Emilian Mărturisitorul
Cuviosul Părintele nostru Emilian Mărturisitorul, episcopul Cizicului, a fost un sfânt ierarh mărturisitor pentru cinstirea sfintelor icoane care a trăit în a doua jumătate a secolului al VIII-lea și prima jumătate a secolului al IX-lea. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 8 august.
Viața
Sfântul Emilian a fost mai întâi călugăr la mănăstirea ctitorită de Sfântul Tarasie al Constantinopolului (prăznuit la 25 februarie), unde a strălucit în lucrările virtuții. La ceva timp după prietenii și tovarășii săi întru asceză, Sfântul Mihail Mărturisitorul, episcopul Sinadelor (prăznuit la 23 mai), și Sfântul Teofilact Mărturisitorul, episcopul Nicomidiei (prăznuit la 8 martie), el a fost la rândul său ridicat la demnitatea episcopală și a preluat episcopia Cizicului de la episcopul Nicolae (după 788). S-a arătat a fi un bun administrator al harului dumnezeiesc și s-a remarcat atât prin faptele sale de milostenie, cât și prin blândețea deprinderilor sale.
Cu ocazia întâlnirii despre cinstirea sfintelor icoane, convocată la palat de către împăratul iconoclast Leon al V-lea Armeanul (813-820), în 815, Sfântul Emilian l-a interpelat pe suveranul eretic și i-a spus că, dacă problema dogmelor este de ordin strict bisericesc, atunci ea trebuie rezolvată în Biserică și nu în fața autorităților civile. În urma acestei mărturisiri de credință curajoase, sfântul ierarh a fost exilat. La sfârșitul a vreo cinci ani de încercări a murit, se crede, asasinat de agenții împăratului și astfel a plecat la Hristos să se alăture în cer sfinților mucenici biruitori[1].
Note
- ↑ După Menologul lui Vasile al II-lea, el ar fi murit în pace la locul său de exil. (notă în Sinaxarul P. Macarie de la Simonas Petras)