Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.310 modificări
Modificări
Pagină nouă: Sfântul '''Gheorghe Sinaitul''' a fost un călugăr cu viață sfântă care a trăit la Mănăstirea Sfânta Ecaterina (Sinai, Egipt)|Mănăstirea Sfânta Ecate...
Sfântul '''Gheorghe Sinaitul''' a fost un [[călugăr]] cu viață [[Sfinți|sfântă]] care a trăit la [[Mănăstirea Sfânta Ecaterina (Sinai, Egipt)|Mănăstirea Sfânta Ecaterina]] din [[Muntele Sinai]] în secolul al VI-lea. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[11 martie]].
==Viața==
Sfântul Gheorghe trăia în cuvioșie la [[mănăstirea]] din Muntele Sinai în timpul împăratului [[Iustinian I|Iustinian]] (527-565). Într-o zi, când și-a arătat în [[rugăciune]] dorința de a merge să se împărtășească în [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|biserica Învierii Domnului]] din [[Ierusalim]], o putere dumnezeiască l-a făcut să parcurgă într-o clipă distanța de doisprezece zile de mers care separa mănăstirea sa din Sinai de Orașul Sfânt, și a primit [[Sfânta Împărtășanie]] din mâinile patriarhului [[Petru al Ierusalimului|Petru]] (524-552). După [[Sfânta Liturghie]], [[Patriarh|patriarhul]] i-a cerut [[Iconom (călugăr)|iconomului]] său, Mina, să invite pe acest călugăr sinaitic la masă. Dar când a venit momentul mesei, acesta nu a putut fi găsit. Supărat, Patriarhul a scris atunci la mănăstirea Sinai să se plângă de călugărul care nu a răspuns invitației sale. Părinții mănăstirii, surprinși, au trimis apoi la patriarh trei călugări să mărturisească că Gheorghe nu părăsise mănăstirea, iar acesta din urmă a confirmat într-o scrisoare că, timp de șaptezeci de ani, nu a părăsit niciodată Muntele Sinai și nu s-a dus în [[Palestina]]. În același timp, Gheorghe i-a anunțat Patriarhului că trebuie să se întâlnească din nou peste șase luni, pentru a nu se mai despărți. Și într-adevăr, după trecerea celor șase luni, și călugărul și patriarhul au adormit în Domnul.
==Surse==
* [[Sinaxar|Sinaxarul]] Părintelui Macarie de la [[Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos)|Simonos-Petras]]
[[Categorie:Cuvioși]]
[[Categorie:Sfinți bizantini]]
==Viața==
Sfântul Gheorghe trăia în cuvioșie la [[mănăstirea]] din Muntele Sinai în timpul împăratului [[Iustinian I|Iustinian]] (527-565). Într-o zi, când și-a arătat în [[rugăciune]] dorința de a merge să se împărtășească în [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|biserica Învierii Domnului]] din [[Ierusalim]], o putere dumnezeiască l-a făcut să parcurgă într-o clipă distanța de doisprezece zile de mers care separa mănăstirea sa din Sinai de Orașul Sfânt, și a primit [[Sfânta Împărtășanie]] din mâinile patriarhului [[Petru al Ierusalimului|Petru]] (524-552). După [[Sfânta Liturghie]], [[Patriarh|patriarhul]] i-a cerut [[Iconom (călugăr)|iconomului]] său, Mina, să invite pe acest călugăr sinaitic la masă. Dar când a venit momentul mesei, acesta nu a putut fi găsit. Supărat, Patriarhul a scris atunci la mănăstirea Sinai să se plângă de călugărul care nu a răspuns invitației sale. Părinții mănăstirii, surprinși, au trimis apoi la patriarh trei călugări să mărturisească că Gheorghe nu părăsise mănăstirea, iar acesta din urmă a confirmat într-o scrisoare că, timp de șaptezeci de ani, nu a părăsit niciodată Muntele Sinai și nu s-a dus în [[Palestina]]. În același timp, Gheorghe i-a anunțat Patriarhului că trebuie să se întâlnească din nou peste șase luni, pentru a nu se mai despărți. Și într-adevăr, după trecerea celor șase luni, și călugărul și patriarhul au adormit în Domnul.
==Surse==
* [[Sinaxar|Sinaxarul]] Părintelui Macarie de la [[Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos)|Simonos-Petras]]
[[Categorie:Cuvioși]]
[[Categorie:Sfinți bizantini]]
