* Fiindcă ieşenii se opuneau strămutarii strămutării Sfintei icoane la Muntele Athos, Cuvioşii Nifon si Nectarie hotărăsc să plece cât mai grabnic. Ajungând seara târziu la episcopia din oraşul Huşi, au fost întâmpinaţi de o mulţime de oameni care veniseră să se tămăduiască. De acolo, icoana ajunge la Bârlad şi este găzduită de catedrala oraşului. Aici s-au săvarşit săvârşit numeroase minuni. Una dintre ele, a fost reţinută în mod deosebit. În oraş se găsea un învăţător foarte înţelept şi cult, dar necredincios. Acesta, auzind de venirea sfintei icoane a trimis trăsura ca aceştia să vină cu iocana icoana la casa sa. Părinţii însă au refuzat, consideranduconsiderându-l ca lipsit de cuviinţă. La insisţentele insistențele acestuia care a trimis de trei ori trăsura şi ale unor mai-mari ai zilei, Cuvioşii cuvioşii au consimţit. Spre uimirea tuturor, icoana a sporit în greutate încât a fost nevoie de patru oameni să o poarte. Trăsura nu a suportat greutatea care, se pare, sporea contunuu continuu şi a cedat, dezmembrându-se. S-a înţeles că Fecioara Maria nu voieşte să meargă la învăţător, icoana, recăpătându-şi greutatea obişnuită de îndată ce s-a renunţat la intenţie, fiind dusă foarte uşor înapoi în Catedrală. <ref>rezumat din cap. ''Minunile Icoanei Facatoare de Minuni a(le) Maicii Domnului Prodromita'', Cleopa Paraschiv, ''Icoana.. ''. </ref>*Tot pe când se afla la Bârlad, icoana a săvârşit încă o minune cu o femeie credicioasă credincioasă ce era grav bolnavă, dar nu se încumeta să vină cu trăsura la Catedrală de teamă să nu moară pe drum. Femeia a marturisit mărturisit că noaptea, în vis, i s-a aratat arătat icoana care a îndemnat-o să vină. S-a însănătoşit chiar pe timpul calatorieicălătoriei, icoana vazută văzută în Catedrală fiind identică cu cea din vis <ref> S-a mâhnit femeia cea bolnavă că nu putea să meargă să se închine icoanei care izvora tămăduiri, dar fecioara preaslăvită i s-a aratat în vis, poruncindu-i să se scole degrabă şi să meargă să ia binecuvantarea multdorită. Şi, pornind la drum, îndată s-a arătat desăvârşit sănătoasă, ''Condacul al 5-lea din Acatistul Maicii Domnului Prodromita''</ref>. <ref>ibid. </ref>*Ajungând Cuvioşii la Galaţi, icoana a fost depusă în Biserica Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Un pictor liber-cugetător seamănă neîncredere în veridicitatea celor mărturisite de iconarul Iordache Nicolau. Icoana se schimbă la faţă, pictorul fiind atât de tulburat încât se pocăieşte, mărturisindu-şi greşeala. <ref> În Biserica Sfinţilor Împăraţi din Galaţi, zugravul care nu credea că icoana a fost pictată prin minune dumnezeiască a început a-i batjocori pe creştinii care nu se îndoiau de aceasta, dar s-a îngrozit când a vazutvăzut-o pe Maica Domnului privindu-l cu asprime din icoană şi pocăindu-se i-a cantat lui Dumnezeu:Aliluia!, ''Condacul al 6-lea din Acatistul..''.</ref>.*Un negustor evreu, plecând într-o călătorie de afaceri lasă la un han soţia, copiii şi o slugă. Între timp, negustorul moare. Văzând-o lipsită de protecţie, sluga o sechestrează pe femeie pentru a o spânzura şi a-i lua banii. Disperată femeia îşi aminteşte de minunile icoanei şi se roagă fierbinte la Maica Domnului, promiţându-i că dacă va interveni miraculos se va boteza împreuna cu casa ei. Minunea se întâmplă, căci ucigaşul probând laţul, alunecă de pe scaun şi se spânzură. Femeia s-a botezat împreună cu întreaga casă. <ref> Pentru a-i lua averea hangiului raposatrăposat, sluga cea vicleană a încercat să o omoare pe văduva evreică, şi i-a pregătit spânzurătoreaspânzurătoarea, dar femeia sişi-a adus aminte de vestea minunilor Prodromiţei şi, rugându-se a făgăduit că dacă va rămâne în viaţă, se va boteza împreună cu toţi cei din casa ei, şi îi va zice lui Dumnezeu cu mulţumire: Aliluia!, ''Condacul al 7-lea din Acatistul...''</ref>.*Ajungând la Muntele Athos, icoana continua să săvărşească săvârşească minuni. Cuviosul Inochentie, un monah aflat pe patul morţii, care încetase să mai mănânce de trei săptămâni, s-a trezit minunat din somn şi cu puteri sporite a cerut să fie dus în biserică, unde s-a rugat Fecioarei Maria. Întors în chilie schimbat, s-a schimbat cu cămaşă curată, a cerut să se împărtăşească cu Sfintele taine, apoi, după o jumătate de oră, a trecut la cele veşnice cu totul senin. <ref> Zăcând de trei săptămâni topit de boală şi nemâncat, ca dintr-un somn s-a trezit schimonahul Inochentie, când icoana Prodromiţa a fost adusă la schit şi, cerând să fie dus în faţa ei, s-a rugat cu zdrobire de inimă cântând: Aliluia!, ''Condacul al 9-lea din Acatistul.. . . ''</ref>*Serghie, un monah de la mănăstirea Prodromul, iese din mănăstire fără binecuvantare binecuvântare şi merge într-o peşteră din apropiere pentru a se nevoi acolo într-o viaţă idioritmică. Într-o noapte, în timp ce îşi făcea canonul de rugăciune s-a pogorât deasupra lui un luceafar luceafăr (diavolul) care îl trăsneşte atât de tare că monahul leşină. Dupa După trei zile, venindu-şi în fire, constată că era slabit slăbit şi surd cu desăvârşire. Se înapoiază la mănăstire, călugării ducându-l la icoană, împreună făcând rugăciuni. Se vindecă complet de surzenie şi slăbiciune. <ref> Crezând minţii sale şi lepădând ascultarea, monarhul Serghie a căzut în înşelare, iar prin aratarea arătarea drăcească s-a îmbolnăvit, zăcând ca un mort, şi abia după trei zile s-a sculat, slăbit fiind şi rămânând fără auz. Dar aducându-l părinţii la icoana făcătoare de minuni, îndată s-a tămăduit de surzenie, şi atunci toată obştea i-a cântat Domnului într-un singur glas: Aliluia!, ''Condacul al 10-lea din Acatistul.. ''. </ref>

