Modificări

[[Avva]] Visarion a fost unul din bătrânii primei generații a Schitului (Schetia)<ref>Într-o apoftegmă care nu este cuprinsă în colecția principală în [[limba română]], îl vedem pe avva Visarion împreună cu avva [[Pamvo]], cu avva Isaia, cu avva Paisie și cu avva [[Atre de la Nitria|Atre]] răspunzând preotului de la [[Nitria]] cum trebuie să petreacă frații: „Întru mare nevoință și păzind conștiința către aproapele”. (SC 387, p. 228; Jean-Claude Guy, ''Recherches sur la tradition grecques des Apophthegmata Patrum'', Bruxelles, 1962.</ref>. Trăia ca un [[pustnic]] rătăcitor, fără să aibă o locuință permanentă, dar împlinind în același timp [[Iubirea|porunca iubirii]]. Mare iubitor de nevoințe trupești și duhovnicești, și prieten al marilor [[Sfinți]] ai pustiei, a primit de la [[Dumnezeu]] un mare dar al facerii de [[minuni]]. Printre minunile care sunt puse pe seama lui este și aceea că, neavând mijloc să treacă Nilul, a făcut [[semnul crucii]] și a mers pe deasupra apelor râului ca pe uscat, spre marea uimire a ucenicului său.