • Schit
  • Călugăr
  • Isihasm

Legături externe