Modificări

La [[Sinodul II Ecumenic]] din 381 participă și semnează [[Gherontie al Tomisului]], urmașul direct al lui Vetranion, apărând credința dreaptă împotriva [[Macedonianism|macedonianismului]]. După el, episcopul [[Teotim I al Tomisului|Teotim]] a făcut misionarism printre huni, ajutat de arhiepiscopul Constantinopolului, Sfântul [[Ioan Gură de Aur]]. După Teotim, îl cunoaștem pe episcopul [[Timotei I al Tomisului|Timotei]], prezent și semnatar la [[Sinodul III Ecumenic]] (431), condamnându-l pe [[Nestorie]]. Urmat de episcopul [[Ioan al Tomisului|Ioan]], el era descris ca „unul din cei mai buni telogi ai timpului” și unul din „cei mai aprigi adversari ai nestorianismului și eutihianismului [monofizismului]” (Marius Mercator). Apoi, episcopul [[Alexandru al Tomisului|Alexandru]] condamnă [[Monofizitism|monofizitismullmonofizitismul]] în sinodul local din 449 și refuză să ia parte la „sinodul tâlhăresc” care îl reabilita pe [[Eutihie]], semnând în schimb hotărârile [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic]] (451). Episcopul [[Teotim al II-lea al Tomisului|Teotim II]] reafirmă hotărârile de la Sinodul al IV-lea când este consultat de împăratul [[Leon I]], răspunsul său constituind „o nouă dovadă că episcopii din Tomis nu s-au abătut niciodată de la adevărata credință ortodoxă”<ref name="Păcurariu" />.