*În anul 1922, a fost pictată o copie foarte reuşită după originalul de la Muntele Athos. Aceasta, a fost adusă în Moldova şi aşezată într-o biserică de lemn din Vatra Dornei. Deoarece biserica impiedica constucţia împiedica construcţia unei şosele, în toamna anului 1954 a fost incendiată de o mână criminală, biserica arzând în întregime. Au existat mărturii conform căreia a fost sabotată acţiunea de stingere a incendiului. Deşi biserica a ars în întregime, icoana a rămas intactă. Autorităţile de atunci au considerat propagandă religioasă şi au interzis răspândirea acestei veşti. Ulterior, icoana a fost dusă la Biserica Naşterii Maicii Domnului, unde se află şi în prezent. <ref> Pictându-se în schitul Prodromiţilor o icoană după izvodul celei minunate, a fost aşezată cu mare cinste într-o biserică de lemn, şi nu s-a stricat când o mână blestemată a dat foc bisericii. Şi, dupa după ce focul mistuise totul, creştinii au găsit icona icoana nestricată sub un morman de jar, de care minune, uimindu-se i-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!, Condacul al 12-lea din Acatistul.. . </ref>.*Există dovezi cum că şi reproducerile grafice ale icoanei. <ref>'' Icoanele nu sunt venerate pe temeiul material, substanţial(nu se adoră icoana în mod idolatru, ca dumnezei, aşa cum credeau iconomahii), ci pe temeiul asemănării chipului reprezentat cu persoana al cărei nume trebuie indicat pe icoana'', Pr.Prof.Dr.Ion Bria, ''Dicţionar de teologie ortodoxă'' </ref> savârşesc săvârşesc minuni. Astfel, un credincios din Atena, care avea o reproducere a icoanei Prodromiţa a declarat ca în familia sa s-a petrecut o schimbare. <ref>"'' De când a intrat Prodromiţa în casa noastră s-a schimbat complet viaţa din familia noastră''", citat dupa după Cleopa Paraschiv,''Icoană...''</ref>.

