[[ImageImagine:Iconostasis_in_Moscow.jpg|thumb|right|280px| Iconostasul unei biserici din Moscova]]'''Iconostasul''', numit şi și '''catapeteasmă''' sau '''tâmplă''', se prezintă ca un perete (din zid, lemn, metal) pe care sunt agăţate agățate sau încrustate un număr de icoane, într-o ordine bine stabilită teologic. Deşi Deși unii consideră iconostasul ca un zid separator între [[altar]] şi și [[naos]], rolul lui principal a fost întotdeauna acela de dispozitiv de expunere a icoanelor. În vechime, iconostasul a putut fi foarte puţin puțin dezvoltat, uneori prezentând doar două icoane: [[Iisus Hristos|Mântuitorul]] şi și [[Maica Domnului]]. El s-a dezvoltat mai ales după victoria Ortodoxiei împotriva [[iconoclasm]]ului, ajungând prin secolele XIV-XVI XIV–XVI la forma şi și structura unitară pe care le cunoaştem cunoaștem astăzi, cu mai multe rânduri de [[Icoană|icoane]].

Iconostasul arată, desfăşurată desfășurată pe verticală, imaginea [[BisericaBiserică|Bisericii]], istoria chipului creat, chipul lui Dumnezeu şi și căile lui Dumnezeu în istoria mântuirii omului. Întreaga viaţa viață este rezumată prin iconostas sub forma mijlocirii [[sfinţisfinți]]lor şi și a [[îngerîngeri]]ilor lor care se roagă împreună cu cei ce participă la slujbele din biserică.

În forma lui clasică, din secolul al XVI-lea încoace, iconostasul are în general maximum cinci rânduri / registre de icoane (de jos în sus):

:*icoanele împărăteşti împărătești ale lui Hristos (în dreapta porţii împărăteşti porții împărătești pentru privitor) şi și [[Icoanele Maicii Domnului|Maicii Domnului cu Pruncul]] (în stânga);:*porţile împărăteşti porțile împărătești cu icoana [[Bunavestire|Bunei-Vestiri]] şi și cei patru [[Evanghelist|EvangheliştiEvangheliști]] (în mijloc); pe ușile împărătești mai pot apărea, în locul Evangheliștilor, Sf. [[Vasile cel Mare]] și Sf. [[Ioan HrisostomGură de Aur]], cu Liturghiile scrise.:*două uşi uși laterale diaconeşti diaconești ce au zugrăvite chipurile [[arhanghelarhangheli]]ilor lor [[Mihail (Arhanghelul)|Mihail]] şi și [[Gavriil (Arhanghelul)|Gavriil]] sau pe [[diacon]]ii [[Apostolul Ştefan Ștefan (Întâiul-mucenic)|ŞtefanȘtefan]], [[Apostolul Filip (din cei ŞaptezeciȘaptezeci)|Filip]] sau [[LaurenţiuLaurențiu]]; pe ușa dinspre Sud mai poate fi reprezentat uneori Sf. [[Dismas]], tâlharul cel bun.:*icoana hramului bisericii (în dreapta) şi și Sfântul [[Nicolae al Mirelor|Nicolae]] sau Sfântul [[Ioan Botezătorul]] (în stânga);:*în tradiţia tradiția rusă, se poate întâmpla să mai existe încă un rând de uşi uși laterale, precum şi și icoana [[hram]]ului al doilea al bisericii.[[Imagine:Stavropoleos_215.jpg|thumb|left|280px|Iconostasul [[Biserica Stavropoleos (BucureştiBucurești)|Bisericii Stavropoleos, București]]]]

3. '''Rândul al treilea:''' [[chip]]urile celor 12 [[apostoliapostol]] şi i și la mijloc icoana [[Deisis]] (cu Hristos Judecător șezând pe tron, însoțit de Maica Domnului și de Sf. [[Ioan Botezătorul]]) sau [[Sfânta Treime]]; uneori pot apărea aici și îngeri sau sfinți episcopi, monahi sau [[mucenic]]i, acest rând simbolizând roadele Întrupării și ale [[Pogorârea Duhului Sfânt|Cincizecimii]], precum și rugăciunea Bisericii pentru lume. Ordinea rândurilor al doilea și al treilea este variabilă: uneori apar mai întâi Praznicele, alteori Apostolii.

4. '''Rândul al patrulea:''' 12 [[prorocprooroc]]i mari şi și mici ai [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] având în mijloc icoana Maicii Domnului cu Pruncul (Orantă). Acest rând închipuie lumea aflată sub Legea Veche, Legea lui [[Moise]], având-o în centru pe Maica Domnului, întrucât Aceasta este centrul tuturor proorociilor.

5. '''Rândul al cincilea:''' foarte rar, apare acest al cincilea rând, cel al Patriarhilor din Vechiul Testament, până la Patriarhul [[Avraam]], având în centru prima arătare a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] de la Stejarul lui Mamvri. Acest rând închipuie lumea de la [[Adam și Eva|Adam]] și până înainte de instituirea Legii lui [[Moise]].

6. '''Sus''' de tot, în mijlocul iconostasului, se înalţă înalță [[CruceaCruce]] a Domnului, având de o parte și de cealaltă Icoana Maicii Domnului şi și pe cea a Sf. Apostol [[Apostolul Ioan|Ioan]]. Acesta nu e considerat un registru de sine stătător.

[[Imagine:ManastireaBistritaVL_(26).jpg|right|thumb|280 px|Iconostasul [[Mănăstirea Bistriţa Bistrița (județul Vâlcea, România)|Mănăstirii Bistriţa Bistrița (Vâlcea, România)]]]]Trebuie observat că fiecare rând reprezintă o perioadă de timp bine definită din istoria mântuirii omului, rânduri străjuite de o parte, jos, de icoana Bunei-Vestiri, "începutul „începutul mântuirii noastre" noastre” iar de altă parte, sus, de [[CruceaCruce]] a lui Hristos. Nu este vorba despre un simplu perete despărţitor despărțitor dintre [[altar]] şi și [[naos]] sau care desparte pe preoţi preoți de enoriaşienoriași. Iconostasul nu este un element decorativ, ci are un profund sens liturgic şi și [[teologie|teologic]]. El vine să întrunească, prin imagine, conţinutul conținutul rugăciunii euharistice, rostite cu voce tare de către [[preot]]. Ca imagine a Bisericii, [[Trupul lui Hristos]], iconostasul arată creşterea creșterea Bisericii în timp şi viaţa și viața ei. Astfel că el devine nu un element despărţirede despărțire, ci unul de unire, de întrepătrundere între [[altar]] şi și [[naos]], între [[veşnicieveșnicie]] şi și vremelnicie, este o punte prin care se poate privi spre [[viaţa veşnicăviața veșnică]].

==Legături interneA se vedea și==*(en) [[:en:Category:Iconostasis|imagini de iconostase]]

*[[Dionisie din Furna]], ''Erminia picturii bizantine'', editura Sophia, BucureştiBucurești, 2000, ISBN 973-99692-0-8.*Preot Prof. Dr. [[Ene BranişteBraniște]], ''Liturgica generală'', [[Editura Institutului Biblic şi și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române]], BucureştiBucurești, 1993.*[[Pavel Florenski]], ''Iconostasul'', [[Fundaţia Fundația Anastasia]], BucureştiBucurești, 1994.*[[Leonid Uspensky]], ''Teologia icoanei în Biserica Ortodoxă'', Editura Anastasia, BucurestiBucurești, 1994. O puteți descărca de [http://www.angelfire.com/space2/carti/detalii/1107.htm aici].