Minei
Mineiul (în greaca veche: Μηναῖον, ου, τὸ - μηνᾶιος, α, ον, "lunar") este o carte de cult (liturgică, sau bisericească) din ritul bizantin ce conţine slujbele sfinţilor şi sărbătorilor cu dată fixă pentru fiecare zi din lună de peste anul bisericesc. Sunt deci douăsprezece mineie, pentru cele douăsprezece luni ale anului.
În tradiţia liturgică slavonă
Tradiţia rusă cunoaşte trei versiuni de mineie:
- Минея месячная – Versiune integrală a mineielor, care cuprinde slujbele specifice ciclului fix anual în integralitatea sa, adică slujbele specifice ale fiecărui sfânt în parte, precum şi ale fiecărei sărbători cu dată fixă.
- Минея общая – Versiune care este o culegere a imnelor şi rugăciunilor ce se adresează tuturor sfinţilor din acelaşi grup (apostol, episcop, mucenic, călugăr etc.), după cum şi imnele şi rugăciunile comune sărbătorilor dintr-o aceeaşi grupă (sărbătorile lui Hristos, ale Crucii, ale Maicii Domnului, ale îngerilor, ale Înainte Mergătorului). Această versiune poate fi deci utilizată şi pentru sfinţii care nu au (sau nu mai au) astăzi o slujbă a lor, sau a căror slujbă este incompletă. În parohiile mai sărace această versiune putea lua locul celor 12 mineie.
- Минея праздничная – Versiune a mineielor conţinând slujbele marilor sărbători şi a sfinţilor celor mai importanţi.
În tradiţia liturgică românească
Biserica Ortodoxă din Ţările Române a folosit pentru traducerea mineielor variantele greceşti (Constantinopol şi Veneţia), din mai multe motive:
- vechimea tradiţiei manuscrise greceşti;
- legăturile Ţărilor Române cu Muntele Athos;
- influenţa liturghiei greceşti în epoca fanariotă;
- dependenţa de veacuri a Bisericii române faţă de Patriarhia de Constantinopol.
Acest lucru a condus la situaţia de azi a mineielor româneşti, anume că nu conţin practic nici un sfânt din tradiţia rusă.
Bibliografie
- Léon Clugnet, Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l'Église grecque, Paris, 1895, p.99, art. Μηναῖον
- Martine Roty, Dictionnaire russe-français des termes en usage dans l'Église Russe, 3e édition revue et augmentée, Institut d'études slaves, Paris, 1992, p.69, art. « МИНЕИ »
