'''Închinărea la idoli ''' reprezintă un caz particular al închinării la dumnezei străini, fiind întâlnit mai cu seamă în lumea antică, dar persistând şi în lumea contemporană sub diverse forme ([[horoscop|astrologia]], [[vrăjitoria]], credinţa în talismane, obiecte de tip feng shui, idolatrizarea vedetelor sportive, a cântăreţilor, a actorilor de cinema, etc). În creştinism idolatria este şi lăcomia de bani ([[Iisus ]] spune că nu putem sluji la doi stăpâni, lui [[Dumnezeu ]] şi lui Mamona<ref>Mat6.24, Lc16.11</ref>, care este [[diavol|demonul ]] banilor, al posesiunilor materiale, iar [[apostolul Pavel ]] spune că niciun [[iubirea de arginţi|lacom de avere]], care este un închinător la idoli, nu va moşteni [[împărăţia lui Dumnezeu]].<ref>Efes 5.5</ref>) dar şi lăcomia de mâncare sau băutură (căci apostolul Pavel spune că niciun lacom nu va intra în împărăţia cerurilor<ref>Col3.5</ref> iar în altă parte spune explicit că [[lăcomia|beţivii ]] sunt şi ei excluşi de la moştenirea acestei împărăţii<ref>1Cor6.10</ref>)

Interzicerea facerii şi închinării la idoli reprezintă conţinutul poruncii a doua a [[Decalog]]ului.<ref>Exod20.4-6, Lev19.4, 26.1</ref> Idolii sunt înfăţişări ale falşilor dumnezei, făcuţi din diverse materiale(aur, argint, aramă, piatră sau lemn), sau pictaţi, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble, ei neavând duh în gura lor.<ref>Apoc 9.20, Ps95.5, Ps113.12, Deut29.17, Ier16.19, Ps135.15-18, Ezec8.1-18, 1Cor12.2, 1Cor8.4-6.</ref>

Regii sau conducători credincioşi([[Moise]]<ref>Deut.9.12-21</ref>, [[Asa]]<ref>2Cron14.2-5, 2Cron15.8, 3Regi15.12</ref>, [[Ezechia]]<ref>2Cron30.14, 2Cron31.1</ref>, [[Iosafat]]<ref>2Cron17.6</ref>Iehu<ref>4Regi 10.26-29</ref>, [[David]], [[Iosia]]) au dărâmat idolii şi au nimicit idolatria. Iosia s-a întors la Domnul, din toată inima şi din tot sufletul şi din toată puterea lui, întocmai după toată legea lui Moise, ca niciun alt împărat până la el şi cum n-o va mai face niciun împărat după el.<ref>4Regi23.25, </ref> A stârpit idolatria, a izgonit pe slujitorii idolilor, a nimicit pe cei care chemau duhurile şi pe cei ce spuneau viitorul.<ref>2Cron 34.3,4,7 ;4Regi23.4-25</ref> Destinul lui [[Ioas ]] este tragic, căci el trece de la lupta împotriva idolatriei şi dregerea Casei Domnului, la crimă şi idolatrie după moartea preotului Iehoiada, astfel încât, după moarte, nici nu este îngropat în mormintele împăraţilor<ref>2 Cronici 24 </ref> Regii necredincioşi au căzut în idolatrie([[Ieroboam]]<ref>2Cron11.15, 2Cron13.8,9</ref>, [[Ioram]]<ref>2Cron21.11-15</ref>, [[Ahaz]]<ref>2Cron28.1-4</ref>, [[Amon]]<ref>4 Regi 21.19-22, 2Cron33.22 </ref>, [[Manase]]<ref>2Cron33.19, 2Regi21.6, 2Cron33.6, 2Cron28.3, 4Regi21.11-21</ref>, Roboam<ref>3Regi14.23</ref>, unii dintre aceştia (Manase, Ahaz) chiar trecându-şi copiii prin foc.

Închinătorii la idoli îndepărtează îndurarea lui Dumnezeu de la ei.<ref>Iona 2.8 </ref> Închinarea la idoli este un mădular pământesc care trebuie omorât, arată apostolul Pavel<ref>Col 3.5, Gal5.20</ref> Proorocul [[Samuel ]] îi spune lui [[Saul]], împăratul evreilor, că nesupunerea este un [[păcat ]] la fel ca vrăjitoria şi împotrivirea este la fel cu închinarea la idoli(3)...<ref>1Sam 15.1-23-35</ref>

Sfântul apostol Pavel recomandă neamestecul apostolilor cu pretinşii creştini, care, de fapt, sunt închinători la idoli.<ref>1Cor5.11</ref>.Fariseii [[Farisei]]i sunt acuzaţi de Isus că, pretinzând că urăsc idolii, [[furt|furau ]] cele sfinte, nefăcând ce predicau.<ref>Rom2.22 </ref> Pedeapsa pentru închinătorii la idoli este [[iadul]]-iezerul de foc care arde cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.<ref>Apoc 21.8, Apoc 22.15, Efes 5.5, 1Cor6.9 </ref>