'''Fariseii''' au fost o grupare politico-religioasă influentă în vremea [[Iisus Hristos|Mântuitorului]], activă între sec II î.Hr—I d.Hr (alături de [[saduchei]]), apărători ai credinței strămoșești care consta în fidelitatea atât față de [[Legea lui [[Moise]] cuprinsă în [[Vechiul Testament]] cât și față de tradiția orală. Fariseii credeau în [[Sfânta Treime|Dumnezeu]], susțineau existența [[îngeri]]lor și a [[diavol]]ilor, nemurirea [[suflet]]ului după [[moartea|moarte]] și [[înviere]]a morților și erau partizanii prozelitismului. Unii farisei s-au îndepărtat de spiritul drept al Legii devenind [[minciuna|ipocriți]], formaliști, corupți, [[nedreptatea|nedrepți]] (de la [[lăcomia|lăcomie]], [[iubirea de arginți|iubire de arginți]], [[furt]] și [[furt|escrocherie]] până la [[uciderea|crimă]]), motiv pentru care au fost aspru mustrați de Mântuitorul [[Iisus Hristos]]. Alții, însă, au devenit susținătorii lui Iisus (Simeon, [[Iosif din Arimateea]], [[dreptul Nicodim|Nicodim]]) și apoi partizanii noii comunități creștine (Iosif din Arimateea, Nicodim, rabinul [[Gamaliel]], apostolul [[apostolul Pavel|Pavel]]).

Etimologic termenul de fariseu derivă din rădăcina verbului „paras”, care are în ebraică mai multe sensuri și anume: a separa, a deosebi, a declara, a explica, a declara deosebit, a interpreta<ref>''The New Brown-Driver-Briggs-Gesenius Hebrew and English Lexicon'', Massachusetts, 1979, pag. 831</ref>. Ca urmare, numele lor poate fi interpretat ca referindu-se atât la convingerile lor politice, și atunci prin termenul de fariseu se poate înțelege cel separat, adică cel cu o altă opinie politică, cât mai ales cel cu o altă opinie morală, cel cu un alt comportament. Idealul lor era de a păstra cu orice preț învățătura lui [[Proorocul Moise|Moise]]. Cuvântul a intrat în limba română prin filieră slavă, de la vechiul slav „farisei”. Din ebraică (aramaicul „parschi”) cuvântul a trecut în greaca veche sub forma „pharisaics”, apoi în latinescul „pharisaeus”, de unde a fost adoptat în limbile europene.

Fariseii s-au opus cu multă înverșunare Mântuitorului Hristos deoarece, așa cum se știe, Domnul nu era de acord cu mulțimea învățăturilor lor orale privitoare la [[Legea lui [[Moise]] dar și pentru faptul că popularitatea lui Iisus le primejduia poziția lor în fața credincioșilor.