Modificări

Și acolo dându-se pe sine la petrecerea sihăstrească, întru atâta a covârșit pe toți, încât a vorbit împreună cu Hristos, și I-a spălat picioarele Lui, iar după spălare a băut apa, și îndată s-a făcut începător viețuirii celei supraomenești, că aflându-se fericitul cu trup muritor se ridicase mai presus de trup.

Cu toate că încerca să se retragă tot mai departe de oameni, Dumnezeu i-a poruncit să se întoarcă în „deșertul exterior”, adică la Nitria, pentru a instrui frații, și promițându-i o răsplată dublă, i-a spus: „Cel care practică ascetismul singur este slujitorul Meu, în timp ce cel care slujește altora pentru învățătură este fiul și moștenitorul Meu”. Când au aflat că Paisie vine, călugării din Nitria au alergat în grabă să-l întâmpine. Printre ei se afla și sfântul Ioan Colovul, fostul său tovarăș, care, bătând la ușa chiliei lui, a auzit că Paisie discuta cu cineva; dar mare i-a fost mirarea când a intrat și a descoperit că bătrânul era singur. La insistențele lui Ioan, Paisie i-a dezvăluit că era vorba de sfântul [[Constantin cel Mare]], care fusese trimis de Dumnezeu să-l viziteze și să-i arate admirația sa pentru călugări și să mărturisească că el nu a dobândit în ceruri o asemenea slavă și o asemenea familiaritate cu Dumnezeu. Și împăratul adăugase că regreta faptul că nu a renunțat la purpura imperială pentru haina aspră a călugărilor.

În 407/408 AD, când tribul berberic al mazakinilor (Libia) au invadat pustiul schetic, Paisie a plecat cu o parte din ucenicii săi și s-a stabilit în [[Antinoe]]. În această perioadă, l-a întâlnit pe sfântul Pavel de Tammah ([[Pavel Tebeul|Pavel din Teba]], prăznuit la [[15 ianuarie]]) și cei doi au devenit foarte apropiați. În timp ce se afla în munții din Antinoe, Paisie a întemeiat o altă mănăstire, Mănăstirea Sfântului Paisie din Dayr al-Barsha, care există și astăzi în apropiere de Mallawi.

==Posteritatea==