Există mai multe rugăciuni către Maica Domnului Prodromiţa. Cea mai cunoscută este aceea care se spune la sfârşitul Acatistului<ref> O, Fecioară preamărită, înfrumuseţarea prodromiţilor şi lauda închinătorilor, tu i-ai spus Sfântului Petru Athonitul ca "Muntele Athosului l-am ales din toate părţile pământului şi am hotărât să îl afierosesc spre a fi îndestulată locuinţă monahilor si pustnicilor", şi în acest munte ai voit a aduce icoana ta. O,împăcarea noastră cu Dumnezeu, care ne-ai dăruit nouă praznic de minuni izvorâtor al icoanei tale, nimeni n-a pierit din cei ce aveau spre tine nădejdea bunei credinţe. Tu, care împleteşti cununi după vrednicie celor ce te lauda şi dăruieşti cererile tuturor ce te cinstesc după cuviinţă, din negura patimilor mântuieşte-ne, curăţind necurăţia noastră. Neadormită nouă păzitoare, care degrabă îi întâmpini pe cei ce te cheamă, dat-ai robilor tăi chipul feţei tale cel preacinstit şi cu totul luminos, pe care îl sărutăm mulţumind, şi cu dragoste şi credinţă închinându-i-ne. Arată-ţi milele tale, Născătoare de Dumnezeu, primind cererile de folos ale robilor tăi. Departeaza Depărtează de la noi norul patimilor şi al ispitelor, izbăveşte-ne de toată vătămarea trupească şi sufletească şi fii mijlocitoare a mântuirii noastre. Ajută-i pe cei ce cu dragoste se închină chipului tău nefăcut de mână omenească, ca să cinstim înfricoşatele minuni, semnele mai presus de fire ale icoanei tale. O, pavăză tare a clerului bisericesc şi sprijin al celor din cinul monahicesc, miluieşte şi mântuieşte cu rugăciunile tale pe ortodocşii arhierei, preoţi şi diaconi, pe toţi monahii şi pe tot poporul la icoana ta făcătoare de minuni. Caută spre noi cu milostivirea ta si cu rugăciunea ta, învredniceşte-i pe toţi creştinii să vieţuiască cu Hristos şi în locaşurile cereşti să se desfăteze. Cercetează-ne, maică iubitoare de fii, pe noi, robii tăi, cu darul tău şi dăruieşte celor neputincioşi tămăduire şi sănătate desăvârşită, linişte celor înviforaţi şi mântuire tuturor, în vecii vecilor. Amin. </ref>. Mai există şi o varianta versificată, necanonică, a acestei rugăciuni <ref> 1. O, fecioară preacurată de-a pururi sfinţită, /

că-i ales Muntel Muntele Athos să ţi se închine, /

prin ea, cununi ne daruieştidăruieşti, o, tu fără prihană, /

şi din necuraţia noastranecurăţia noastră, curăţeşte-ne, /

cu dragoste închinanduînchinându-ne îl sărutăm. //

de trupeasca şi sufleteasca vătamarevătămare. //

se inchină închină ţie cu dragoste arzătoare. //

i se inchină închină cei ce ştiu să te cinstească, /infricoşeatele înfricoşatele minuni ştiu să le cinstească. //

14. O, pavază pavăză tare a clerului bisericesc, /tu, stăpană stăpână a celor din cinul monahicesc, /

la icoana ta făcatoare făcătoare de minuni smeriţi. //

spe spre noi şi învredniceşte-ne de iubire, /