Modificări

În ultima parte a primului mileniu au fost înființate primele așezări de [[pustnic]]i în Muntele Athos. Comunitățile [[monah|monahale]] organizate se găseau cu precădere în zona Halkidiki, acestea menținând legături strânse cu Athosul. Pe măsură ce numărul călugărilor din Athos a crescut, a început să fie folosită expresia "muntele sfânt". Această expresie era folosită și pentru multe alte zone unde se formau comunități importante de [[călugăr]]i. Prima recunoaștere oficială a comunităților atonite și din împrejurimi îi aparține împăratului Vasile I ''Macedoneanul'', care a acordat în anul 867 privilegii imperiale comunităților călugărești, acestea fiind protejate de colectorii de taxe. Împăratul [[Roman I Lecapenul|Romanos I ''Lecapenos'' ]] a introdus în anul 941 subvenții anuale pentru călugării din Athos. În secolul al X-lea a crescut și sprijinul imperial acordat comunităților subordonate Athosului. La trecerea dintre milenii, Muntele Athos era o comunitate extinsă și puternică economic, cu influență și prestigiu la [[Constantinopol]].