2.343 de modificări
Modificări
Adăugare imagine + ortografie
[[Imagine:Psaltirea.jpg|thumb|300px|<center>Psaltirea în versuri</center>]]
'''Psaltirea în versuri''' (1673) a [[mitropolit]]ului [[Dosoftei al Moldovei|Dosoftei]] este prima versificare a [[Psaltire|Psaltirii]] în tot Răsăritul ortodox, considerată „''în cultură și literatură ceea ce este Voronețul în pictură''” (Zoe Dumitrescu-Bușulenga)<ref name="păcurariu2">[[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.</ref>.
Versificarea psalmilor a apărut în Apusul Europei, mai ales în urma Reformei, când, în noile biserici protestante, fără [[icoană|icoane]], fără [[liturghie]], [[suflet]]ul își căuta înălțarea spre cele cerești numai pe scările extazului liric și melodic.
În Franța, primul care a versificat 50 de [[psalm]]i a fost Clément Marot (1496-1544), urmat de Jean Calvin (1509-1564) și de discipolul său, Théodore de Bèze (1519-1605), scriitor și teolog, de Jean Passerat (1534-1602) și alții. Psaltirea versificată în limba franceză s-a cântat până târziu, trecind trecând și în poezia populară, așa cum s-a întâmplat și în alte țări, fiind cea mai răspândită Psaltire rimată. Ea a găsit imitatori pretutindeni, în Germania, Italia, Spania, Anglia, Danemarca, Suedia, Boemia, Ungaria etc. Unele versificări maghiare calvine au fost traduse și în românește (Mihai Halici, Ioan Viski ș.a.).
În Polonia cea mai artistică versificare a Psaltirii a făcut-o călugărul catolic Jan Kochanowski (1530-1584), cel mai de seamă poet polonez până la Adam Mickiewicz (sec. XIX). Psaltirea în versuri a lui Kochanowski (tipărită în 1579) s-a retipărit în zeci de ediții (24 până în 1641), cunoscând o largă răspândire în toată Polonia.
== Tipărirea ==
Pentru că vechea tiparniță care exista în Moldova în timpul domnitorului [[Vasile Lupu]] și a mitropolitului [[Varlaam al Moldovei|Varlaam]] nu mai funccționafuncționa, mitropolitul Dosoftei a fost nevoit să-și tipărească primele lucrări în afara hotarelor țării, la [[mănăstire]]a ucraineană de la Uniev, în Polonia.
Acolo a tipărit, în 1673, ''Psaltirea în versuri'', prima lucrare poetică de mari proporții în limba română, și ''Acatistul Născătoarei de Dumnezeu'', „tălmăcit de pre limbă slavonească pre limbă românească, cu ostenala și sârguința lui”. Acatistul este tipărit cu aceleași litere și pe aceeași hârtie ca și ''Psaltirea'', fiind legat mai totdeauna cu ea.
== Prefață ==
În „cuvântul către cetitoriu” Dosoftei dădea câteva îndrumări ermineutice, lucrate, după cum mărturisea el, de „țizul” „tizul” său, [[patriarh]]ul Dositei (Dosoftei) al [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalimului]], pe când era [[diacon]] al patriarhului Nectarie. În textul propriu-zis, apar numeroase note explicative scurte, precum și unele comentarii mai largi (la Ps. 28, 50, 86, 121).
În însăși foaia de titlu a ''Psaltirii'', se preciza că a fost lucrată „''cu multă osteneală, în mulți ani, socotită și cercată prin sfintele cărți și di-aciia pre versuri tocmită, în cinci ani foarte cu osărdie mare''”.
== Conținut și influențe literare ==
=== Exagerarea infuenței influenței polone ===
S-a susținut mult timp, începând cu Ioan Bianu, care i-a reeditat Psaltirea, că Dosoftei s-a inspirat, în versificarea psalmilor săi, din Jan Kochanowski. O asemenea afirmație este exagerată<ref name="păcurariu2" />. Profesorii Nicolae Iorga, Ovid Densusianu, Sextil Pușcariu, Augustin Z. N. Pop ș.a. admit doar ''sugestia'' care putea veni de la Psaltirea polonă, accentuând însă nota originală a operei dosofteiene și influența exercitată asupra ei de versul popular românesc.
''</poem>
Versurile acestea prezintă aseămănări asemănări vădite cu cele are ''Mioriței'':
<poem>
De asemenea, la sfârșitul ''Psaltirii'' sunt întâlnite 18 versuri alcătuite de cronicarul [[Miron Costin]], în care sublinia originea romană și unitatea poporului român. Ele au fost alcătuite de cronicar în limba polonă, iar Dosoftei le-a redat aici în românește. Urmează alte 12 versuri - sub titlul „Apostrof” - care aparțin tot lui Dosoftei, în care vorbea despre zbuciumul celor ce aleargă după bunuri pământești.
Pe ultima filă a cărții se află imnul „Pe Tine Dumnezeule Te laudăm” lăudam” al Sfântului [[Niceta de Remesiana]], în slavonește.
== Răspândire ==
