Analog

Analoage (Mănăstirea Sf. Nicolae, Gomel, Belarus)

Analogul (lat. analogium, gr. ἀναλόγιον, τό — analoghion) este un pupitru fix sau rotativ pe care sunt așezate icoanele sau Sfânta Evanghelie în biserică pentru a fi venerate de credincioși sau pentru a așezarea cărților de slujbă la nivelul ochilor în timpul slujbelor bisericești. Este uneori cunoscut și sub numele de proschinitar (gr. προσκυνητάριον, τό — proskinitarion = altar pentru rugăciuni) sau tetrapod.

Analogul cu pupitre multiple utilizat de citeți și cântăreți mai este cunoscut și sub numele de strană, după faptul că este așezat într-una din cele două strane (kliros) unde stă corul.

Modele

Analogul este de obicei relativ înclinat, pentru a permite celui ce stă înaintea acestuia să vadă icoana sau cartea așezată. Poate avea unul, trei sau patru picioare. Analoagele folosite pentru așezarea icoanelor sunt adesea împodobite cu o țesătură bogat împodobită (cunoscută în limba greacă sub numele de antipendia) care acoperă analogul parțial sau în întregime. Cel mai adesea făcut din lemn, poate fi un simplu cadru de lemn, menit să fie acoperit în întregime de țesături sau poate fi bogat împodobit cu sculpturi; există atât modele simple cât și pliabile, care facilitează transportul și stocarea. Acest tip de analog este de obicei suficient de ușor pentru a putea fi transportat fără mare greutate.

Strană și analoage, Mănăstirea Sf. Ioan Înaintemergătorul, Grecia

Un al doilea tip de analog, cel folosit la strană, are de obicei două sau mai multe pupitre rotative, pentru a simplifica sarcina cântăreților bisericești care utilizează numeroase cărți diferite în timpul slujbelor. Frecvent, acesta cuprinde și un spațiu de depozitare a cărților de slujbă. De obicei, acest tip de analog nu este portabil. Există și un model grecesc mai vechi de analog pentru strană, de formă octogonală și cu partea superioară neînclinată. Acest tip de analog mai este folosit pe alocuri la Muntele Athos și în alte mănăstiri cu tradiție. Uneori, acest tip de analog este bogat împodobit cu sidef sau cu alte materiale semiprețioase.

Analog și/sau tetrapod

În tradiția românească, termenul de tetrapod desemnează cu predilecție suportul folosit pentru icoane și/sau pentru Sfânta Evanghelie, în timp ce termenul de analog este folosit în principal pentru a desemna suportul pentru cărțile liturgice folosit la strană.

În alte tradiții, tetrapodul denumește o masă pliabilă, acoperită cu o țesătură bogată, așezată în mijlocul bisericii și pe care se pun ofrandele credincioșilor pentru a fi binecuvântate.

Surse

• en:Analogion, după : Wikipedia: Analogion
• Pr.Prof.Dr. Ene Braniște, Prof. Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2