Episcopi vagantes

Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului. Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.

Episcopi vagantes (latinescul pentru „episcopi rătăcitori”) sunt persoane care au fost hirotonite episcopi într-un mod oarecum în neregulă, în special cei care afirmă că posedă o hirotonire romano-catolică validă, cu toate că hirotonirea lor nu a fost autorizată de Biserica Romano-Catolică. (La singular se folosește forma episcopus vagans.)

Hirotonirile făcute de episcopi rătăcitori

Vaticanul consideră aceste hirotoniri „valide” dar „ilegale”, dar Biserica Ortodoxă pur și simplu nu le consideră hirotoniri și, astfel, consideră persoanele astfel hirotonite ca nefiind episcopi. Aceasta deoarece, spre deosebire de Vatican, consideră că succesiunea apostolică se păstrează doar prin acei episcopi care sunt hirotoniți, de obicei, de episcopi care la rândul lor nu sunt demiși sau care nu propovăduiesc învățături eretice. Ordinele sfinte nu sunt considerate de ortodocși ca fiind „definitive”, astfel încât dacă un episcop se rupe de Biserică, episcopatul său (și astfel și capacitatea sa de hirotonire) își pierde valabilitatea.

Multe din aceste pretenții de succesiune provin de la scaunul din Utrecht sau de la bisericile ortodoxe sau catolice de rit răsăritean; altele provin de la episcopi romano-catolici care au hirotonit alți episcopi după unele dispute cu Vaticanul. Aceste linii continuă să existe din cauza modului mult mai mecanic de înțelegere a succesiunii apostolice din Biserica Romano-Catolică — adică dacă un episcop „valid” hirotonește un bărbat folosind ritualul adecvat, atunci și acesta este un episcop „valid”, chiar dacă nu este un practicant de nici un fel al credinței. În schimb, ortodocșii consideră imposibilă existența episcopilor vagantes, deoarece episcopatul nu poate exista decât în interiorul Bisericii.

Comportament

Mulți episcopi vagantes continuă să-și numească biserica folosind termeni ca ortodox, catolic, apostolic sau oricare alt nume istoric folosit de Biserică. Încercarea de a le găsi rădăcinile, separarea unui grup de altul sau chiar pur și simplu identificarea lor ca fiind episcopi vagantes poate fi un subiect dificil, în special pentru că aceste grupuri par să fie afectate de schisme interne și schimbări de nume. Adesea, o indicație prețioasă o constituie pagina web a acestor grupuri care prezintă adesea o listă a presupusei lor succesiuni apostolice afișate proeminent în față și/ sau insistența accentuată referitoare la proprietatea legală a diferitelor mărci înregistrate (de obicei numele grupului).

În vremurile noastre, unele din liniile importante de episcopi vagantes își trasează succesiunea de la A. H. Mathew (demis de catolicii de rit vechi), J. R. Vilatte (Romano-Catolic, apoi catolic de rit vechi cu o presupusă hirotonire de la un episcop sirian ne-calcedonian) și de la Aftimios Ofiesh, un episcop sirian din secolul XX care a slujit sub omoforul Bisericii Ruse din America, și care încetase să fie episcop (prin depunere, pensionare sau demisie indiferent) după ce se căsătorise cu o femeie de sub păstorirea sa. Un alt semn care denunță aceste grupuri este prezentarea de documente ample care insistă asupra „canonicității”.

Alte subiecte

• Mulți oameni au pretins că au fost hirotoniți ca episcopi deși actul hirotonirii în sine este pus sub semnul întrebării, dar acest lucru constituie un subiect separat.
• În plus, episcopi aparținând grupurilor care sunt în schismă (nu sunt în comuniune deplină) cu Biserica sau sunt suspendați de la împreună slujire nu sunt episcopi vagantes deoarece hirotonirea lor ca episcopi a fost în mod clar în regulă, iar ruperea comuniunii poate fi, uneori, doar temporară.
• Multe grupuri (apusene, schismatice, în special cu descendență anglicană) țin la distincția tradițională/ scolastică romano-catolică dintre hirotonirile licite și cele valide, pretinzând legitimitate prin istoricul hirotonirilor. În general, Biserica Ortodoxă nu agreează această distincție. Hirotonirea episcopală este validă și legală (ca să folosim terminologia scolastică) doar când este în comuniune cu celelalte biserici ortodoxe din lume. Cu toate acestea, există o anumită flexibilitate a interpretării în unele cazuri de schismă. (Deosebirea romano-catolică poate fi văzută ca o încercare de a aduce ordine canonică în „zonele gri” ale eclesiologiei).

A se vedea și

• Biserici ortodoxe independente

Izvoare

• Wikipedia:Episcopi vagantes
• The Oxford Dictionary of the Christian Church, 3rd ed., pp. 555, 1054, 1698

Legături externe

• Religious Groups That Use 'Orthodox' in Their Names But Are Not Canonical Eastern Orthodox Churches - A very helpful, comprehensive but not exhaustive page from Al Green's website
• Ind-Movement.org, "Your Complete Guide to the World of Autocephalous ('Independent-Movement') Churches in the Apostolic Succession"
• Independent Movement Database