Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Un paraclis este o slujbă de rugăciune specifică pentru cei vii (spre deosebire de parastas, care este o slujbă pentru cei adormiţi). Cel mai adesea, această rugăciune este adresată Maicii Domnului, dar poate fi folosită pentru a cere mijlocirea oricărui alt sfânt. Trăsătura distinctivă a paraclisului este includerea unui canon de rugăciune către sfântul a cărui mijlocire este cerută. Paraclisul poate fi slujic de sine-stătător sau, într-o formă uşor scurtată, împreună cu Vecernia. Este potrivit pentru a fi slujit la orice vreme de necaz.

În tradiţia slavă, există o slujbă similară care se numeşte moliftă—aceasta poate fi slujită separat sau împreună cu Sfânta Liturghie.

Paraclisul Adormirii Maicii Domnului

În postul Sfintei Marii (1-14 august), se slujeşte un paraclis în fiecare seară, cu excepţia serilor de sâmbătă şi a celor de dinainte de sărbătorilor Schimbarea la Faţă (5 august) şi Adormirea Maicii Domnului (14 august).

Paraclisul din Postul Sfintei Marii conţine, alternativ, Canonul mic de rugăciune către Preasfânta Fecioară (compus de Theosterictus Călugărul în secolul al IX-lea) şi Canonul mic de rugăciune către Preasfânta Fecioară (compus de Împăratul Teodor I Ducas Lascaris în secolul al XIII-lea).

Ciclul paracliselor postului Sfintei Marii este determinat folosind două reguli practice: (a) dacă 1 august cade de luni până vineri; şi (b) în seara de duminică se slujeşte întotdeauna Canonul mare de rugăciune.

Alte Paraclise ale Maicii Domnului

În afara postului Sfintei Marii, paraclisele către Maica Domnului sunt întotdeauna slujite cu Canonul mic de rugăciune.

Texte ale canoanelor de rugăciune

Textele diferitelor canoane de rugăciune pot fi găsite în multe cărţi populare de rugăciune, cărţi de slujbă şi Ceaslov.

Izvoare